Axeandra: "Mai bea o cafea, si spune tuturor ca ti-e somn, in loc sa recunosti ca esti trista"

iarnamnume

"Nici un alt om nu știe nimic despre dragostea altuia. Este întotdeauna un alt miracol sau un alt blestem - și fiecare om este destinat să și-l poarte singur, fără putință de evadare, fără nădejdea unei destăinuiri care să comunice cu adevărat substanța. Zadarnice sunt toate confesiunile în dragoste; chiar dacă e mărturisită, rămâne neînțeleasă celuilalt, fiecare o traduce prin experiența lui, și deci nimeni nu o poate judeca."

*Mircea Eliade-Intoarcerea din rai

nu-mi place ca trebuie sa incep cu un citat tipic despre dragoste, dar nu stiu cu ce altceva mai bun as putea sa incep un text despre dragoste.

uneori cred ca e doar o faza, doar o chestie de moment, doar o chestie normala. uneori am impresia ca ma urmareste trecutul...un trecut neincheiat, de care vreau sa scap si totusi vreau sa-l aduc inapoi. uneori vreau sa fug, sa ma pierd undeva si sa nu ma mai intrebe nimeni nimic. e doar o faza....asa a fost de 3 ani incoace....si imi tin fazele cu mine in fie ce zi.

uneori cred ca o sa dureze o vesnicie. alteori ca se va termina intr-o ora.

de cele mai multe ori insa, am impresia ca ma afund intr-o negura si imi sacrific ochii in incercarea de a vedea lumina din ea.

uneori ma simt o rasfatata. alteori simt ca merit mult mai mult.

uneori am nevoie de ajutor ca sa ma ridic. dar sunt nevoita sa il dau doar eu acelei persoane de la care il astept.

it's pretty much fucked up.....si indiferent de ce ar spune vocea mea, nu e ceea ce inima crede sau vrea macar. dar nu ma mai incred in ea.

*****loc de pus o poza cu mesaj trist****

sunt obosita

*luata dintr-o postare care se numeste "daca ai inceput sa te simti obosita". deci da.

imaginează-ţi iubirea

ca pe o mică şaretă facută dintr-un material

extrem de uşor, să zicem, speranţă,

trasă de doi fluturi;

când unul dintre fluturi – el, să zicem,

trage un pic mai încet la şaretă, tu

începi să te simţi încet-încet

(pentru că şareta e foarte uşoară)

obosită; pe distanţe lungi se poate ajunge

într-adevăr, la extenuare.

Dar noi, ăştia care tragem la şaretă din plăcere,

nu obişnuim să ne plângem

când şareta e un pic mai grea, nu?

chiar şi dac-o tragem la deal.

Pentru că ştim că dacă noi tragem

în ritmul nostru, maximul

de rău care se poate întâmpla

e ca celălalt fluture să se împiedice

şi să renunţe. Iar noi rămânem singuri

şi oh! atât de liberi trăgând

după noi o şaretă facută dintr-un material

atât de uşor, să-i zicem, speranţă.

*poza de aici

tarm

cand am citit-o am stiut ca n-o mai cunosc.
mi-e rusine ca n-o mai recunosc.
si nu m-a impresionat pozele sau cuvintele ei insirate de-a dura acolo, cat m-a impresionat faptul ca 9 luni de cand nu mai convietuim impreuna au trecut ca valul, iar schimbarile s-au produs ca adierea de vant. iar eu nu mai stiu cine e ea.
si asta ma face sa plang.
pentru ca simt ca a trecut pragul, iar eu am ramas inca in usa, fara sa fac un pas ca si ea, fara sa inchid usa, fara macar sa o strig sau sa o intreb cu ce curaj a ales ea sa paseasca mai departe.
aparentele ar zice ca eu am plecat. chiar am facut-o. dar n-am depasit pragul ala.
si eu mai am amintiri vii, si eu sper cumva, inconstient, ca in curand, foarte curand, mereu curand, le voi retrai, in exact acelasi mod.
dar deja o simt straina.
imi e jena sa o mai incarc cu prostiile mele. ea ma asculta, dar parca nu mai e cu mine. imi e jena sa o intreb vreo chestie intima. astept intotdeauna sa-mi spuna. dar in general sunt lucruri generale. fara vreo insemnatate deosebita pentru mine. desi cam tot ce imi zicea, cand era fara sa o fi iscodit-o eu, ci din propria-i vointa, ma bucura. pentru ca nu o facea prea des, si mai ales, nu se arata slabita niciodata. si nu cerea ajutorul.
ma doare ca nu mai e ea. iar eu sunt tot eu.
mereu am invidiat-o. chiar daca nu i-am spus-o sau nu am lasat sa se arate.
mereu a fost mai frumoasa, mai isteata, mai descurcareata. mereu a atras mai multe priviri.
cateodata ma infuria farmecul ei, vorba ei, gandirea ei. cred ca am fost o prietena rea.
apoi m-am obisnuit.
ea mi-a aratat ca si eu sunt valoroasa. sau mi-a aratat cat de valoroasa sunt.
acum o citesc si aceeasi furie, invidie se naste in mine. pentru ca a evoluat.
pentru ca nu ma mai cheama cu ea. pentru ca stie ca de multe ori am zis -nu-. pentru ca nu ma mai implica in planurile ei. crede ca am altele mai importante. pentru ca oricum daca ar face toate astea tot as refuza-o pentru ca poate nu mai am acea energie. nu am chef. nu am dorinta aia a ei. nu am bani, nu am timp, nu am pofta aia de viata.
si acum plang pentru ca n-am putut sa tin pasul cu ea.
pentru ca ne potriveam atat de bine.
pentru ca dansam ca doua bezmetice.
pentru ca ne sfatuiam, pentru ca radeam.
pentru ca ne incalzeam cand afara erau -10 grade iar in camin nu mergea centrala.
pentru ca la dracu e nascuta in aceeasi zi cu mine.
pentru ca parca eram eu.
dar acum nu mai sunt. sunt cumva o epava a ceea ce am fost inainte.
am inaintat, da, m-am dus in larg, nu mai sunt la tarm. dar am ramas in larg. inconjurata de apa. fara puteri sa ma mai misc, sa mai vaslesc, fara idee incotro sa ma indrept, pentru ca nu vad niciun tarm, si nu e nimeni sa ma indrume.

de azi

printre altele.....
e cald, si stiti ca peste tot se gaseste lume care pute, dar astazi, sa-mi fie cu iertare, am stat langa un preot/calugar cu par lung si roba care mi-a dat o senzatie de voma. si eu nu vomit usor. am rezistat eroic 10 minute langa el. nu ma certati! in spatele troleului era un grup de puradei, iar la mijloc era aglomerat de nu puteai sa arunci un pai...am plecat si eu cat de repede am putut. tocmai luasem produsele de la Oriflame. jur ca vroiam sa scot de acolo un spray, oricare, si sa il inmanez parintelui. dar nu sunt sigura ca l-ar fi folosit. asa ca am preferat sa nu.
next: ziceau la stiri ca a scos nuj ce autor (rusine sa-mi fie) o nuj ce carte (titlul mi-l amintesc, dar nu vreau sa-l mai zic ca asa as fi putut sa gasesc si autorul pe gugal)....in fine, ceea ce mi-a placut a fost ca autorul vorbea despre cartea aia ca despre copilul sau, numindu-l chiar asa: cel mai tanar copil al meu. mi-a super placut.

next: nu prea sunt eu cu politica, dar frate zau ca astia care o fac sunt  niste idioti. auzira'ti ce vor sa faca astia cu constitutia? pai hai sa mai bagam putina imunitate la parlamentari, ca doar deh - noi facem legi, noi le votam, asa ca sa ne facem sa ne fie noua bine. adica lor.  si sa diminuam si atributiile presedintelui. adica prostimea( adica noi) sa ne zbatem sa alegem prin vot universal democratic, un om, care nu face nimic. practic si teoretic. adica aia care chiar fac, sunt acolo si fac ce vor ei, iar noi alegem pe cineva care sa faca ce vor cei care fac ce vor. adica ati inteles nu? adica vai si amar de noi si de capul nostru daca se voteaza prostia aia de modificare. usl-ul pwlii ma scuzati.

am zis!

this

This picture just made me fucking sad.

asta nu e

blogul asta nu e abandonat.
incerc doar sa-i pastrez esenta, sa nu-l umplu cu lucruri prea banale, sa nu-l stric cu bucurii.
plus ca am prea multe pe cap.
munca, iubit, facultate, pisica, viata, dastea.
a, si ieri, de 1 iunie, nimeni nu mi-a spus "la multi ani copile", ceea ce m-a cam intristat. zau asa, daca nu m-ai cunoaste, cum ti-ai da seama ca nu mai sunt copil? am aceleasi cosuri ca la 13 ani, imi pot pitigaia glasul si ma pot alinta ca la 3.
nu intelegeti voi.

iaca'sa ca de mult n-am mai fost narcisista si de mult n-am mai editat poze:

apropo de narcisism: am fost in Germania. va zic mai tarziu ce am facut acolo. 

melodie: 

sens

It's dark now. But they feel each others' breath. And they know all they need to know. They kiss. And they feel each others' tears on their cheeks. And if there had been anybody left to see them, then they would look like normal lovers, caressing each others' faces, bodies close together, eyes closed, oblivious to the world around them. Because that is how life goes on. Like that......

There was darkness. There is light. There are men and women. There's food. There are restaurants. Disease. There's work. Traffic. The days as we know them, the world as we imagine the world.

*Perfect sense (2011)

Maxime 2

• daca spui ca banii n-aduc fericirea, inseamna ca n-ai destui...

(am auzit-o intr-o melodie, nu mai stiu care, probabil e cunoscuta, dar mie tot mi-a placut)

psi psiu

in fiecare zi numaipotcucateceva.
de exemplu nu mai pot sa merg cu troleul in care se baga caldura, desi afara sunt grade cu plus!!! adica serios, cand era gerul gerurilor, caldura nu mergea, iar acum......!TZAIIIII toate lucrurile 'is pe dos.

nu mai pot sa merg pe langa muncitorii care lucreaza la drumuri. nu as avea nimic cu saracii  oameni care muncesc ca sa isi castige existenta. eu ma bucur ca ei mereu isi fac de lucru, mai pun un asfalt prost, mai se face o gaura, mai vin si o repara, etc. dar cand vad o persoana de sex feminin, li se urca hormonii la cap mai rau ca adolescentilor de la grupul scolar de aeronautica "Henri Coanda" (credeti-ma, stiu ce zic, si e grav!).

las spatiu pentru completare ulterioara...................................................................................................................................................................................................................................................................................

Reflexii

Daca insiruirea de cuvinte pe hartie ar putea sa imi aduca mereu alinare, as scrie munti si munti de pagini fara sa-mi pese de protejarea padurii.
dar uneori cred ca e nevoie de mai mult de atat. parca sunt pierduta si nu-mi gasesc locul. cu greu ma pot despartii de un loc in care stau, in care invat, in care lucrez, in care traiesc.  imi place sa plec de acasa, dar dupa ce o fac vreau mereu sa ma intorc. sa zicem ca e de la vreme, hormoni, primavara, stres, frig si alte boli de inima..... sau sunt doar eu, indecisa, absurda, seaca, fara dorinte, teluri, aspiratii, fara trecut, fara viitor, fara greseli invatate, fara sprijin, fara vointa, fara sens, fara griji de om mare, fara putere de a creste sau a minti pe cineva ca eu sunt "the one"
--

*poza de aici

--
peste tot dai de oameni rai,  urati, ciudosi, iar eu, desi constienta de starea general-intalnita in toate colectivele de oameni, singura, nu pot sa le fac fata, sa ii infrunt, si sa fiu doar EU, sigura pe ce pot...
--
mi-as cumpara niste vise, altele decat cele care ma plaseaza intr-o casa frumos si modern decorata, cu caine care imi aduce ziarul, cu sot care nu inceteaza sa ma surprinda, placut, cu munca fara stres, cu bani cat sa-mi permit permisibilul, cu copil cu ochi albastrii care vrea sa se faca doctor, cu familie sanatoasa, cu griji putine, cu sentiment de implinire interioara. Uneori as vrea sa ma visez bancher, sofer de tir, bucatar, deputat sau analist. doctor sau pompierita. ceva....altceva.

Malade

Piele de gaina.....

mi-am ridicat boxele pe birou stanga dreapta si imi intra prin piele, fiecare nota....mai citesc si versurile (asa aproximative cum sunt ele traduse in engleza) haotic absurd si parca mai rau patrunde in mine...

I no longer dream I do not smoke

I have even more history

I am dirty without you

I am ugly without you

I am like an orphan in a dormitory

I no longer want to live my life

My life stops when you leave

I board more life and even my bed

Transforms into station platform

When you go

I am sick

completely sick

Like when my mother went out in the evening

And she left me alone with my despair

I am perfectly sick sick

You arrive you never know when

You leave again you never know where

And it will soon be two years

That you do not care

Like a rock

As a sin

I'm hooked on you

I'm tired I'm tired

Pretend to be happy when they are there

I drink every night

But all whiskeys

To me it tastes the same

And all boats carry your flag

I do not know where you're going anywhere

I am sick

completely sick

I shed my blood in your body

And I'm like a dead bird when you're sleeping

I am sick

perfectly sick

You have deprived me of all my songs

You've emptied all my words

Yet I had talent before your skin

This love is killing me

If this continues I'll die alone with me

Near my radio as a kid idiot

Listening to my own voice singing

I am sick

completely sick

Like when my mother went out in the evening

And she left me alone with my despair

I am sick

That's I am sick

You have deprived me of all my songs

You've emptied all my words

And my heart completely sick

Surrounded by barricades

I hear you sick

es

azi totul mi-a parut trist...zi mohorata cu iz de batranete, crengi uscate, acelasi refren, acelasi drum....

as vrea sa imi scot tot blogul pe hartie....ar fi ca si cum mi-as scoate amintirile din suflet, dar fara sa le uit, ci doar sa le tin mai aproape....in palme..sa-mi citesc trairile....sa palpez ranile..

000

....Credea ca o femeie nu e sfarsita niciodata, ca e un mic animal neobosit, ca un ambitios se poate plictisi de onoruri si un avar de bogatii, dar ca niciodata o femeie nu renunta la meseria ei de femeie; cand se gandea la batranete, ea ii aparea atat de departata, incat o putea privi linistita in fata inchipuindu-si ca pentru ea, moartea va veni inainte ca ea sa fi baut pana la fund paharul placerilor......

 

*Nemirowsky

Maxime

Partea buna a unui autobuz super aglomerat e statia; atunci se deschid usile si mai intra ceva aer.
via ~eu

esti cumva agricultoare ca ai facut relatia varza ?!
via ~Nane