M-am agățat de cel mai mic detaliu, și iată-mă deci aici, acum, aproape dependenta de vocea ta, fără măcar sa te fi întâlnit. Ne-am creat un fel de ritual în care seri la rand sa ne "regăsim".
Și acum te aștepți sa pun capăt asa brusc?
Zilele treceau atât de greu așteptând doar orele când știam ca o sa te aud, chiar și puțin.
Și acum te aștepți sa ma reîntorc la starea de dinainte?
Ma enervai.... În timp ce ma intriga modul în care voiam tot mai mult sa îți arat ca sunt worthy. Voiam sa ma vezi cea mai buna dar fără sa-mi zici direct sau de prea multe ori asta, pentru ca altfel as fi crezut ca o faci doar ca să îmi atragi atenția.
Ma supăra când te supăram și ne supăram împreună dar din motive separate. Și voiam sa știi asta fără să-ți spun și deci trebuia sa te pedepsesc. Dar asta însemna să mă privez de singurul lucru care ma ținea vie pe timpul zilei: reintalnirea. Ma chinuiam oricum doar ca să îți arat ca totuși... Îmi pasa. Nu te poți supăra pe cineva care îți e indiferent, oare nu știi asta deja?!
E o himera totul și sigur ca lumea virtuala e o altă realitate dar mânuita totuși de ființe vii. Ai încercat sa te porți frumos și sa construiești pe o interacțiune reală, cu toate astea virtualul a luat prea mult stăpânire.
Au câștigat robotii?
Nu, doar crunta realitate în care umanul a început sa conteze mai puțin....
