Daca insiruirea de cuvinte pe hartie ar putea sa imi aduca mereu alinare, as scrie munti si munti de pagini fara sa-mi pese de protejarea padurii.
dar uneori cred ca e nevoie de mai mult de atat. parca sunt pierduta si nu-mi gasesc locul. cu greu ma pot despartii de un loc in care stau, in care invat, in care lucrez, in care traiesc. imi place sa plec de acasa, dar dupa ce o fac vreau mereu sa ma intorc. sa zicem ca e de la vreme, hormoni, primavara, stres, frig si alte boli de inima..... sau sunt doar eu, indecisa, absurda, seaca, fara dorinte, teluri, aspiratii, fara trecut, fara viitor, fara greseli invatate, fara sprijin, fara vointa, fara sens, fara griji de om mare, fara putere de a creste sau a minti pe cineva ca eu sunt "the one"
--
--
peste tot dai de oameni rai, urati, ciudosi, iar eu, desi constienta de starea general-intalnita in toate colectivele de oameni, singura, nu pot sa le fac fata, sa ii infrunt, si sa fiu doar EU, sigura pe ce pot...
--
mi-as cumpara niste vise, altele decat cele care ma plaseaza intr-o casa frumos si modern decorata, cu caine care imi aduce ziarul, cu sot care nu inceteaza sa ma surprinda, placut, cu munca fara stres, cu bani cat sa-mi permit permisibilul, cu copil cu ochi albastrii care vrea sa se faca doctor, cu familie sanatoasa, cu griji putine, cu sentiment de implinire interioara. Uneori as vrea sa ma visez bancher, sofer de tir, bucatar, deputat sau analist. doctor sau pompierita. ceva....altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu