Vis

 Dacă am început sa te visez, înseamnă că subconștientul meu s-a obișnuit cu tine, s-a împăcat cu alegerea mea, aceea de a te fi ales pe tine, te-a adoptat și ți-a deschis calea către visele mele, nu doar către realitate, te-a pus alături de toți cei trecuți, cu care rănile nu s-au închis, dar odată tu, ajuns acolo, de la fata locului, vei putea poate, mai bine, sa le închizi, mai repede.....

3...

M-a inspirat postarea asta: https://lucialoredana07.wordpress.com/2021/01/20/33-parca-nu-s-ai-mei/ 

 I feel you so much here. 30, 31, 32...cine ii mai numara?! imi place cand lumea e surprinsa cand le zic cati ani am...wai, dar nu arati deloc! in fact, i don't, but i do feel them. uneori imi pare ca n-am facut nimic in astia treijdaani, alteori imi pare ca am trait atat si atat de mult iar unele lucruri as fi vrut sa nu le fi aflat vreodata. sa nu stiu niciodata cum e sa pierzi pe cineva drag. sa nu stiu cum e sa ranesti voluntar pe cineva. sa nu stiu sa spun cuvinte urate. sa nu pot auzi cuvinte urate. sa nu visez imposibilul. sa nu regret vreo clipa. sa nu iau decizii fortata de imprejurari. sa nu fac concesii doar de teama de singuratate. sa nu repet greseli voluntar. sa nu astept sa treaca anii. sa nu-mi inund ochii de atat de multe ori. sa nu sa nu sa nu.

dar da. dar da. dar da.

Poezie

O sa las asta aici....culmea, am descoperit o poezie intr-un episod al unui serial pe care il urmaresc.
Imi place mult. Parca iti da forta...

INVICTUS

de William Ernest Henley

traducere de Leonard Neculae

Trecând de noaptea grea din jurul meu,

Neagră ca iadul, fără de sfârșit,

Îi mulțumesc oricărui Dumnezeu

Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorții strâns fără cruțare

Nu am dat înapoi și n-am strigat

Lovit de întâmplările amare

Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme și de lacrimi,

Pe-acest tărâm de umbră subjugat,

În anii plini de-amenințări și patimi

Sunt și voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu,

Eu, azi, al sorții mele sunt stăpânul-

Sunt căpitanul sufletului meu.

credit: https://www.instagram.com/elleanorske/

cucap

I: "......are si ceva din tine....un tupeu dar cu cap..."

dupa 4 zile

Am gasit asta pe Alexunu


Îți scriu să te-anunț că știu cum te simți, când ți se pare că inima ta bate degeaba și îți e teamă să stai s-o asculți pentru că ea nu te-ar lăsa să te minți și poate nu vrei să te vezi din afară cum rătăcești pe distanța veșnic egală dintre ce ești și ce ți se pare că trebuie să fii, când paralizezi la marginea vieții, un biet spectator la un film cu pretenții din care nu rezonezi cu nimic și totuși rămâi cuminte în sală de parcă nu ai de ales și încă n-ai înțeles că filmul tot tu-l proiectezi și-ți vine să urli la oameni pe stradă că e atâta iubire în tine și nu reușește să iasă afară, că vrei să atingi o ființă umană, că vrei să o vezi și vrei să te vadă, că vrei să trăiești, nu doar să respiri, că nu îndrăznești să te-oprești și să fii cine ești de teamă că lumea întreagă s-ar duce în față și te-ar uita imediat și-acum e momentul în care aș vrea să închei cu ceva minunat, să-ți arăt o ieșire, să-ți dau eu un sens, un răspuns sau iubire, ei bine, nu am nimic să-ți ofer, am vrut doar să-ți spun că știu cum te simți, că suntem mai mulți și în cazul în care nu ne salvăm separat, putem să-ncercăm împreună, sau poate ne ținem o vreme de mână, așa izolați, imperfecți și speriați.

yutzu..

Cred ca nu exista o modalitate frumoasa de a face asta...nu prea sti de unde sa incepi dar cu siguranta sti cum o sa se termine. Nu e niciodata usor. Indiferent de ce parte ai fi. Am trecut prin amandoua. Am fost de amandoua partile. Acum pot sa zic asta. Si doare al naibii de tare chiar si atunci cand esti "the bad guy", sau personajul negativ din poveste. care de fapt vrea sa termine povestea.

N-am fost niciodata o persoana hotarata. Toate deciziile pe care le-am luat in viata asta m-au pus la mare incercare, au fost amanate pana in momentul in care chiar nu se mai putea, si nu am fost mai sigura de 60% pe ele. Dar s-au dovedit a fi bune. destul de bune. chiar foarte bune. pana in momentul de fata. dar ma pot baza oare pe asta mereu?

As vrea sa nu mai dorm. sa simt tot. somnul sa nu-mi aduca uitarea. sa trec prin toate starile ca sa ma pedepsesc.

Il priveam uimita cum mainile, glasul si ochii ii tremurau. Il simteam. dar asta nu ma facea sa ma opresc. Nu puteam sa il mint cu lacrimi in ochi. Stiu ce simtea, pentru ca trecusem prin asta; dar el nu stia ce simt, si de aceea continua sa ma implore.
Ii sarutam buzele aproape mecanic. Ca si cum atingerea aia l-ar fi facut mai putin trist, dar mai mult vulnerabil. Ca si cum gestul in sine m-ar fi izbavit de pacatul pe care aveam sa il comit: sa opresc o dragoste abia infiripata. sa ii rup pe rand, toate frunzele, tulpina si apoi sa scot radacina ce avea sa creasca langa inima mea.
Afectiunea nu este egala cu dragostea.
Afectiunea iti ofera un confort. Dragostea o durere. dulce.
Afectiunea nu iti da fluturi in stomac si nici nu te face sa visezi, sa zbori, sau mai stiu eu ce rahaturi iti mai da dragostea...de ne face atat sa o dorim.

Ma obisnuisem cu el. Si acum stiam ca ma iubeste. Acum nu se mai ascundea. era in stare sa-mi arate prin toti porii ca sa il cred. il credeam oricum. simteam ca m-ar fi facut fericita. intr-un anume fel. o fericire neconditionata si confortabila. dar cine isi doreste asa ceva?
Ma simteam cea mai nenorocita persoana...dar stiam ca o dragostea neimpartasita nu avea sa aduca decat durere....

"Sentimentul asteptarii....are un sens de sine statator diferit de asteptarea unui lucru oarecare...
Asteptarea e ceva care se taraste dupa tine, ca umbra de care nu te desparti o viata intreaga..."

vis

Noi oamenii suntem foarte egoisti.
Ne temem sa nu pierdem pe cineva drag doar din simplul fapt ca am putea ramane noi singuri. ca am suferi de pe urma unei asemenea pierderi.
nu ne gandim decat la noi si la confortul nostru fizic si psihic.
trebuie sa ii multumesc cuiva ca pana in acest moment m-a privat de pierderea cuiva apropiat.
am avut prieteni carora li s-a luat dreptul la un tata, la o mama, la bunici. intotdeauna m-am gandit ca sunt niste oameni foarte puternici. i-am apreciat.
Eu stiu ca nu as fi putut rezista. ca nu sunt suficient de puternica sa indur o astfel de pierdere. stia ca am nevoie de toti langa mine. cei cu care am crescut, care m-au crescut, cu care am copilarit, cu care m-am jucat, cu care am ras, cu care am interactionat, pe care i-am iubit, pe care i-am urat, cu care am schimbat priviri, cu care am facut schimb de tipete, pe care i-am atins, care mi-au scris pe inima, carora le-am furat din zile, din ani, pe care i-am zarit, cei care m-au privit.
pierderea vreunuia dintre ei m-ar fi distrus. niciodata nu mi-am imaginat viata fara unul din ei.
unii oameni vin, altii pleaca. dar cumva, toti imi raman. cumva, e un confort interior sa  stiu ca undeva in viata asta am sa ii mai intalnesc.
imi aduc aminte si acum perfect momentul in care am aflat ca strabunica murise. cred ca aveam undeva pe la 7 ani. si am plans. am plans mult.
de curand am visat ca cineva drag imi murise. si plangeam atat de mult. si m-am trezit plangand in toiul noptii. si parca as mai fi plans...doar la gandul ca asta s-ar putea intampla.
stiu ca la un moment dat va trebui sa infrunt si asta. dar cum?
cum as putea sa indur pierderea cuiva care e nascut in aceeasi zi cu mine? cu ce drept as putea sa mai sarbatoresc trecerea anilor daca as stii ca nu mai am cu cine sa impart o diferenta de 54 de ani? cum as putea sa imi mai aduc aminte de copilarie daca cei care mi-au facut-o frumoasa de amintit nu mai sunt acolo? de ce m-as mai duce in vizita "la tara" daca tara aceea ar fi goala...ce insemnatate as mai avea fara bunici?
si totusi cu ce drept sa ii implor sa ramana langa mine cand suntem atat de adanciti in traiul nostru zilnic, cu ce drept sa le spun sa mai stea cand eu ii vizitez doar din cand in cand...? cu ce curaj sa le vorbesc despre cat merita sa traiasca atunci cand fiecare zi aduce o noua durere...fizica...si un sac de amintiri despre vremea de odinioara..?
noi oamenii suntem atat de egoisti....

Post ne-subiectiv

http://www.piticigratis.com/2014/07/de-ce-romanii-sunt-urati/

vreau sa am voie

Aceasta mama vorbeste asa frumos cu si despre copilul ei ca nu m-am putut abtine sa nu ii fur iar o postare.

Link aici.

Da, copile, ai voie!
Să plîngi cît și cînd dorești, chiar dacă mă doare capul, chiar dacă dorm vecinii.

Să rîzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme.

Să mergi desculță prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, pînă-ți faci tălpile negre. Le spălăm!

Să nu mănînci tot din farfurie, tu știi mai bine cînd ți s-a umplut stomacul.

Să-mi spui ce vrei, cînd vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu.

Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele.

Să ceri o poveste. Povești nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu îs bătrînă.

Să întrebi de ce, de unde, cine, de ce, de ce, de o mie de ori dece . Chiar dacă n-o să știu să răspund de fiecare dată, promit să inventez explicații frumoase.

Să te joci cu orice nu te rănește, chiar dacă nu-s tocmai jucării. Poți să-i spui ciorăpelului o poveste după ce-l botezi Mițu, mi se pare nemaipomenit că ai așa imaginație.

Să pleci în parc fără pantaloni, doar cu un tutu roz prin care ți se văd chiloții de hîrtie. Eu și acum regret că n-am avut curajul să mă îmbrac mai des cum mi-ar fi plăcut.

Să nu împarți cu alți copii dacă nu vrei să împarți. O să vină o vreme cînd n-o să mai poți fi nepoliticoasă. Acum, cînd ai doi ani, eu zic că e perfect acceptabil.

Să mai ceri 5 minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curînd o să te grăbești la grădi, la școală, la job, la întîlnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă.

Să fii sinceră. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curînd o șă ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie. Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu.

Să te murdărești cu mîncare, noroi, acuarele, mîncare de pisică, cu orice, practic, că de-aia avem mașină de spălat.

Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sînt adult responsabil și nici n-am jucării cîte ai tu. Uneori o să le strîngem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.

Să mergi pe iarbă în parc cînd aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singură, eu o să merg cu tine de mînă pe unde vrei, cîtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămînzi.

Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățînare, curiozitate, nas murdar, vînătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am avut și eu cîndva, dar le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare, au dat regulile peste mine, am devenit conformistă, plictisită și plictisitoare. Dar tu ai voie, copilă, măcar tu să ai voie!

for those who ask me why

I wanna take you somewhere so you know I care
But it's so cold and I don't know where...
I brought you daffodils in a pretty string
But they won't flower like they did last spring...

And I wanna kiss you, make you feel alright
I'm just so tired to share my nights...
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up
On another love.

And if somebody hurts you, I wanna fight
But my hands been broken, one too many times..
So I'll use my voice, I'll be so fucking rude
Words they always win, but I know I'll lose...

And I'd sing a song, that'd be just ours
But I sang 'em all to another heart..
And I wanna cry I wanna learn to love
But all my tears have been used up
On another love.

And I wanna cry, I wanna fall in love

But all my tears have been used up
On another love......

Tom Odell lyrics

conquered

"Beautiful morning, isn't it?"
Her voice had a carefree, I've-conquered-the-world lilt to it. The kind only kids her age are able to muster...
...
Then
All at once the sweetness evaporated, the lilt in her voice replaced by a cold, hard edge. She gave everyone the look now - that flat, deadly, animal stare she'd practiced for hours. He said her ability to do that was better than any weapon he owned, and he owned a lot of weapons...
She was the kind of woman men write sonnets about. Fight duels over....

*Kiss her goodbye, Robert Gregory Browne 

in the mood for..

diferenta

Teo:  "- Mami, tu de la cati ani ma cunosti pe mine?
          - De la....34 de ani.
          - Eu te cunosc de cand m-am nascut...si alta treaba n-am avut, deci eu te cunosc mai bine"  

si eu mai pîng

- Pot să mă cocoț aici?
- Poți, dar e periculos. Eu zic să te joci altfel.
- Mă cocoț aici.
Se cocoață, cade, se lovește puțin la picior, începe să plîngă, întinde brațele. O iau în brațe, se întinde ca o meduză pe burta mea cu băiat înauntru, plînge, o mîngîi. După cîteva secunde, se oprește brusc și mă întreabă:
- Mai pîng?
- Cum vrei tu, iubito, dacă mai ai de plîns, plîngi.
- Mai pîng.
Și mai plînge o vreme. Apare și taică-su să-i spună nush ce. Se oprește și se întoarce spre el.
- Încă pîng. Mai tîziu.
Și mai plînge puțin. Apoi mă roagă să mă întorc puțin într-o parte, să ne vadă pe amîndouă în oglindă.
- Uite, mami, pînge Sofia la mama în bațe. Mami, stege ochii. Gata, am teminat.
Și s-a dat jos de pe burtă, și-a aranjat tutu și s-a dus să cadă și-n altă parte. Așa-s copiii ăștia de doi ani, știu perfect de ce și cît au de plîns, păcat că uneori ne băgăm noi să le stricăm terapia.

Luat de Aici

de sezon

#cautiubitcaresa-miadunedudedincopac

to be remebered

[x]  go to a concert all by myself and feel great.

checked!

rule

Rule no. 1:
No eye contact.



[update] Unless you like the guy!

la adio tu

Se afla litere si farduri 

Si niste munti sunt intre noi 

Dosare-nchise, triste garduri 

Si nici n-o sa mai vina apoi. 

In pragul iernii absolute 

Saruta-mi tampla alba, hai 

Si-apoi scufunda-te si du-te 

In orizontul altui grai. 

De ce sa-ti spun la revedere 

N-as mai avea nici un motiv 

"Adio" drepturile-si cere 

Ca te-am pierdut definitiv. 

Si de la mine pana la tine 

Cuvantul insusi va-ngheta 

Nici sa te strig nu stiu prea bine 

Iubita mea, pierduta mea. 

Cand te-am vazut ultima oara 

Stiai si tu, plangeai si tu 

Si-ai plecat cu tot cu gara 

Nici tren nu mai exista, nu. 

Eu m-am intors inca o data 

Voiam sa vin pe urma ta 

Dar unde-i linia ferata 

Parca a luat-o cineva. 

Eu ti-as mai spune amanunte 

Destinul de-as putea sa-l schimb 

Iubita mea de peste munte 

Iubita mea de peste timp. 

Pe cea de-atunci n-o voi gasi-o 

Si eu acela am murit 

Sub cinic nuclear adio 

Noi bietul cuplu parjolit....

Adrian Paunescu, Vasile Seicaru

de 8

I wish someone told me any of these today....

*

*

*

*

*

*Postate de Silver Church