Se afișează postările cu eticheta adevar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adevar. Afișați toate postările

luni, iunie 06, 2022

Nonsensuri

 Cred ca as fi putut sa fiu o actriță bună. Rad dacă vad baloane de săpun și plâng dacă dai play la imnul tarii.

Mă emoționează teribil tropotul de aplauze de la finalul unei piese de teatru sau de la finalul unui concert. Și atenție, eu nu sunt pe scena!

Mă mișcă orice, practic, și o pala de vant.

Nu ma bucura în schimb orice. Nu te poți aștepta să mă bucur enorm în anumite situații doar pentru ca majoritatea oamenilor s-ar bucura, sau ar simți plăcere nemărginită fata de un anumit lucru, întâmplare, ocazie, situație. Doar pentru ca e comun și majoritatea ar reacționa într-un fel. 

~

Ce voiam sa spun de fapt... Cunoaște cineva sentimentul ala de tristețe în care te simți ca într-un film și parca știi ca cineva te urmărește din umbra sau de pe un ecran? Și parca ți-ai dori ca să-i fie mila cuiva de tine? Sau cineva sa rezoneze cu durerea ta? Sa ți-o împărtășească..? Sa știi ca cineva te vede, te simte, te aude fără să-i vorbesti, te înțelege fara să-i explici... Probabil asta e definiția unui prieten.... 

~

Tu cu ce îți alimentezi tristețea? 






duminică, februarie 02, 2014

schimbari

Si uite-asa
se schimba-n rame fotografii,
se schimba oameni, din copii,
se schimba-n suflet inimi,
in minte ganduri,
pe fata zambet....
Se schimba afara vreme,                                                      
in calendar luni,
in viata...vieti.
Se schimba apusuri in sfarsit
si nori in ploi..
Se schimba tipete-n tacere
si regrete in...secrete.
Se schimba dragoste-n nimic
si sinele in toti
Se schimba opinii si pareri...
introduceri in concluzii...
Se schimba lacrimi in curaj,
Se schimba caractere,
raman numai modele.
Se schimba vreau, cu poate, dar..
Se schimba DA cu n-am...habar
se schimba-adrese si locatii,
perdele, haine, decoratii.
Se schimba dati, raman doar zile
se schimba sarbatori cu..tine
se schimba tot, raman doar eu.
si eu ma schimb...
in rau.
insa mai greu...

joi, decembrie 26, 2013

G: "Nu vreau sa fiu misogin, dar am ajuns la concluzia ca 70% dintre femei sunt proaste. sper sa nu ajung sa cunosc si procentul de pana la 80%."


:))) perfect de acord

duminică, noiembrie 24, 2013

altii imi scriu pvestea

Un singur rand de chei in cos. O singura periuta de dinti. Un singur prosop in baie. Un singur sampon in dulapior. O singura pereche de papuci de casa. Un singur pahar in cosul de vase. O masa de cinci persoane, un singur tacam pe masa. Un pat imens, o singura persoana doarme in el. O singura perna sifonata.


Iar la usa, asteapta un singur geamantan. Cand sunt singura, plec. In ultimul timp, mai des plec decat vin. Pentru ca sunt singura care ma asteapta acasa. 


Adica, nimeni!

sâmbătă, noiembrie 16, 2013

Irina: "Iubirea e ca o prajitura buna, dar tu ai inceput sa mananci ambalajul. si o sa te ineci cu el."

sâmbătă, noiembrie 02, 2013

who loves







Who loves the sun 
Who cares that it is shining 
Who cares what it does 
Since you broke my heart

joi, septembrie 19, 2013

o lume.

niciodata nu m-am considerat o prietena buna.
mereu mi-am  imaginat lumea perfecta cea in care eram doar eu si cu el.
 el- cel cu care aveam sa impartasesc iubirea. o iubire mare care ar fi tinut loc de cald si de frig, de familie, de prieteni si de tot. asta pentru ca iubirea o consideram ca fiind ceva suprem, si care nu te poate dezamagi asa usor precum te-ar dezamagi orice altceva.
am aflat mai tarziu ca pana si atunci cand iti gasesti iubirea, tot trebuie sa mai lupti pentru ea, sa te chinui, sa te zbati, sa suferi. lumea perfecta avea sa se spulbere brusc.
mi-au tinut apoi de cald niste persoane care m-au invatat ca de fapt, pot avea si titulatura de prietena. ca de fapt prietenia tine mai mult de cald decat o iubire. m-am simtit mult timp privilegiata de noua mea titulatura, cu atat mai mult cu cat simteam ca am langa mine inca un eu.
mi-a fost destul de greu sa ma las deschisa pana in maduva oaselor de catre cineva. sau altcineva.

mi-a parut rau chiar cand orgoliul de sine si eul au trebuit sa fie dati la o parte ca problemele si de o seama bucuriile sa fie impartasile, sa fie dezbatute.
m-am simtit chiar vinovata cand felul meu de a fi nu mai multumea noua mea titulatura, si mai ales cand nu se intelegea cu vechea- cea de iubita si de prietena. e greu sa te lupti cu tine insuti doar pentru a fi asa cum cere "datina".
si totusi am fost acceptata. si iata ca lumea mea era acum compusa din mult mai multe. din toleranta, mai ales.
am inteles ca poate exista o lume in care pot intra toate, in orice ordine alegi tu sa le pui. in orice procent vrei tu sa le incadrezi. o lume....
azi am simtit ca trebuie sa aleg. sau ca ar fi trebuit.
ca de fapt sunt 2.
doar una din ele nu voi putea niciodata alege. nu mai cred in niciuna 100%.
dar cel mai probabil presupunerile mele, mai toate, s-au dovedit a fi false.



ceci n'est pas une leçon. il a toujours été


miercuri, septembrie 04, 2013

Traiesc in..

Era prea tare ca sa nu preiau postarea asta: scrisa de : vom iubi şi vom fi liberi: I'm from:

Răspoimâinia
Pizdamăsia
Cineștinia
Spercămâinia

Morțiimătiia
Bapeaimăitia
Vreibătania
Bădărania

Teiubescia
Dordetinia
Dormicumamia
Tacicutatia

Căpșunaria
Piersicaria
Mielușelia
Ursuleția.

Dumnezenia
Șigrijania
Cepăcatia
Nocommentia
Continuaria.

miercuri, iunie 26, 2013

tarm

cand am citit-o am stiut ca n-o mai cunosc.
mi-e rusine ca n-o mai recunosc.
si nu m-a impresionat pozele sau cuvintele ei insirate de-a dura acolo, cat m-a impresionat faptul ca 9 luni de cand nu mai convietuim impreuna au trecut ca valul, iar schimbarile s-au produs ca adierea de vant. iar eu nu mai stiu cine e ea.
si asta ma face sa plang.
pentru ca simt ca a trecut pragul, iar eu am ramas inca in usa, fara sa fac un pas ca si ea, fara sa inchid usa, fara macar sa o strig sau sa o intreb cu ce curaj a ales ea sa paseasca mai departe.
aparentele ar zice ca eu am plecat. chiar am facut-o. dar n-am depasit pragul ala.
si eu mai am amintiri vii, si eu sper cumva, inconstient, ca in curand, foarte curand, mereu curand, le voi retrai, in exact acelasi mod.
dar deja o simt straina.
imi e jena sa o mai incarc cu prostiile mele. ea ma asculta, dar parca nu mai e cu mine. imi e jena sa o intreb vreo chestie intima. astept intotdeauna sa-mi spuna. dar in general sunt lucruri generale. fara vreo insemnatate deosebita pentru mine. desi cam tot ce imi zicea, cand era fara sa o fi iscodit-o eu, ci din propria-i vointa, ma bucura. pentru ca nu o facea prea des, si mai ales, nu se arata slabita niciodata. si nu cerea ajutorul.
ma doare ca nu mai e ea. iar eu sunt tot eu.
mereu am invidiat-o. chiar daca nu i-am spus-o sau nu am lasat sa se arate.
mereu a fost mai frumoasa, mai isteata, mai descurcareata. mereu a atras mai multe priviri.
cateodata ma infuria farmecul ei, vorba ei, gandirea ei. cred ca am fost o prietena rea.
apoi m-am obisnuit.
ea mi-a aratat ca si eu sunt valoroasa. sau mi-a aratat cat de valoroasa sunt.
acum o citesc si aceeasi furie, invidie se naste in mine. pentru ca a evoluat.
pentru ca nu ma mai cheama cu ea. pentru ca stie ca de multe ori am zis -nu-. pentru ca nu ma mai implica in planurile ei. crede ca am altele mai importante. pentru ca oricum daca ar face toate astea tot as refuza-o pentru ca poate nu mai am acea energie. nu am chef. nu am dorinta aia a ei. nu am bani, nu am timp, nu am pofta aia de viata.
si acum plang pentru ca n-am putut sa tin pasul cu ea.
pentru ca ne potriveam atat de bine.
pentru ca dansam ca doua bezmetice.
pentru ca ne sfatuiam, pentru ca radeam.
pentru ca ne incalzeam cand afara erau -10 grade iar in camin nu mergea centrala.
pentru ca la dracu e nascuta in aceeasi zi cu mine.
pentru ca parca eram eu.
dar acum nu mai sunt. sunt cumva o epava a ceea ce am fost inainte.
am inaintat, da, m-am dus in larg, nu mai sunt la tarm. dar am ramas in larg. inconjurata de apa. fara puteri sa ma mai misc, sa mai vaslesc, fara idee incotro sa ma indrept, pentru ca nu vad niciun tarm, si nu e nimeni sa ma indrume.



luni, aprilie 15, 2013

Maxime 2


  • daca spui ca banii n-aduc fericirea, inseamna ca n-ai destui...
(am auzit-o intr-o melodie, nu mai stiu care, probabil e cunoscuta, dar mie tot mi-a placut)

miercuri, februarie 13, 2013

000


....Credea ca o femeie nu e sfarsita niciodata, ca e un mic animal neobosit, ca un ambitios se poate plictisi de onoruri si un avar de bogatii, dar ca niciodata o femeie nu renunta la meseria ei de femeie; cand se gandea la batranete, ea ii aparea atat de departata, incat o putea privi linistita in fata inchipuindu-si ca pentru ea, moartea va veni inainte ca ea sa fi baut pana la fund paharul placerilor......
 


*Nemirowsky


vineri, ianuarie 18, 2013

Femmes


Am pus si eu un titlu in franceza ca sa par mai interesanta. mda, deci am auzit la emisiunea lui Mircea (cu Marius) acest..."elogiu" adus femeilor. Mi s-a parut....interesant, amuzant, adevarat si poate si putin rautacios, dar mi-a placut, asa ca l-am preluat. De AICI .

Mămoase. Copilăroase. Răsfăţate. Victimizate. Pregătite (de orice). Orgolioase
(până la Dumnezeu). Sensibile (şi înapoi). Cicălitoare (zi şi noapte).
Spirituale. Bârfitoare (mai tot timpul). Discrete (numai când au interesul).
Serioase. Graţioase!. Slabe (cu dietă). Rubensiene (fără dietă). Feminine.
Maliţioase (zi  şi noapte). Sufletiste (ziua). Gânditoare (noaptea). Profunde (de
sărbători). Veninoase (arareori). Pline de compasiune. Cu simţul umorului.
Cinice (niciodată prea mult). Sarcastice (dupa nuntă). Grijulii (după botez).
Resemnate (dupa al doilea divorţ). Împlinite (după primul sau al doilea copil).
Distruse (după primul avort). Renăscute (după prima zi de şcoală a copilului).
Mature (la datorie). Luminate (după primul nepot). Sfârşite (după o despărţire).
Mâncăcioase (de la un ruj). Copilăroase (de la un zâmbet). Timide (de la o
privire). Roşii în obrăjori (de la un gând ascuns). Perverse (de la te miri ce).
Senzuale (de la un sărut). Acre (din nimic). Şarmante (de la cercei). Răpitoare (e de la ei sau de la ea). Fericite (din mai nimic). Misterioase (din copilărie). Mistuite (din dragoste).
Mironosiţe (din rochiţe sau fustiţe). Măgulite (din auzite). Nepăsătoare (după
moft). Martire (din fire). Dulci (cu suflet din vată de zahăr ars). Războinice
(în filme). Diafane (Primăvara şi Toamna). Translucide (tot pe atunci).
Răzvrătite (de câte ori au chef). Transparente (de la suferinţă). Opace (de la
indiferenţă). Uşoare (de la bijuterii). Grele (de la ele). Subţiri (de la
carte). Avute (de la parte). Sofisticate (din toate câte puţin). Alambicate (din
curiozitate). Complexate (din nedreptate). Neîmpăcate (din păcate). Puternice
(din credinţă). Senine (de la ochi). Fragile (de la glezne). Vulnerabile (de la sâni). Şoptite (de la buze). Supuse (de la genunchi). Plutitoare (de la păr).
Sălbatice (de la natură). Fabuloase (pline de dor şi dorinţă). Icoane (pentru
copiii lor). Femeile (ca un joc de cuvinte şi de viaţă). Femeile...



sâmbătă, octombrie 20, 2012

Post pesimist

Luat de pe:  vom iubi şi vom fi liberi: Nu plânge:

Ai dreptul la viață. Până mori de cancer sau leucemie.
Ai dreptul să călătorești. Nu și banii ca s-o faci.
Ai dreptul să votezi. N-ai cu cine.
Ai dreptul să-ți întemeiezi o familie. Dacă încăpeți toți în garsonieră.
Ai dreptul să te informezi. Și să fii dezinformat.
Ai dreptul la exprimare. Dar cine te-ascultă?
Ai dreptul la îngrijiri medicale. Ai grijă de tine.
Ai drept de acces la documentele oficiale. Mai puțin la cele la care n-ai acces.
Ai dreptul la prezumția de nevinovăție. După ce-ai plătit amenda.
Ai dreptul să trimiți petiții autorităților. Autoritățile au dreptul să nu le deschidă. Că și ele sunt oameni.
Ai dreptul la șanse egale. Femeile sunt egale între ele, bărbații sunt egali între ei, țiganii sunt țigani, fără excepție.
Ai dreptul la demnitate. Nu plânge.


miercuri, octombrie 10, 2012

Ceva urat

..sau inca o poveste a invatamantului romanesc!
E vorba despre facultatea pe care am terminat-o, caruia nu o sa-i spun numele (deocamdata) din varii motive. nicio facultate nu e perfecta. Peste tot se copiaza, peste tot gasesti cate un prof mai ciudat, peste tot te lovesti de birocratie, peste tot se vand locuri de camin.....nu o sa ma plang de aspecte minore, cum ar fi faptul ca fiind o facultate de stat, deci cu putini bani, multe din salile de curs sunt infecte; sau de faptul ca in unele sali in care incap maxim 10 studenti, sunt programati 30+profesorul; sau de faptul ca nu de putine ori profesorii ne-au pus pe drumuri, fara sa aiba amabilitatea de a ne anunta ca la ora stabilita pentru curs/seminar ei aveau treaba in alta parte; sau de faptul ca pentru a-ti alege tema de licenta trebuie sa te lupti pe un caiet cu 6 pagini....cu inca 150 de persoane.....daca s-au ocupat locurile la tema pe care ai fi vrut-o, sau la profesorul pe care l-ai fi vrut...ghinion! inseamna ca ai fost slab si nu te-ai calcat-in-picioare-paruit-zbatut-pentru-viata-ta ca sa pui mana pe acel caiet magic, si sa te treci in el. Dar sa lasam la o parte discutiile efemere, pentru ca nu de ele ma plang, ba chiar ma linisteste gandul ca macar nu am dat un leu pentru toate acestea, ba mai mult, le-am luat cati bani am putut ca si student, fiind la un loc bugetat, decontandu-mi-se abonamentul si luand bursa! ha-ha.
Asa, acum sa revenim la povestea noastra. Eu am stat din anul I la camin, fiind o provinciala veritabila, asa cum spuneam intr-un articol anterior. nu, n-ati ghicit, nu o sa ma plang nici de conditiile de acolo. ci doar de niste nedreptati care mi s-au intamplat. si se zice asa, ca era odata o tanti care se ocupa cu locurile de la camin...cu cereri, cu dosare sociale, cu situatia platilor lunare, etc. Care tanti a fost data afara din pricina ca, zice'se, calculele ei nu erau tocmai corecte. v-ati prins voi...
asa. eu de la camin doresc sa ma decazez pe 2 luni (in sesiuni am preferat intotdeauna sa invat acasa si sa merg doar la examene).....stau 2 luni la camin, apoi hotarasc sa ma decazez pe inca 2 luni, din varii motive ce nu au relevanta aici. cum sa procedez? in regulament nu se specifica exact despre astfel de situatii, deci vorbesc cu tanti cu pricina. fac ce imi zice. adica cerere de decazare. toate bune si frumoase. se apropie licenta. trebuie sa imi fie semnata fisa de lichidare ca sa intru in examen. intre timp tanti e data afara. in locul ei gasesc pe un domn artagos care priveste de sus pe oricine. imi spune ca nu imi poate semna pentru ca sunt restanta 4 luni. sunt socata. ii explic ca nu am stat in camin in acele luni si ca am cereri de decazare. imi zambeste prostesc. ma pune sa iau loc, semn ca procedura va dura mai mult decat e cazul. imi explica faptul ca tanti cu pricina a fost data afara pentru ca facea intelegeri cu studentii, drept urmare nu poate sa imi accepte cererile pentru ca mai mult ca sigur nu sunt reale. il pun sa le caute ca sa se convinga ca ele exista. le gaseste. se uita cu ochi chiorasi. una pentru ianuarie-februarie, alta pentru mai-iunie. imi zice ca se vede clar ca sunt scrise cu acelasi pix si deci sigur sunt facute amandoua in acelasi timp, adica lla mult timp dupa ce eu de fapt am stat acolo. poftim? m-am mirat ca nu a zis ca sunt scrise de aceeasi persoana, in speta, de mine, cea care trebuia sa le scriu. il suna pe administrator si incepe sa negocieze cu el, pentru mine. de fapt impotriva mea. imi spune sa nu plang ca nu-l impresionez. ma soca jegul pe care il aveam in fata ochilor si de a carui semnatura depindea, atunci, intr-o oarecare masura, viitorul meu.  il intreb de ce trebuie sa platesc eu pentru ce a facut tanti aia. imi raspunde evaziv, dandu-mi tot felul de motive pentru care eu trebuie sa platesc niste luni in care eu nu am stat acolo. povestea se lungeste aiurea. negociaza sa platesc doar 2 din cele 4 luni. mai mult nu are cum sa ma "ajute", imi spune. ajung la profesori, la secretare, la decana. in zadar. toti ma vedeau cu lacrimi in ochi si imi dadeau dreptate. cu toate acestea, nimeni nu avea ce sa-mi faca!!! trebuia sa platesc niste bani degeaba. Am cedat bineinteles dupa ce am epuizat si pragul "decana", satula de mizeria peste care dadeam. cum sa imi dea toata lumea dreptate si totusi sa mi se spuna ca nu au cu ce sa ma ajute?! cred ca domnul respectiv era judecatorul suprem, iar cuvantul lui era lege. a fost lege intr-un final, pentru ca naiva din fire m-am conformat si nu am intreprins alte formalitati ca sa imi caut dreptatea. din simplul fapt ca eram mult prea stresata cu licenta si mult prea scarbita de astfel de oameni. si mai mult ca sigur nu as fi primit niciun raspuns pozitiv, ba mai mult, mi-as fi taiat si sansa de a primi un loc in camin anul acesta. Care din nou a venit cu o surpriza. Sunt 2 camine. intr-unul din ele au prioritate studentii "mari"(doctoranzi, masteranzi, descrescator anii III, II, I). Bineinteles ca fiind studente la master, eu si colegele mele nu am primit loc in  acel camin. am intrebat de ce. ni s-a zis pentru ca studentii de la doctorat si masterat au prioritate. bun, noi suntem la masterat. ce nu e clar?! aaa...pai am dat locurile celor de anul 3. bun, tocmai ai zis ca masterul are prioritate, si acum imi zici ca ai dat locul....cui? aaa pai....trebuia sa veniti mai devreme. a, deci nu se ia in calcul prioritatile din regulament, ci se ia in calcul cine vine mai devreme si cine mai tarziu? aaa pai nu....pai masteranzii si doctoranzii au prioritate. turbez. aceeasi placa. acelasi om care incearca sa ne prosteasca statea in fata noastra. am cedat si aici pentru ca n-aveam incotro. se pare ca tanti care facea "misculatii" a fost data afara ca sa fie inlocuita de hiene care vor sa platim pentru locurile care ni se cuvin. si acum e la nivel mare.

marți, octombrie 02, 2012

Bucurestenii sunt prosti

Da, ati citit bine. ce, te-am jignit cumva? nu-mi pare rau. o sa ma justific imediat.
nu toti bineinteles, ci doar atat cati trebuie sa fie. adica o foarte mare parte din ei.
Am citit azi articolul ACESTA  care m-a indignat profund. nu, nu articolul. Spre uimirea mea acesta chiar e facut ca un articol si exemplifica un adevar prezent. Ceea ce m-a deranjat este nivelul prostiei din comentariile acestui articol. Bineinteles ca s-au atacat toti frustratii idiotii cretinii pamantului si au inceput sa arunce cu pietre in provinciali.
Ca ce domne, sa stea la ei acasa, ca pe vremea lu' Ceasca iti trebuia buletin de Bucuresti ca sa vii la capitala. Poftim?? Pai bine ma' comunistule, yo propun sa iti iau taxa pentru fiecare kilometru depasit de Bucuresti cand incerci de fiecare data cand ai ocazia sa iesi din orasul ala aglomerat si poluat. unde ai sa te mai duci?!
deci bine, inca suntem pe vremea lu' ceasca. am inteles asta.
apoi toti ii numesc pe cei din provincie - tarani. bun, am inteles si asta. ce nu e din Bucuresti inseamna ca e de la tara. N-o mai zic pe aia ca toti de la tara ne tragem si tot la tara se retrag tot mai multi bucuresteni, ci zic doar ca fooooarte multi din taranii astia care suntem noi, sunt cu muuult mai destepti decat orasenii di' la Bucale.

Nici un sfert din cei din capitala nu ar rezista daca ar fi pusi in situatia unuia de la tara, care se duce in Bucuresti ca sa isi construiasca un viitor (sperand), care se duce in weekend acasa si isi aduce de mancare pentru ca parintii lor nu au vile cu piscine, care invata sa isi dramuiasca si ultimul banut ca sa le ajunga si pentru mancare si pentru cazare si pentru o iesire undeva, care se duc la facultate, intra la buget cu medie mare si isi cauta si de lucru ca sa nu ii impovarasca pe parinti mai mult decat sunt deja. Bine punctat in articolul acela ca in timp ce provincialii dau bani pe mancare, chirie si transport, orasenii lu' peste fript dau mai multi bani pe tzoale si distractie.
Ce sa vezi?! Unul de la tara are cei 7 ani de acasa, e mult mai umil, cu nasul la locul lui, cu o dorinta de a invata si a munci pentru a reusi in viata asta de rahat. in timp ce voi ceilalti stati ca parazitii din banii parintilor - aia foarte multi-, faceti o facultate platita, si doar pentru a obtine o diploma,  sau poate cumparati si diploma de-a gata.

noi ne chinuim si stam in camine ale statului unde gandacii sunt la ordinea zilei, dar asta nu ne sperie, in timp ce voi stati in puf, dar cu parintii pana la 30 de ani.
cica noi purtam machiaje stridente si suntem ca niste clovni la metrou. la faza asta chiar nu ma simt jignita pentru ca pitzipoancele cu bani din Bucuresti sunt cu mult, cu mult peste media normala a pitziponcelii.

de ce nu facem facultate in judetele noastre?! pai uite asa de-ai dreacu ce suntem noi astia taranii, ca vrem sa venim pe capul vostru de bucuresteni prosti, sa va facem in ciuda, sa va aratam cat suntem de isteti, sa va furam gagicile, sa va furam locul bugetat, sa va facem sa va sufocati cand vedeti ca aproape jumatate din populatia capitalei e din provincie, sa va ametim cu accentele noastre, sa va minunati si sa va faceti cruce, sa va simtiti inferiori unor tarani si sa va varsati frustrarile la un articol pe tema asta.
as vrea sa zic mult mai multe cuvinte urate dar ma abtin din respect pentru cei care ma citesc, si mai ales, casa nu ma cobor                 la nivelul astora'.

                            chiar asa


UPDATE: am scris pe google titlul meu si primul link gasit a fost articolul asta: http://mantzy.ro/2011/08/23/bucurestenii-niste-tarani/  . Asta pentru ca simteam nevoia unei a 2-a opinii, si a unei completari. Enjoy!







vineri, iunie 29, 2012

Ceam


             așa spune: SIN DANI

Ce am mai gasit? 
Un site foarte dragut, care, dupa cum o spune si numele, este despre studentii care pleaca din provincie sa studieze in Bucuresti. Cum eu ma numar printre ei, imi chiar foarte place acest site, desi eficienta lui descrisa de unii ca "sa ii ajute pe cei nou-veniti la capitala" nu mi se pare ca e indeplinita, dar mie imi place ca e amuzant si ca e ADEVARAT. Il puteti accesa apasand Aici . Mai jos am pus cateva post-it'uri care mi-au placut mult, si care mi se potrivesc, desi.....imi plac cam toate si toate mi se cam potrivesc :)
             așa spune: SIMONA
             așa spune: SCOTTISHHOPPER
             așa spune: PUNKYSS DAN
             așa spune: ALEXANDRA IORDACHE
             așa spune: SOLO             așa spune: PORTRET CROCANT             așa spune: CUTĂRICĂ
Ce am mai facut?
Licenta, licenta, licenta. Hai ca e la moda ca toata lumea sa se planga ca da licenta. DAP! si eu ma plang, si eu o dau. si e al dracului de mult de invatat. am noroc daca apuc doar sa citesc tot ce am...dar sa mai si retin! nu stiu exact pe ce ma bazez. ar trebui pe creier. 

sâmbătă, iunie 16, 2012

continuare

Reclama de care vorbeam, care e mai mult decat o simpla reclama, si pe care probabil o stiti deja, dar am postat-o aici sa o vad si peste ani:



In ultimul timp Vodafone a avut o echipa grozava in spate care a formulat aceste strategii de marketing. Nu le fac reclama, in fond sunt doar alti jegosi care incearca sa ne fraiereasca si sa ne stoarca de bani, ca mai toti. doar ii felicit pe cei care au avut ideile din spatele acestui videoclip.

sâmbătă, mai 26, 2012

stropi


Ploaia îi face pe oameni nefericiti. Sunt atat de nfericiti ca sunt nevoiti sa iasa din casa cand ploua, ca se imbulzesc prin oras in ultimul hal, si de parca nu ar fi de ajuns, dau cu ustensilele de ploaie (a se citi umbrele) in oricine si orice s-ar pune in calea lor. Ca sa ajunga mai repede sub acoperamant, sunt in stare sa stea in strada….cat mai in strada si fara sa-si dea seama ca la noi chiar si o ploaie lina de vara inunda strazile si masinile in goana te vor uda pana in crestetul capului daca insisti sa stai in fata….fara sa-si dea seama ca in graba calca numai in baltoace, sau ca umbrela lor nu are loc pe un coridor stramt cu umbrela altcuiva….dar hei, ce mai conteaza, scoate-i ochiul nenorocitului, doar tu te grabeai..!
Unii sunt draguti cand in loc de umbrele prefera un parpalac (ce-mi place cuvantul asta!) de ploaie, ca de fapt un cearceaf de punga care sa te invaluie oriunde ai merge. Si am vazut oameni seriosi purtand asa ceva..! altii merg in sandale, observandu-li-se degetele incretite ca atunci cand stai prea mult in cada….scarbos as zice, si ilogic, in contextul in care toata ziua, absolut, de dimineata si pana seara a plouat incontinuu (deci nu poti invoca nestiinta de cauza) si tu sa porti sandale…??!?! Altii incearca sa se adaposteasca cum pot, sub umbrela vecinului, dar tare ciudat e cand vezi doi baieti impartind aceeasi umbrela…! Unele mai coconete  au umbrele de danteluta, dar care refuza sa mai raspunda comenzilor fix in momente critice..!
Cred ca a fost una din primele dati cand am mers fericita prin ploaie….pe un ditamai bulevardul – in stanga coloana de masini stand la semafor- priveliste superba, in dreapta – santier in lucru, muncitori inghesuiti in utilaje – magnific..! in fata stropi bolborocind, ricosand de pe pamant si cazand iar…ghetele-mi sunt ude, dar nimic nu mai conteaza cand ai castile in urechi, bulbuci in fata, si mergi pe un bulevard lung…spre doctor. O doamna imi strica armonia cand se izbeste cu umbrela ei de a mea…desigur bulevardul era mult prea larg si mult prea gol ca sa aiba loc sa se dea mai….incolosa.......


sâmbătă, mai 19, 2012

Enclave

Am gasit intamplator urmatorul text (ma rog, nu chiar intamplator din moment ce incerc sa construiesc o politica publica care sa controleze migratia fortei de munca, dar ma refer ca nu am cautat textul in mod special, si nici nu il postam aici daca nu era putin altfel, dar totusi la fel de sensibilizator):


„A rămas dorul de ciorbă şi mămăligă, cheful de cleveteală, uitatul la capra vecinului şi regretul că au  plecat. Majoritatea ar fi ales o viaţă, chiar mai săracă, alături de rude, pe  străzile familiare lor, şi sunt puţini cei care s-au aventurat doar de dragul de a schimba; bineînţeles că mă refer la emigraţia tânără din Europa, la navetiştii plecaţi să strângă bani ca să-şi dea copii la şcoală, sacrificându-le, de cele mai multe ori copilăria. Românii de afară sunt piesa dintr-un puzzle din ce în ce mai pestriţ, dar fără ei imaginea României ar fi clar incompletă, unii au rămas aceeaşi, fără să fi învăţat să folosească un bancomat (deşi, mai în glumă, mai în serios, subiectul nu ne este străin, cei mai mulţi „clonatori” de cărţi de credit din Marea Britanie sunt români), dar alţii au făcut rate, au contractate case, chiar dacă se vor întoarce ştiu că sunt valori pe care au învăţat să le obţină, ceea ce în România rămâne apanajul unei minorităţi.”
„Se spune că suntem serioşi, mai ales în comparaţie cu alte minorităţi, harnici şi gata să muncim, chiar şi în zilele de mare sărbătoare. Cu toate astea, sunt enclave clare, şi în Italia, şi în Spania, din care localnicii s-au retras ca să-i lase pe ai noştri cu băutele, petrecerile, şi gălăgia „tradiţională”. „Bunele obiceiuri” s-au exportat odată cu sutele de mii de români care aveau o astfel de „tradiţie”, dar nu puteam opera cu generalităţi şi departe, ca şi acasă, oamenii nu seamănă unii cu alţii. Cei mai mulţi muncesc 10-12 ore/zi, au câte 3 slujbe şi n-au nici un chef de zaiafet, abia mai au putere să sune familia să le spună, câţi şi cu ce trimit banii.”
„Tinerii, bărbaţi şi femei, muncitori cu precădere. Se adaptează cei educaţi, cei mai puţini sentimentali şi cei care sunt conştienţi că doar evaluând pragmatic realitatea pot rezista. Dacă ai plecat să faci bani, nu aştepta nimic altceva, când începi să te compari cu restul, să-ţi doreşti mai mult decât poţi obţine, este un semn că ţi-ai pierdut orice şansă de adaptare. Cei tineri intră mai uşor în noul sistem şi în câţiva ani se mişcă firesc în societăţile de împrumut, cu accent încep să vorbească cei care fac eforturi să înveţe prima lor limbă străină şi abia mai ţin minte româna... poveşti, situaţii, destine care greu pot fi încadrate în clasificări, cred că aş greşi dacă aş încerca şi mă opresc spunând că majoritatea sunt oameni chinuiţi, unii de doruri, alţii de imense frustrări.
 „Categoria „vreau înapoi, dar nu mă întorc”: mulţi cochetează cu gândul de a se întoarce în România – nu sunt mulţumiţi de munca lor, nu se simt acasă, le e dor de neamuri şi prieteni. Unii nu se-ntorc pentru că suferă de angoasa imaginii de „looser”, alţii speră să se simtă cândva acasă în Canada, iar alţii zic că s-ar întoarce dacă ar găsi un job de peste X euro. Categoria asta parazitează intermitent celelalte grupuri şi-l coagulează pe fiecare în parte, membrii fiecăruia contrazicându-i vizavi de întoarcere, ca să nu-şi clatine vreun pic propriul univers. Există, în afara „enclavelor”, şi categoria „văd, deci există” cei care iau lucrurile aşa cum sunt, se bucură de ce e bun şi acceptă ceea ce e mai puţin bun. Sunt de obicei automatizaţi, aterizează din când în când în câte-o „enclavă”, dar nu se identifică cu nici una şi-şi văd de treaba lor.”
(credit:VASILE MIFTODE)

Evit sa imi exprim parerea pe larg si zic doar ca imi place tara mea- buna, rea. Aspir, bineinteles la un trai bun....putin mai mult decat decent.....cu o vila si o piscina si siguranta zilei de maine. imi doresc sa calatoresc. dar nu stiu daca as putea sa traiesc in alta parte definitiv....sau pe o perioada mai mare de....4luni sa zicem (caci 3 luni am vazut ca pot indura).



miercuri, septembrie 21, 2011

22


De ce functionam... (de Tudor Chirila)

Undeva pe o sosea a lumii o femeie isi sprijina capul pe umerii sotului sau care conduce in noapte catre nicaieri. Inchide ochii si adoarme linistita. Un copil de cateva luni face primii pasi din viata. Isi agata degetele minuscule in mana sigura si atenta a mamei lui. In transeele unui razboi civil cativa soldati acopera iesirea celui mai curajos dintre ei. Un batran moare. Inainte de a pleca isi vede pentru ultima data fiul care il strange dureros de tare in brate. E mai putin singur asa. Intr-un restaurant deasupra marii doi gentlemeni isi strang mainile. Nu e nevoie de vreun contract. Doar mainile lor sigure. O gimnasta se arunca intr-un salt infinit si aproape mortal. Paraseste barna sub privirile incremenite ale tribunei. La aterizare antrenorul pandeste cu incordare de leu. Un copil intra pentru prima data in mare impreuna cu tatal lui. Pe Wembley se executa un penalty. Jucatorul inotarce capul speriat catre coechipierii lui. Sunt acolo, langa el. Cu pumnii stransi. O batrana descumpanita ezita sa-si abandoneze casa in flacari. In fata ferestrei sale o mana intinsa o asteapta sa se salveze. Un pilot de formula 1 se urca fara ezitare in bolidul care-l va purta cu peste 300 de kilometri la ora. Undeva pe o sarma intinsa deasupra unei multimi doi acrobati executa un numar mortal. Un caine conduce un orb. Un vultur isi vegheaza puii la primele lor rotocoale. Un chirurg opereaza pe creier intr-o liniste apasatoare. Un pusti de cinspe' ani se arunca pe spate si priveste cerul in cadere. Bungee jumping. Un rockstar pluteste pe multime. Doi alpinisti se sprijina unul pe altul impotriva gravitatiei. Un betiv salveaza un copil de la inec. Un jucator de snooker loveste simplu, sigur, fara sa ezite. O soprana se lanseaza in cea mai grea acuta a vietii sale. Mii de oameni se cununa in bisericile lumii. Un om lovit de soarta se roaga lui Dumnezeu. Un parasutist deschide in ultimul moment. 



E numai despre incredere. In tine si in ceilalti. Si despre iubire.



(poza de la mine)