Poezie

O sa las asta aici....culmea, am descoperit o poezie intr-un episod al unui serial pe care il urmaresc.
Imi place mult. Parca iti da forta...

INVICTUS

de William Ernest Henley

traducere de Leonard Neculae

Trecând de noaptea grea din jurul meu,

Neagră ca iadul, fără de sfârșit,

Îi mulțumesc oricărui Dumnezeu

Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorții strâns fără cruțare

Nu am dat înapoi și n-am strigat

Lovit de întâmplările amare

Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme și de lacrimi,

Pe-acest tărâm de umbră subjugat,

În anii plini de-amenințări și patimi

Sunt și voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu,

Eu, azi, al sorții mele sunt stăpânul-

Sunt căpitanul sufletului meu.

credit: https://www.instagram.com/elleanorske/

la adio tu

Se afla litere si farduri 

Si niste munti sunt intre noi 

Dosare-nchise, triste garduri 

Si nici n-o sa mai vina apoi. 

In pragul iernii absolute 

Saruta-mi tampla alba, hai 

Si-apoi scufunda-te si du-te 

In orizontul altui grai. 

De ce sa-ti spun la revedere 

N-as mai avea nici un motiv 

"Adio" drepturile-si cere 

Ca te-am pierdut definitiv. 

Si de la mine pana la tine 

Cuvantul insusi va-ngheta 

Nici sa te strig nu stiu prea bine 

Iubita mea, pierduta mea. 

Cand te-am vazut ultima oara 

Stiai si tu, plangeai si tu 

Si-ai plecat cu tot cu gara 

Nici tren nu mai exista, nu. 

Eu m-am intors inca o data 

Voiam sa vin pe urma ta 

Dar unde-i linia ferata 

Parca a luat-o cineva. 

Eu ti-as mai spune amanunte 

Destinul de-as putea sa-l schimb 

Iubita mea de peste munte 

Iubita mea de peste timp. 

Pe cea de-atunci n-o voi gasi-o 

Si eu acela am murit 

Sub cinic nuclear adio 

Noi bietul cuplu parjolit....

Adrian Paunescu, Vasile Seicaru

schimbari

Si uite-asa
se schimba-n rame fotografii,
se schimba oameni, din copii,
se schimba-n suflet inimi,
in minte ganduri,
pe fata zambet....
Se schimba afara vreme,                                                      

in calendar luni,
in viata...vieti.
Se schimba apusuri in sfarsit
si nori in ploi..
Se schimba tipete-n tacere
si regrete in...secrete.
Se schimba dragoste-n nimic
si sinele in toti
Se schimba opinii si pareri...
introduceri in concluzii...
Se schimba lacrimi in curaj,
Se schimba caractere,
raman numai modele.
Se schimba vreau, cu poate, dar..
Se schimba DA cu n-am...habar
se schimba-adrese si locatii,
perdele, haine, decoratii.
Se schimba dati, raman doar zile
se schimba sarbatori cu..tine
se schimba tot, raman doar eu.
si eu ma schimb...
in rau.
insa mai greu...

in ziua

"In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca in toate imprejurarile, ma aflam la locul potrivit, in momentul potrivit.

Si atunci, am putut sa ma linistesc.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste…STIMA DE SINE

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala, nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste… AUTENTICITATE.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea ce mi se intampla, contribuie la dezvoltarea mea personala.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste… MATURITATE.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa realizez ca este o greseala sa fortez o situatie sau o persoana, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu insumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul …

Astazi, stiu ca aceasta se numeste… RESPECT.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situatii, tot ceea ce imi consuma energia. La inceput, ratiunea mea numea asta egoism.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste… IUBIRE DE SINE.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa-mi mai fie teama de timpul liber si am renuntat sa mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce imi place, cand imi place si in ritmul meu.

Astazi, stiu ca aceasta se numeste… SIMPLITATE.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa mai caut sa am intotdeauna dreptate si mi-am dat seama de cat de multe ori m-am inselat.

Astazi, am descoperit… MODESTIA.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor. Astazi, traiesc prezentul, acolo unde se petrece intreaga viata. Astazi traiesc clipa fiecarei zile.

Si aceasta se numeste… PLENITUDINE.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca ratiunea ma poate insela si dezamagi. Dar daca o pun in slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte pretios.

si toate acestea inseamna… SA STII SA TRAIESTI CU ADEVARAT. "

Charlie Chaplin, aprilie 1959

*pic from here

drum bun

...

Drum bun prin mintea mea,
Sper să te descurci cu o simplă busolă
Ea, invariabil, o să-ţi arate copilăria
Şi apoi, dacă te vei rătăci cumva,
Urmează calea frumoasă a binelui
A binelui pe care l-am făcut şi l-am risipit,
Ea te va scoate definitiv la lumină şi la viaţă. 

...

-Marius Tuca-

 -pozadeaici-

sunt obosita

*luata dintr-o postare care se numeste "daca ai inceput sa te simti obosita". deci da.

imaginează-ţi iubirea

ca pe o mică şaretă facută dintr-un material

extrem de uşor, să zicem, speranţă,

trasă de doi fluturi;

când unul dintre fluturi – el, să zicem,

trage un pic mai încet la şaretă, tu

începi să te simţi încet-încet

(pentru că şareta e foarte uşoară)

obosită; pe distanţe lungi se poate ajunge

într-adevăr, la extenuare.

Dar noi, ăştia care tragem la şaretă din plăcere,

nu obişnuim să ne plângem

când şareta e un pic mai grea, nu?

chiar şi dac-o tragem la deal.

Pentru că ştim că dacă noi tragem

în ritmul nostru, maximul

de rău care se poate întâmpla

e ca celălalt fluture să se împiedice

şi să renunţe. Iar noi rămânem singuri

şi oh! atât de liberi trăgând

după noi o şaretă facută dintr-un material

atât de uşor, să-i zicem, speranţă.

*poza de aici

fara titlu

azi am vazut un ochi
care ma iubea.
vedeam bine ca m-ar fi primit
sub spranceana lui.

dar a venit un nor
si ochiul s-a-nchis
ori s-a speriat
si-a fugit in chipul tau
langa celalalt ochi, 
langa fruntea si langa gura
care nu ma iubesc. 

(M.Sorescu, Arcada)

18

 Zapada a învatat sa fie zapada 

                                         buruienile sa fie buruieni vîntul sa fie vînt. 

   Numai oamenii n-au învatat sa fie oameni. 

(Ioan Caraion- Numai oamenii)

12

Ce-mi place! ^_^

O, cerule nu sti ce vrei

Nici tu, azi mi se pare

Zâmbesti si plângi, si iar zâmbesti

In joc de curcubee

Parcă pe boltă oglindesti

Un suflet de femee...

*Zi de aprilie,  Marius Velicescu

42

Iubire,  de Iulian Boldea

buzele tale cu surâsuri melodioase şi copilăria
cernută din oglinzile etern orgolioase ale trecutului.
sufletul meu melancolic ca o autopsie a toamnei
şi foamea aceasta nelămurită.
sărutul uitat pe o masă lângă
amăgitoarea deziluzie a iubirii
şi mângâierile înverşunate
nesupuse ca nişte voci îndepărtate
destrămate tot mai mult
sub cerul nenăscut...












*Pic by

Mi

Am apucaturi avangardiste...sau pur si simplu nebunesti...determinate de o lipsa permanenta de TU..nothing personal..

mi-am  uitat cuvintele..

intr-un colt de catifea...

limpede dorintele s-au trecut pe langa ea

sec misterul ce-l avanti...sec si clipa ce-o patrunzi..

sete si foame si dor si dorinta

vesnice fotografii

zac incet in lapovita

destinat avant ce curge inca...si mai tare..si mai doare...si te are

..doar in minte

De cuvinte.pline toate intre nori

Si te lasa

Si ma iarta

Si te face sa tresari

Langa linul secol trece ca si-un fluviu din ocean

Gratie, ador cantand si tresar nedumerit

Este oare asa o tema pe pamant?!

Glas

"cine se ascunde în spatele surâsurilor mele
cine îmi adulmecă spaimele şi tristeţile de zi cu zi
cine stă în spatele oglinzilor în care îmi privesc chipul
torturat de amintirea unui viitor imprecis
cine şi-a uitat în poemele mele neliniştile indescifrabile
şi grimasele de împrumut
cine îşi îmbracă gesturile în conturul strâmb al trupului meu
cine scrie în locul meu
cuvinte mincinoase jilave şi nerecunoscătoare
delicate şi aspre
cine trăieşte în locul meu
viaţa aceasta pe care nu o mai recunosc?"

*Intrebari, Iulian Boldea

Vinovatilor

*Glossa moderna, de Maria Eugenia Olaru

Pe calea aceasta numită Cuvânt
eu merg cu capul plecat, şi parul în vânt.
Sunt pâinea cu sare şi albul ştergar
ce pe masă sunt pregătite de dar.
Şi-naintea voastră, în strigăt,
pieptul glasului îmi dezvelesc:
Sunt vinovată că încă iubesc!
Sunt vinovată că Luna încă răsare
cu rouă împletită din Lumină de Soare
să lumineze în urmă, prin ani şi vecii,
întunerece mii.
Sunt vinovata hăitaşilor mei
că-n goană de întunerec către lumină
sunt fără de vină.
Sunt vinovata vinovaţilor mei
dezlănţuiţi în hoarde de zmei,

căci lumină fiind dintr-o Lumină mai mare
Iubirea iubirilor noastre-i fără hotare.
Pe calea aceasta numită Cuvânt
eu merg cu capul plecat, cu părul în vânt.
Sunt vinovată că încă trăiesc.
Şi în tăcere, cu alte glasuri am întrebat:
-Sunt vinovată că v-am iertat!?

*Pic by

Atunci

Cand ni-e cuprinsa vreo simtire tare

De bucurii, de intristari sau teama,

se-aduna intr-insa intregul suflet care

pe nici o alta n-o mai baga in seama, in ciuda vrerii ce potrivnic crede

si sufletul in trei bucati destrama.

De-aceea omul, cand aude-ori vede

Ceva de care mintea lui tresalta, nu simte timpul ce grabit purcede;

Caci una-i forta ce-a simtit ca salta

Si alta-i cea care-ncordat te tine:

Legata-i asta, sloboda cealalta. 

*

Caci omul care gand din gand desfoaie

Alunga telu-uitandu-si de ce-l doare

Si-un gand de-i tare, pe cel’lalt ‚l-inmoaie.

*Divina Comedie

Zile

E facut sa ma domine neintregul
zeita fara brate, zeul fara glezne.
Copacii fara trunchiuri, iarba fara verde,
slalom de alb prin verticale bezne.
Se catara painjeni pe tacerea colturoasa
si inapoia propriei ei zbateri smulse,
se trage inima-ntr-un trup mai vechi, mai singur,
cu timpul dus, contururi scurse.
E facut sa ma domine neintregul,
medalie batuta doar pe-o parte
zilele care incep dupa-amiaza si sfarsesc dupa-amiaza,
fara sa continue mai departe.

... 

*Nichita Stanescu, Autoportret pe o frunza de toamna

**Pic

Glossa

Ţi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai,
E-un melc timid ce nu mai înfloreşte.
EL n-are ani, tu, minte nu mai ai,
Rămâi tăcută ca un ochi de peşte.

Privirea ta e coborâtă-n bernă,
Cum de-ai uitat plimbările prin rai?
Privind gropiţa dragă arsă-n pernă
Ţi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai.

De-l mai iubeşti, un braţ ai să-i întinzi
Odată cu iertarea prinsă-n cleşte.

Nu adăsta în braţe să-l cuprinzi,

E-un melc timid ce nu mai înfloreşte.

Iubirii tale să-i mai dai o şansă,
Iertarea blândă el ar vrea să-i dai.
Ieşiţi de mână din această transă
EL n-are ani, TU minte nu mai ai?

În calea lui cu dragoste te du
Şi despre rană şi iertare îi vorbeşte.
De mai aştepţi, mi-e teamă chiar să nu
Rămâi tăcută ca un ochi de peşte.

Rămâi tăcută ca un ochi de peşte,
EL n-are ani, TU minte nu mai ai?
E-un melc timid ce nu mai înfloreşte.
Ti-ai strans iubirea ca pe-un evantai.

*Glossa născutului de multă vreme, Viorel Gongu

Pluriperspectivism

Melcul si-a astupat bine ochii
Cu ceara,
Si-a pus capul în piept
Si priveste fix
În el.

Deasupra lui
E cochilia –
Opera sa perfecta
De care-i e sila –

În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusa încolo si-ncoace
Dupa anumite legi
De care-i e sila –

Si-n centrul acestei
Sile universale
Se afla el –
Melcul,
De care-i e sila.

*Marin Sorescu, Melcul
*pic from matmoon

Iluzii

"cred in valoarea de schimb a iluziilor
ele se scarpina in ureche cu piciorul
ele functioneaza mereu pe dos
iluziile sunt arma cu care impuscam rasul
iluziile sunt foarte amuzante
la orele de audienta
indruga verzi si uscate
si nici nu-ti vine sa crezi ochilor
cata credinta pun ele in ele insele"

*Lucian Avramescu

Oglinda

*Mirror, de Sylvia Plath- traducere din limba engleza de Radu Paraschivescu

Argint sunt si precizie. Nu am prejudecati.

Si tot ceea ce vad inghit pe data

Exact asa cum e, nestanjenit de dragoste sau sila.

Caci nu sunt cruda, doar corecta-

Un ochi de zeu pitic, in patru colturi.

Mai toata vremea ma gandesc la zidul din fata.

E roz cu picatele. Atata m-am uitat la el,

Ca am ajuns sac red ca-mi face parte din inima.Dar palpaie.

Chipuri si bezna ne despart acum si pururi.

Acum sunt lac. O femeie se apleaca asupra-mi

Caznindu-se sa-si afle rostul in adancurile mele.

Apoi se-ntoarce catre cei ce-o mint-ori lumanari,ori luna.

Ii vad spatele si-l oglindesc intocmai.

Cu lacrimi ma plateste si cu un semn din mana.

Imi stie importanta. Se duce si vine.

Chipul ei ia locul beznei in fiecare dimineata.

In mine a inecat o fata, din mine o batrana

Se ridica spre ea zi dupa zi, ca un peste infricosator.