Schimbare

 M-am agățat de cel mai mic detaliu, și iată-mă deci aici, acum, aproape dependenta de vocea ta, fără măcar sa te fi întâlnit. Ne-am creat un fel de ritual în care seri la rand sa ne "regăsim".

Și acum te aștepți sa pun capăt asa brusc?

Zilele treceau atât de greu așteptând doar orele când știam ca o sa te aud, chiar și puțin.

Și acum te aștepți sa ma reîntorc la starea de dinainte?

Ma enervai.... În timp ce ma intriga modul în care voiam tot mai mult sa îți arat ca sunt worthy. Voiam sa ma vezi cea mai buna dar fără sa-mi zici direct sau de prea multe ori asta, pentru ca altfel as fi crezut ca o faci doar ca să îmi atragi atenția.

Ma supăra când te supăram și ne supăram împreună dar din motive separate. Și voiam sa știi asta fără să-ți spun și deci trebuia sa te pedepsesc. Dar asta însemna să mă privez de singurul lucru care ma ținea vie pe timpul zilei: reintalnirea. Ma chinuiam oricum doar ca să îți arat ca totuși... Îmi pasa. Nu te poți supăra pe cineva care îți e indiferent, oare nu știi asta deja?!

E o himera totul și sigur ca lumea virtuala e o altă realitate dar mânuita totuși de ființe vii. Ai încercat sa te porți frumos și sa construiești pe o interacțiune reală, cu toate astea virtualul a luat prea mult stăpânire. 

Au câștigat robotii? 

Nu, doar crunta realitate în care umanul a început sa conteze mai puțin.... 

de iarna in Bucuresti

..in sfarsit am gasit o poveste draguta de iarna. E scrisa, dar mai ales reprezentata intr-un mod spectaculos in fotografii de Vlad Eftenie.
Restul fotografiilor le puteti vedea Aici. Superbe!

Iarna în Bucureşti. Ne aşteptăm să ne surprindă, mereu. Un alt paradox tipic, adăugat peste atâtea altele. Şi iat-o, în toată splendoarea ei. Ca pieton, nu ai mai ieşi din casă. Ca şofer, nici atât. Iată însă că fotograful află în venirea tumultoasă a iernii urbane un pretext numai bun de a deveni explorator printre nămeţi. Când toată lumea stă în casă, cineva trebuie să vadă ce se mai întâmplă pe afară.

Am aflat zilele acestea un alt Bucureşti. Cel de sub zăpezi e bine mulţumit, cu caniculele şi traficul lui zilnic. Cel de peste zăpezi e liniştit, te lasă să te asculţi, marea albă curăţă totul, şi praf şi sentimente. Navighezi prin ninsoare şi descoperi o altă realitate cotidiană care aduce cu ea o nouă stare. Deşi vremea e critică spre portocaliu, conform codului anunţat la televizor, cei câţiva oameni întâlniţi pe stradă au ceva din familiaritatea şi naturaleţea unui om de la munte pentru care zăpada e un mediu natural de acţiune. Un spirit pozitiv de comuniune pluteşte peste albul viscolit, troienit. Ne întâlnim şi vorbim, dau politicos bineţe şi aflu o poveste. Schimbăm un gând bun şi mergem mai departe, printre nămeţi. Frig? Alunecuş? Zăpadă în pantofi? Ud de 5 ore? Şi ce dacă? Senzaţiile fizice rămân undeva ca un ecou stins în faţa minunii albe.

În zilele trecute am parcurs centrul Bucureştiului în ture foto multiple, căutând să descopăr, să descarc o senzaţie acută de nevoie de explorare. Imaginile prezintă secvenţe de pe bd. Mihalache, Piaţa Victoriei, Magheru, Ateneu, Cişmigiu, Centrul Vechi, calea Victoriei, cursul Dâmboviţei, Piaţa Unirii, zona Armenească.  Bucureştiul pe care îl străbat la pas în fiecare zi îşi arată astăzi o nouă înfăţişare. Nu mi-e dor niciodată de iarnă, dar îmi e dor de starea pe care o aduce şi care transformă oraşul şi oamenii. Din fericire am aflat ceea ce căutam, din peste 3000 de imagini realizate, câteodată fără să mai văd prin vizor, fără să-mi mai simt degetele, dar cu căldură în zâmbet şi în spirit. 

unii

te regasesti pe undeva..?

Unu' se mandreste cu cat e el de ATEU 
Si dispretuieste pe oricine crede in Dumnezeu;
Altul face urat sa te faca sa crezi
Ar fi in stare sa ti-l bage pe gat ca sa-l urmezi.
Unul

 n-are forta, altul e puternic, dar refuza torta bajbaind in intuneric.
Unii se vad salvati, altii se cred pierduti
Si toti se apara, agresand cealalta tabara.
Pozand in victime

 sau in carnivori, jucand roluri de fraieri

 sau de manglitori
Un geniu ascunde o capodopera, un cretin te acopera ca poate cineva il descopera.
Unii vad numa' jumatatea plina a paharului, altii pe cea goala gustand din amarul Lui
Unu-i curios adulmecand orice rahat, altul calca in el total dezinteresat.
Ca, unii pierd drumul, altii bat potecile, unii rup discotecile, altii bibliotecile.
Unii nu vor nimic, altii isi doresc

TOTUL

unii-s paranoici altii pun repede botul.
Unul face balamuc ca sufera prea mult, altul nu-si face curaj sa zica niciun cuvant.
Unul o freaca toata ziua, altul isi ia doua servicii facand infarct pana sa zica ''piua''.
Unii ratacesc, altii isi gasesc vocatia, dar gresesc fie metodele, fie destinatia.
Unii n-au limite, altora le sunt stabilite de altii dupa alte criterii tampite.
Da' prejudecatile nu te duc nicaieri, mai greu sa fii mai bun ca iei, mai bun ca ieri
Tot felul de tipuri de bestii cauta profiluri de trestii, eu nu halesc am indigestii! 
.. de la chestii indecente, si-s peste tot, nu ca as fii zgarcit dar nu-mi cere procente.
Apropo, unii strang la saltea, altii sparg cu mana rea ce scot intr-o luna de truda grea! 
Unii uita ca au copii, altii ii rasfata, unii ii ascund de viata, altii ii arunca in fata...
Unii uita sa zambeasca, altii i-au si viata-n ras si nu stiu decat sa se mascareasca
Unul nu are opinie, altul ii judeca pe toti impartind lumea intre el si restul de idioti.
Unii se supun oricui, altii lupta fara pauza contra nimanui fara vreo cauza.
Unii se neglijeaza si se sinucid usor, altii isi acorda atentie doar lor.
Unii n-au imaginatie, altii isi construiesc in cap o lume departe de civilizatie.
Unii-s orgoliosi, altii n-au demnitate, unii n-au rusine, altii n-au fermitate.
Unii cu in proprietate, sacre, altii-s amarati de glumele lor nesarate.
Unii primesc bezele, altii numai belele, unii n-au drepturi, altii abuzeaza de ele.
Unii ca mine ridica prea sus stolul, altii ca tine mangaie tandrii microfonul.
Sincer, nu stiu exact ce e cu noi oameni buni
De alegem sa raspundem pe dos la presiuni.
Cu reactii ce denota (((((((frica))))

stii ca daca viata e un test vom lua o nota mica.
Fiindca unii se cred zei, altii se cred nimeni
De aia neispraviti ca tine si ipocriti ca mine ce nu gasesc destula iubire in sine 
Se regasesc in rime acum, numa' bïne!

Cedryk -
Extreme

psi psiu

in fiecare zi numaipotcucateceva.
de exemplu nu mai pot sa merg cu troleul in care se baga caldura, desi afara sunt grade cu plus!!! adica serios, cand era gerul gerurilor, caldura nu mergea, iar acum......!TZAIIIII toate lucrurile 'is pe dos.

nu mai pot sa merg pe langa muncitorii care lucreaza la drumuri. nu as avea nimic cu saracii  oameni care muncesc ca sa isi castige existenta. eu ma bucur ca ei mereu isi fac de lucru, mai pun un asfalt prost, mai se face o gaura, mai vin si o repara, etc. dar cand vad o persoana de sex feminin, li se urca hormonii la cap mai rau ca adolescentilor de la grupul scolar de aeronautica "Henri Coanda" (credeti-ma, stiu ce zic, si e grav!).

las spatiu pentru completare ulterioara...................................................................................................................................................................................................................................................................................

stropi

Ploaia îi face pe oameni nefericiti. Sunt atat de nfericiti ca sunt nevoiti sa iasa din casa cand ploua, ca se imbulzesc prin oras in ultimul hal, si de parca nu ar fi de ajuns, dau cu ustensilele de ploaie (a se citi umbrele) in oricine si orice s-ar pune in calea lor. Ca sa ajunga mai repede sub acoperamant, sunt in stare sa stea in strada….cat mai in strada si fara sa-si dea seama ca la noi chiar si o ploaie lina de vara inunda strazile si masinile in goana te vor uda pana in crestetul capului daca insisti sa stai in fata….fara sa-si dea seama ca in graba calca numai in baltoace, sau ca umbrela lor nu are loc pe un coridor stramt cu umbrela altcuiva….dar hei, ce mai conteaza, scoate-i ochiul nenorocitului, doar tu te grabeai..!

Unii sunt draguti cand in loc de umbrele prefera un parpalac (ce-mi place cuvantul asta!) de ploaie, ca de fapt un cearceaf de punga care sa te invaluie oriunde ai merge. Si am vazut oameni seriosi purtand asa ceva..! altii merg in sandale, observandu-li-se degetele incretite ca atunci cand stai prea mult in cada….scarbos as zice, si ilogic, in contextul in care toata ziua, absolut, de dimineata si pana seara a plouat incontinuu (deci nu poti invoca nestiinta de cauza) si tu sa porti sandale…??!?! Altii incearca sa se adaposteasca cum pot, sub umbrela vecinului, dar tare ciudat e cand vezi doi baieti impartind aceeasi umbrela…! Unele mai coconete  au umbrele de danteluta, dar care refuza sa mai raspunda comenzilor fix in momente critice..!

Cred ca a fost una din primele dati cand am mers fericita prin ploaie….pe un ditamai bulevardul – in stanga coloana de masini stand la semafor- priveliste superba, in dreapta – santier in lucru, muncitori inghesuiti in utilaje – magnific..! in fata stropi bolborocind, ricosand de pe pamant si cazand iar…ghetele-mi sunt ude, dar nimic nu mai conteaza cand ai castile in urechi, bulbuci in fata, si mergi pe un bulevard lung…spre doctor. O doamna imi strica armonia cand se izbeste cu umbrela ei de a mea…desigur bulevardul era mult prea larg si mult prea gol ca sa aiba loc sa se dea mai….incolosa.......

autodidact

Azi sunt vesela… caci umbra amintirii tale m-a parasit..si strada mi s-a luminat

Povara grea ce ai lasat-o nu pe umeri ci in inima mea, azi am reusit sa o ridic..am aruncat-o in mare

Si strada mi s-a luminat

Caci felinare s-au aprins..la fiecare colt de strada…si de azi

Nu mai merg singura

Mana inghetata mi-am acoperit-o cu o manusa..

Manusa unui suflet cald

Si strada mi s-a luminat

Azi am uitat de tu si eu si mi-am croit un nume nou..

n-o sa ti-l spun caci s-ar putea sa-l uiti

luna e a mea..degeaba o visezi

nu mi-ai promis-o si totusi am aflat-o..

si strada…

ghici ce !?

o sa vin pe strada ta si n-o sa ma recunosti..nu ma vei simti la fel cum nu te voi vedea..

si voi sti ca am putut sa te inving desi am fost atat de aproape de tine..

fiindca…dragul meu.. pe strada ta inca e bezna!

STRADA MEA

........................................................................................................................................






Cobor din autobuz….
Si merg…..
Pe strada mea nu e nimeni……
Si merg fara sa ma uit inapoi…

Poate ca pe strada mea nu rasare mereu soarele….
Dar intodeauna apune…
Si pe strada mea sunt multi caini…
Dar eu ii iubesc pe toti….
Si merg….
Si pe strada mea sunt multe pietre….
Am aruncat cate una pentru fiecare vis nerealizat….
Si merg…
Si pe strada mea sunt multe gropi…
Si de fiecare data cand ploua le umplu….Si mi-e bine…
Si merg…
Pe strada mea nu sunt felinare….insa nu mi-e teama sa merg pe intuneric…
Stiu drumul pe de rost….N-as putea sa nimeresc in alta parte…
Cine m-ar primi in sufletul sau ?!
Pe strada mea mea sunt multe cosuri de gunoi….
Unde poti sa arunci fiecare sentiment bun pe care te gandeai sa-l transmiti cuiva…
Daca mergi pe strada mea o sa-ti dai seama de ce..
Si pe strada mea sunt copaci care-si apleaca crengile spre mine….
Dar asta nu ma incetineste…
SI MERG…
Si ma gandesc la trecut…si vad ca nu are rost….
Si ma gandesc la viitor….si nu vad nimic…
Si ma gandesc la prezent….si vreau sa ma tii de mana cand merg pe strada……..

Si m-am oprit………am ajuns ?!