Bleah!

*Post sters. c'asa mi-a venit.

updated at miercuri,  noiembrie 14, 2012

Yon

Yo n-as putea sa citesc pe cineva cu care candva am fost prieten, si sa nu-i spun macar asa din cand in cand, cate o vorba. doua. dar nici n-as putea sa accept comentariile lor moarte, aruncate simplu, si nemilos.

altii

Cred ca uneori trebuie sa ne adaptam visele la realitate ca sa le putem indeplini, ceea ce bineinteles inseamna sa le distrugem, practic sfasiem, terminam, adica rupem, coasem, chiar frangem, pacalim, aruncam.......sau putem doar...sa le reinventam. ceea ce bineinteles inseamna doar sa ne planificam sa facem ceva...ce oricum altii vor.

Ceva urat

..sau inca o poveste a invatamantului romanesc!
E vorba despre facultatea pe care am terminat-o, caruia nu o sa-i spun numele (deocamdata) din varii motive. nicio facultate nu e perfecta. Peste tot se copiaza, peste tot gasesti cate un prof mai ciudat, peste tot te lovesti de birocratie, peste tot se vand locuri de camin.....nu o sa ma plang de aspecte minore, cum ar fi faptul ca fiind o facultate de stat, deci cu putini bani, multe din salile de curs sunt infecte; sau de faptul ca in unele sali in care incap maxim 10 studenti, sunt programati 30+profesorul; sau de faptul ca nu de putine ori profesorii ne-au pus pe drumuri, fara sa aiba amabilitatea de a ne anunta ca la ora stabilita pentru curs/seminar ei aveau treaba in alta parte; sau de faptul ca pentru a-ti alege tema de licenta trebuie sa te lupti pe un caiet cu 6 pagini....cu inca 150 de persoane.....daca s-au ocupat locurile la tema pe care ai fi vrut-o, sau la profesorul pe care l-ai fi vrut...ghinion! inseamna ca ai fost slab si nu te-ai calcat-in-picioare-paruit-zbatut-pentru-viata-ta ca sa pui mana pe acel caiet magic, si sa te treci in el. Dar sa lasam la o parte discutiile efemere, pentru ca nu de ele ma plang, ba chiar ma linisteste gandul ca macar nu am dat un leu pentru toate acestea, ba mai mult, le-am luat cati bani am putut ca si student, fiind la un loc bugetat, decontandu-mi-se abonamentul si luand bursa! ha-ha.
Asa, acum sa revenim la povestea noastra. Eu am stat din anul I la camin, fiind o provinciala veritabila, asa cum spuneam intr-un articol anterior. nu, n-ati ghicit, nu o sa ma plang nici de conditiile de acolo. ci doar de niste nedreptati care mi s-au intamplat. si se zice asa, ca era odata o tanti care se ocupa cu locurile de la camin...cu cereri, cu dosare sociale, cu situatia platilor lunare, etc. Care tanti a fost data afara din pricina ca, zice'se, calculele ei nu erau tocmai corecte. v-ati prins voi...
asa. eu de la camin doresc sa ma decazez pe 2 luni (in sesiuni am preferat intotdeauna sa invat acasa si sa merg doar la examene).....stau 2 luni la camin, apoi hotarasc sa ma decazez pe inca 2 luni, din varii motive ce nu au relevanta aici. cum sa procedez? in regulament nu se specifica exact despre astfel de situatii, deci vorbesc cu tanti cu pricina. fac ce imi zice. adica cerere de decazare. toate bune si frumoase. se apropie licenta. trebuie sa imi fie semnata fisa de lichidare ca sa intru in examen. intre timp tanti e data afara. in locul ei gasesc pe un domn artagos care priveste de sus pe oricine. imi spune ca nu imi poate semna pentru ca sunt restanta 4 luni. sunt socata. ii explic ca nu am stat in camin in acele luni si ca am cereri de decazare. imi zambeste prostesc. ma pune sa iau loc, semn ca procedura va dura mai mult decat e cazul. imi explica faptul ca tanti cu pricina a fost data afara pentru ca facea intelegeri cu studentii, drept urmare nu poate sa imi accepte cererile pentru ca mai mult ca sigur nu sunt reale. il pun sa le caute ca sa se convinga ca ele exista. le gaseste. se uita cu ochi chiorasi. una pentru ianuarie-februarie, alta pentru mai-iunie. imi zice ca se vede clar ca sunt scrise cu acelasi pix si deci sigur sunt facute amandoua in acelasi timp, adica lla mult timp dupa ce eu de fapt am stat acolo. poftim? m-am mirat ca nu a zis ca sunt scrise de aceeasi persoana, in speta, de mine, cea care trebuia sa le scriu. il suna pe administrator si incepe sa negocieze cu el, pentru mine. de fapt impotriva mea. imi spune sa nu plang ca nu-l impresionez. ma soca jegul pe care il aveam in fata ochilor si de a carui semnatura depindea, atunci, intr-o oarecare masura, viitorul meu.  il intreb de ce trebuie sa platesc eu pentru ce a facut tanti aia. imi raspunde evaziv, dandu-mi tot felul de motive pentru care eu trebuie sa platesc niste luni in care eu nu am stat acolo. povestea se lungeste aiurea. negociaza sa platesc doar 2 din cele 4 luni. mai mult nu are cum sa ma "ajute", imi spune. ajung la profesori, la secretare, la decana. in zadar. toti ma vedeau cu lacrimi in ochi si imi dadeau dreptate. cu toate acestea, nimeni nu avea ce sa-mi faca!!! trebuia sa platesc niste bani degeaba. Am cedat bineinteles dupa ce am epuizat si pragul "decana", satula de mizeria peste care dadeam. cum sa imi dea toata lumea dreptate si totusi sa mi se spuna ca nu au cu ce sa ma ajute?! cred ca domnul respectiv era judecatorul suprem, iar cuvantul lui era lege. a fost lege intr-un final, pentru ca naiva din fire m-am conformat si nu am intreprins alte formalitati ca sa imi caut dreptatea. din simplul fapt ca eram mult prea stresata cu licenta si mult prea scarbita de astfel de oameni. si mai mult ca sigur nu as fi primit niciun raspuns pozitiv, ba mai mult, mi-as fi taiat si sansa de a primi un loc in camin anul acesta. Care din nou a venit cu o surpriza. Sunt 2 camine. intr-unul din ele au prioritate studentii "mari"(doctoranzi, masteranzi, descrescator anii III, II, I). Bineinteles ca fiind studente la master, eu si colegele mele nu am primit loc in  acel camin. am intrebat de ce. ni s-a zis pentru ca studentii de la doctorat si masterat au prioritate. bun, noi suntem la masterat. ce nu e clar?! aaa...pai am dat locurile celor de anul 3. bun, tocmai ai zis ca masterul are prioritate, si acum imi zici ca ai dat locul....cui? aaa pai....trebuia sa veniti mai devreme. a, deci nu se ia in calcul prioritatile din regulament, ci se ia in calcul cine vine mai devreme si cine mai tarziu? aaa pai nu....pai masteranzii si doctoranzii au prioritate. turbez. aceeasi placa. acelasi om care incearca sa ne prosteasca statea in fata noastra. am cedat si aici pentru ca n-aveam incotro. se pare ca tanti care facea "misculatii" a fost data afara ca sa fie inlocuita de hiene care vor sa platim pentru locurile care ni se cuvin. si acum e la nivel mare.

quote

“When I was 5 years old, my mother always told me that happiness was the key to life. When I went to school, they asked me what I wanted to be when I grew up. I wrote down ‘happy’. They told me I didn’t understand the assignment, and I told them they didn’t understand life.” 
― John Lennon

Bucurestenii sunt prosti

Da, ati citit bine. ce, te-am jignit cumva? nu-mi pare rau. o sa ma justific imediat.
nu toti bineinteles, ci doar atat cati trebuie sa fie. adica o foarte mare parte din ei.
Am citit azi articolul ACESTA  care m-a indignat profund. nu, nu articolul. Spre uimirea mea acesta chiar e facut ca un articol si exemplifica un adevar prezent. Ceea ce m-a deranjat este nivelul prostiei din comentariile acestui articol. Bineinteles ca s-au atacat toti frustratii idiotii cretinii pamantului si au inceput sa arunce cu pietre in provinciali.
Ca ce domne, sa stea la ei acasa, ca pe vremea lu' Ceasca iti trebuia buletin de Bucuresti ca sa vii la capitala. Poftim?? Pai bine ma' comunistule, yo propun sa iti iau taxa pentru fiecare kilometru depasit de Bucuresti cand incerci de fiecare data cand ai ocazia sa iesi din orasul ala aglomerat si poluat. unde ai sa te mai duci?!
deci bine, inca suntem pe vremea lu' ceasca. am inteles asta.
apoi toti ii numesc pe cei din provincie - tarani. bun, am inteles si asta. ce nu e din Bucuresti inseamna ca e de la tara. N-o mai zic pe aia ca toti de la tara ne tragem si tot la tara se retrag tot mai multi bucuresteni, ci zic doar ca fooooarte multi din taranii astia care suntem noi, sunt cu muuult mai destepti decat orasenii di' la Bucale.

Nici un sfert din cei din capitala nu ar rezista daca ar fi pusi in situatia unuia de la tara, care se duce in Bucuresti ca sa isi construiasca un viitor (sperand), care se duce in weekend acasa si isi aduce de mancare pentru ca parintii lor nu au vile cu piscine, care invata sa isi dramuiasca si ultimul banut ca sa le ajunga si pentru mancare si pentru cazare si pentru o iesire undeva, care se duc la facultate, intra la buget cu medie mare si isi cauta si de lucru ca sa nu ii impovarasca pe parinti mai mult decat sunt deja. Bine punctat in articolul acela ca in timp ce provincialii dau bani pe mancare, chirie si transport, orasenii lu' peste fript dau mai multi bani pe tzoale si distractie.
Ce sa vezi?! Unul de la tara are cei 7 ani de acasa, e mult mai umil, cu nasul la locul lui, cu o dorinta de a invata si a munci pentru a reusi in viata asta de rahat. in timp ce voi ceilalti stati ca parazitii din banii parintilor - aia foarte multi-, faceti o facultate platita, si doar pentru a obtine o diploma,  sau poate cumparati si diploma de-a gata.

noi ne chinuim si stam in camine ale statului unde gandacii sunt la ordinea zilei, dar asta nu ne sperie, in timp ce voi stati in puf, dar cu parintii pana la 30 de ani.
cica noi purtam machiaje stridente si suntem ca niste clovni la metrou. la faza asta chiar nu ma simt jignita pentru ca pitzipoancele cu bani din Bucuresti sunt cu mult, cu mult peste media normala a pitziponcelii.

de ce nu facem facultate in judetele noastre?! pai uite asa de-ai dreacu ce suntem noi astia taranii, ca vrem sa venim pe capul vostru de bucuresteni prosti, sa va facem in ciuda, sa va aratam cat suntem de isteti, sa va furam gagicile, sa va furam locul bugetat, sa va facem sa va sufocati cand vedeti ca aproape jumatate din populatia capitalei e din provincie, sa va ametim cu accentele noastre, sa va minunati si sa va faceti cruce, sa va simtiti inferiori unor tarani si sa va varsati frustrarile la un articol pe tema asta.
as vrea sa zic mult mai multe cuvinte urate dar ma abtin din respect pentru cei care ma citesc, si mai ales, casa nu ma cobor                 la nivelul astora'.

                            chiar asa


UPDATE: am scris pe google titlul meu si primul link gasit a fost articolul asta: http://mantzy.ro/2011/08/23/bucurestenii-niste-tarani/  . Asta pentru ca simteam nevoia unei a 2-a opinii, si a unei completari. Enjoy!

pe luna asta

cat incerci sa amani ceva ce nu vrei sa faci.....pana in ultima clipa si tii cu dinti si inima de ea, de clipa aia. dar trebuie sa-i dai drumul si sa iti imaginezi doar ca inevitabilul nu se va mai intampla. sau ca vei putea sa-l schimbi.
dar trebuie sa-ti intinzi pasii si sa te duci. sau sa te intorci. acolo unde nu vroiai. acolo unde nu sperai. acolo unde nu ti-a mai ramas nicio amintire. trebuie sa te intorci si sa iti imaginezi ca esti de fapt in alta parte, cu altcineva, ca esti intr-unul din planurile tale care s-au terminat inainte sa inceapa.

maturitatea asta....te ia prin surprindere si te trezesti dintr-o data la un stadiu in care daca faci un pas inapoi nu te vei intoarce inapoi in copilarie, ci doar vei incerca in zadar sa eviti..viata

Nimic la fel

prea bine scris. prea perfect de haotic. prea adevarat. din pacate. Uneori ma intreb cum el poate sa scrie asa...aici sunt doar cateva fragmente, cititi integral pe http://tudorchirila.blogspot.ro/ 

Atatea vise abandonate in camere de hotel. Fumul de tigara nu e atat de inofensiv. Pare ca se pierde prin aer, dar nu e chiar asa, se agata disperat de buricele degetelor. Ceva s-a schimbat abrupt. Camerista a infasurat visele odata cu cearsafurile. I-am spus ca nu le vreau schimbate. Visele, nu cearsafurile. Nimic nu straluceste la fel de la o zi la alta. 

Pamantul se invarte si tremura. Nimic nu sta in loc, totul e relativ pana si visele isi schimba infatisarea. Se aburesc ca o fereastra de cabana iarna, isi pierd virilitatea, sclipirile lor de acoperis lovit de soarele Atenei se imputineaza. 

Copii de azi viseaza la comunism. Caruselul istoriei se invarte demonic. Nicio generatie nu priveste o rotatie completa. Oamenii vor sa vada ca sa creada. Se da lumina la kilogram. Dar va rog, priviti. Priviti la acest grup de oase apartinand unor detinuti politici vinovati de prea multa cultura. Vai, vai, ce tragic. Asa ceva nu se mai poate intampla acum. Noi am vrea tare mult sa mai bagam o fisa. Poate ca noua au sa ne cante altfel. Sa mori tu! Ia incerca. N-au cum sa vada. Caruselul istoriei nu face o rotatie completa. Camerista mi-a luat visele. Odata cu cearsafurile. Pe naiba. 

Femei frumoase si inaccesibile. Era o vreme cand femeile erau inaccesibile. Ca un drum forestier interzis. Oare unde o duce? Un drum forestier pana in inima femeii iubite. Inaccesibil. O femeie poate sa te tina in brate toata viata fara sa stii ca nu te iubeste. Reformulez. O femeie te poate tine in brate toata viata si-ti da sa sugi iluzia ca te iubeste. Si o sugi. Iluzia asta.

Si cand te gandesti ca alegerile nu ne apartin. Vreau aia, aia si aia. Vrei pe dracu'. Vrea ala micu de cinci ani care n-avea ce trebuie. Ce trebuie? Nimic nu trebuie. Dumnezeu stie ce trebuie. Si Dumnezeu a zis: sa se faca lumina! Apoi omul care e facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, hop si el. A vrut sa se faca lumina. Si a inventat becul.Omenirea asta prea a luat-o ad literam. Intunericul ala isi avea rostul lui. Dormeam mai mult iarna, ne trezeam devreme vara. De cand cu becul s-au dat multe peste cap. Peste care cap? Ala care se impute primu' ar zice un betiv hatru. Si femeia aia e in stare sa se uite o viata intreaga la tine si sa nu te iubeasca. Camerele de hotel stiu asta mai bine ca noi. 

 Minciuna e peste tot. Mai e si chestia asta cu iubirea. Toti vorbim despre iubire da' nimeni nu stie exact cum arata. Pune o suta de oameni sa-ti defineasca iubirea si vei avea o suta de definitii. Noi nu cadem de acord asupra unei cani. O, iubirea. A fost o data o gara in care nu venea niciun tren. Ce naiba a facut camerista aia cu visele mele? 

Prea multe aparate de fotografiat. Prea multe fotografii. Aproape ca viata nu mai are spatii pentru sine.

blind willingly

Missing the train every morning at 8:52,
Sipping coffee from the same cup as you.
The sharing of secrets we thought no one else knew,
Thats what I miss about you.

The new way that love had made me see,
Your bashful grin when you asked if I would like your key.
The knowing way you used to caress me,
Thats what I miss about you.

You stole in with your starry smile exciting me,
Driving with you in your new car, feeling free.
If it's true that love is blind, then I was blind willingly,
You made me feel we had a future, that could be and would be.

The way you said I'd be no one on my own,
Your habit of soaking yourself in over-priced cologne.
The way you turned the light out when I knew you were home,
Thats what I dont miss about you.

I bet youre using your weary magic like its new,
Driving so fast with a new fool beside you.
Presumably believing shes the last of the lucky few,
I wonder if she knows shes being lied to like I do.

The way I only doubted myself when I was with you,
Like I was a fool for expecting something from life too.
Your skill of putting me down in-front of everyone we knew,
Thats what I dont miss about you.

intrebari

tata ma intreaba cati bani imi trebuie.    niciodata nu indraznesc sa cer mai mult.
mama ma intreaba ce nota am luat.       niciodata nu e multumita, indiferent de raspuns.
mamaia ma intreaba daca mi-e rau.      si daca ii zic ca nu, la cum arat, nu ma crede.
tataia ma intreaba cand ma angajez.      apoi o sa ma intrebe ce fac acolo, cat castig, si cand imi dau demisia.
unchiu' ma intreaba cand ma marit.       l-as pune pe el sa-mi aleaga sortitul si sa-i puna si un cec gros in buzunar
matusa ma intreaba ce-mi face prietenul.    de parca ar conta.
sormea ma intreaba cand plec la Bucuresti.   oricand i-as zice, tot e prea tarziu pentru ea.
vecinu' ma intreaba daca e cineva acasa.       eu nu contez. ar trebui sa intrebe "daca e si altcineva".
verisoara ma intreaba ce fac cu facultatea asta.       o iau si o intind pe paine.
clientii ma intreaba cand vin produsele.                   cand vin, nu-i gasesc niciodata acasa.
pe messenger ma intreaba care mai e viata mea.      de parca mi-as cumpara cate o viata noua in fiecare luna.
prietenii ma intreaba cand ne vedem.                       cand ne vedem abia daca vorbim.
doctoru' ma intreaba de ce n-am venit pana acum.    la cat imi ceri pe consultatie, te mai si miri...
angajatorul ma intreaba daca am experienta.              @#$%^^&*(!~)%#@$
eu ma intreb ce caut eu aici, si de fapt, ce vor toti de la mine....

un fel de leapsa....s-o ia cine vrea. care sunt intrebarile-stereotip care va sunt adresate?

Update

Update la update: mi-a publicat intr-un final unul din comentarii si mi-a spus ca sunt agresiva. multumesc, ma simt implinita acum.

ma enerveaza la culme proasta de lauracosoi. pe langa faptul ca are un blog in care imaginea principala, de profil, zoomata, ii scoate in evidenta ridurile de la bot, si pe langa faptul ca e mare vedetisima si detine mai mult ca sigur o mare galerie foto - fotografii de studio, retusate in ultimul hal, se pare ca nu ii ajunge, asa ca isi petrece timpul liber pozandu-se singura!! si poze d'alea cu botic, nu asa, oricare. ce ipocrita idioata. si nici macar nu e in stare sa accepte critici. nu da accept pe siteul ei la orice alt comentariu care sa n-o pupe in fund. nu va imaginati ca am inceput sa o fac asa cum am facut-o mai sus, sa o jignesc adica. pur si simplu i-am sugerat, foarte frumos, ca nu-i sta bine sa se pozeze singurica, cu botic. m-am enervat abia apoi cand am vazut ca nu a dat accept comentariului.
am mai tras apa dupa una.

blank

stop.
blank.
m-am saturat de toti prefacutii astia care cica vor sa ne ajute pe noi, absolventii amarati care nu stim de unde sa o pornim spre cariera. sunteti doar niste mincinosi care vreti sa va faceti reclama! nimeni nu vrea sa ajute pe nimeni. si aici ma refer la siteuri gen ejobsbestjobsblablabla-you'll-never-find-a-job-on-those-sites'jobs. Deci apar unii, mari nume in tara lor acolo, care cica sa va zica el domne' cum se face treaba. si de fapt it ain't saying shit! (yeah, i love sa amestecheisan za englezeisan cu romaneisan, bite me!). Asa, si vine ala si da un mare interviu si zice ca a plecat de jos si....ce credeti..?!?..acum e sus!! faceti si voi ca mine si veti reusi.
nimeni n-o sa te ajute in viitoarea ta cariera de rahat.
dap, sunt proaspat absolventa a unei facultati si sunt tare optimista in privinta viitorului mei. nu serios, chiar sunt. si de asta ma si enervez. pentru ca sunt, dar simt ca n-ar trebui sa fiu.
peste tot aud doar voluntariatvoluntariat voluntariat. kkt! si eu de unde mananc o paine, ca proaspat absolvent facand un cacat de voluntariat, adica sa muncesc pe branci pentru unii and to not get any shit out of it. da stiu, noi astia, nu facem altceva decat sa ne plangem. vrem sa primim fara sa ne luptam pentru asta. pai cei care cred ca sunt din categoria aia, puteti sa va stergeti la gura si sa treceti mai departe.
m-am saturat de elite, de voluntari si de mari-oameni care au ajuns acolo unde sunt din senin.elitele sa se duca la mama lor si sa ma lase in pace sa-mi fac si eu loc, una din clasa de mijloc, la bani si inteligenta. si eu pot. si nu vreau s-o demonstrez unora care nu-mi vor da niciun ban pe nimic din ce fac. nu domne' ca cica ei te invata, si dupa ce se termina voluntariatul o sa ii aleaga pe cei mai buni si o sa-i angajeze la ei. nu zau?! 1 din 10? asta e intr-adevar incurajator. cele mai multe firme(organizatii si blablablauri) care au programe de internship/voluntariat/sau ce mai vreti voi, te pun sa semnezi un contract prin care tu nu te vei putea angaja la ei pe o perioada de x-luni/ani..

odata ajunsi sus, nimeni n-o sa-ti spuna cum a fost si ce a facut de a ajuns in pozitia aia. nici macar rudele mai apropiate. si nici tipii care apar la teve sau dau interviuri pe net incercand cumva sa para oameni saritori care sa incurajeze tineri.si nu o fac decat dintr-un simplu motiv: pentru ca nu isi mai amintesc ca au fost si ei candva la inceput de drum!

experienta vrem! si participare la diferite chestii ca voluntar vrem!! si cunostinte multe sa ai vrem! si abilitati deosebite! si sa ne arati cu ce te deosebesti tu fata de celelalte sute care asteapta sa fie si ei intervievati! sunt absolvent si vreau sa muncesc! cu asta ma deosebesc! daca eram un mic einstein si aveam si o punga cu bani, plecam departe, deci nu stiu cu ce ai vrea sa ma deosebesc. oare angajatorii astia jalnici nu s-or fi saturat sa puna aceleasi intrebari la interviuri?? si sa stie dinainte ca or sa primeasca aceleasi raspunsuri pline de clisee? si ca mai mult de 50% din raspunsuri or sa fie inflorituri?
de ce nu ma mai intrebi tu nimic, te uiti peste ce acte am, si ma iei langa tine si imi arati, ma inveti ce trebuie sa fac, si ma observi o perioada de timp sa vezi de ce sunt in stare? abia atunci o sa vezi daca ma deosebesc sau nu de altii, sau daca nu ma deosebesc dar pur si simplu ma descurc si merit sa lucrez la tine. ma deosebesc clar cu faptul ca am o mare alunita undeva, dar nu cred ca te intereseaza, asa ca de ce naiba te mai obosesti cu intrebari idioate?

da, stiu, viata asta e prea grea si prea rapida pentru cei ca mine, care ar dori doar putina rabdare, si o sansa sa demonstreze ca pot. daca nu te bagi in fata, altcineva o sa vina si o sa-ti fure orice sansa si nesansa. ziceam si eu doar asa...

22 dati

...putin socata aud cum o femeie de 50+ ani raspunde la telefon cu "da mami". deja imi imaginam cum mama de minim 70 de ani o suna pe fiesa sa vada ce mai face. apoi mi-am dat seama ca apelativul incepe sa fie folosit pentru fiice, de catre mama....ciudat, dar tipic noua.
....cand sunt in tren si ma simt privita ma fastacesc. imi arunc degetele peste tot pe fata, gat, nas, gura, par. imi smulg fire. apoi imi pare rau ca nu mi-am adus o carte. dar cum sa pleci in vacanta, cu cartile dupa tine, unde ar trebui sa te distrezi, sa n-ai timp nici de o cafea pentru ca esti tanar si viata e scurta.....povesti..!
...trebuie sa sper, asa mi s-a zis, desi ziua mea de mult nu mai e a mea, ci parca mi-a fost furata in fiecare an ba de vreo ruda mai rautacioasa, ba de prieteni uituci, ba de...prea multa simplitate...cred ca m-am uitat la prea multe filme sau poate nimeni nu ma mai intreaba ce imi doresc. poate sunt prea pretentioasa sau poate farmecul trecerii anilor s-a transformat doar intr-o festivitate moarta, seaca...

just

Just stupid days....

 *aici

Recenzie, zice'se

Oricat nu mi-as placea sa scriu despre ceva care gasesti scris pe multe alte bloguri, totusi asta e viziunea mea si chiar vreau s-o exprim.

Ultimele pagini le-am parcurs repede si fara sa mai ma miste ceva.vroiam doar sa o termin. Dar nu pentru ca nu mi-ar fi placut. Ci pentru ca poate mi-a placut prea mult si vroiam sa impartasesc aceasta idee.

Desi actiunea se petrece acum mult timp, tipul fetei se regaseste astazi in multe feminine. Este oropsita, neinteleasa (de catre mine), slabadeinger……vesnic isi asteapta stapanul…calaul care ii fringe inima o data si inca o data. Si totusi ea il primeste mereu cu bratele deschise, fara sa poata sa i se opuna vreo secunda. Incerc sa o descriu frumos si cu mila, ca sa nu o numesc proasta, ceea ce si este. Ceea ce si sunt multe in ziua de azi. De parca n-ar fi lumea plina de barbati. Si de parca chiar de n-ar fi, n-ar fi mai bine singura de o mie de ori decat cu o dihanie care iti mananca sufletul cand e in preajma. Si care te lasa mai goala de fiecare data. Si care se intoarce mereu dupa mai mult. Pana cand devii sclava iubirii neimplinite, a rutinei si a cheremului Lui.

Nu vreau sa ma intelegi gresit. Cartea mi-a placut. Doar LOR le urez o viata vesnica si nefericita in continuare, sa-si slujeasca cu bine barbatul si de acum incolo. De fiecare data cand mai poposeste pe acasa. Dupa ce o sa cititi o sa-mi intelegeti intrigarea. Sau poate doar o sa va identificati cu...Eva.

Nu mai auzisem de acest autor (rusine sa-mi fie), nu sunt o impatimita a cartilor. Imi plac doar romanele de dragoste, sau fie doar istorisiri ce au la baza sentimentul acela..zice’se’ pur. Am ramas surprins placuta, si nici acum cand ma uit la carte nu-mi vine a crede ca se cheama Fiul ratacitor. As fi numit-o in mii de alte feluri numai asa nu. Nu-i spune fiu unui roman despre dragoste, si......*multe multe alte cuvinte imi vin in minte dar parca n-as vrea sa ii stric tot farmecul*

Se pare totusi ca personajul „ratacitor” se aseamana cu pilda fiului ratacitor si de aceea e numit asa...logic, metaforic, sa nu credeti ca vorbeam aiureli. Cu toate astea, tot nu-mi place titlul. Si i-as pune un mic notes pe coperta, cu un alt titlu. Poate chiar am sa fac asta.

E o carte interesanta care te face sa nu mai vrei sa o lasi din mana. Desigur, merita toata atentia, pe care eu nu cred ca i-am acordat-o indeajuns. Doar ii sfatuiesc pe altii sa o faca. Recunosc ca deseori citesc printre randuri si sar pasaje descriptive care cred ca m-ar plictisi. Fac cartea sa-mi placa mie. Poate ar fi o durere pentru autor sa stie ca zloatele (nu stiu de ce imi vine sa zic asa. Ma refer desigur la cuvinte) pe care el s-a chinuit sa le insire ca sa se transforme in ceva atat de minunat, sa fie selectate, sa fie sarite, sa nu li se dea nicio insemnatate. Asa cum este pentru alti autori durerea ca istorisirile le sunt citite de copii plictisiti si cu gand-departe, de a doispea’, obligati deci fiind, blestemand incolo si incoace droaia de carte, ca cine l-o’ mai fi pus si pe ala sa scrie atat ca sa aiba ei de invatat?!?!?!

Darrrrr sa revenim la cartulie. Am descoperit in ea niste pasaje frumoase, din nou spre uimirea mea. De fiecare data cand citesc o carte de dragoste ii regasesc noi definitii si parca incerc sa concep eu altele, dar le cred pe toate  sfarsite, pana ce dau de alta si altele si parca ma redescopar.

Ps: cine vrea sa-mi recomande ceva romane de dragoste, primesc cu placere.

·         Vorbele o lovira in partea cea mai neaparata a inimii…

·         -     N-ai dormit?

-          Nu.

-          Ce-ai facut?

-          Te-am iubit.

Ar fi putut spune alte cuvinte: ”Am stat alaturi de tine, speriata, si fericita, luand caldura sangelui tau, fiindca era frig; m-am gandit ca bunul cel mai mare pe care l-as fi putut spera in viata, ar fi fost mic pe langa ceea ce ai fost tu. Mi-am numarat miscarile pieptului, la fiecare respiratie, mi-am numarat bataile inimii si mi-am spus: traiesc, nu fiindca imprejurarile au facut posibila existenta mea, ci pentru ca inima mea sa poata bate langa tine”. Ar fi putut spune cuvinte si mai multe, tot atat de adevarate; spunea, simplu, convingator si definitiv: “Te-am iubit!”

·         Pacla care invaluia alteori crestele de la orizont disparuse; poate asa avea sa dispara si pacla din sufletul ei.

·         Instinctiv, femeile care se predau simt nevoia sa fie duse pe sus, sa piarda legatura cu pamantul care le aminteste masura lor adevarata si le poate trezi.

·         Numai serile erau triste, cat dura crepusculul, de la apusul soarelui, pana se intuneca. Acum stia si le astepta sa treaca, asa cum astepti sa treaca tot ce doare si nu poate sa ramana.

-           n-are temperament, spunea el.

-          Dar eu?

-          Dar eu? Haie, spune! Eu?

-          Tu esti un pui de pantera, cu patruzeci de grade temperatura.

-          Ar mai trebui doua ca sa mor?

-          Nu stiu la ce temperatura mor panterele.

-          Eu mor dupa tine. Indiferent de temperatura.

·         Nimic din ce contura fiinta ei ziua, nu lua cu ea in pat, la culcare. Avea alte vorbe si alte gesturi pentru noapte.

·         Il insoti, cum si-ar fi insotit propriu dric...

·         Numai oamenii buni sunt tristi, de aceea cred ca viata este nedreapta.

·         Primul ceai, prima sarutare, prima intamplare de dragoste, toate sunt la fel: nu poti niciodata sa le simti gustul.

·         Muzica e cea mai grea si mai complexa forma de exprimare, fiindca adauga glasurile naturii si le contopeste cu tot ce-i in sufletul nostru si al celorlalti oameni.

·         Mintim, si ne doare cand aflam ca altii ne mint.

·         Incepura sa-i curga lacrimi, calde, domoale, fara nicio crispare, lacrimile ei, ca din ochii alteia.

(Radu Tudoran - Fiul ratacitor)