Atatea vise abandonate in camere de hotel. Fumul de tigara
nu e atat de inofensiv. Pare ca se pierde prin aer, dar nu e chiar asa, se
agata disperat de buricele degetelor. Ceva s-a schimbat abrupt. Camerista a
infasurat visele odata cu cearsafurile. I-am spus ca nu le vreau schimbate.
Visele, nu cearsafurile. Nimic nu straluceste la fel de la o zi la alta.
Pamantul se invarte si tremura. Nimic nu sta in loc, totul e relativ pana si
visele isi schimba infatisarea. Se aburesc ca o fereastra de cabana iarna, isi
pierd virilitatea, sclipirile lor de acoperis lovit de soarele Atenei se
imputineaza.
Copii de azi viseaza la comunism.
Caruselul istoriei se invarte demonic. Nicio generatie nu priveste o rotatie
completa. Oamenii vor sa vada ca sa creada. Se da lumina la kilogram. Dar va
rog, priviti. Priviti la acest grup de oase apartinand unor detinuti politici
vinovati de prea multa cultura. Vai, vai, ce tragic. Asa ceva nu se mai poate
intampla acum. Noi am vrea tare mult sa mai bagam o fisa. Poate ca noua au sa
ne cante altfel. Sa mori tu! Ia incerca. N-au cum sa vada. Caruselul istoriei
nu face o rotatie completa. Camerista mi-a luat visele. Odata cu cearsafurile.
Pe naiba.
Femei frumoase si inaccesibile.
Era o vreme cand femeile erau inaccesibile. Ca un drum forestier interzis. Oare
unde o duce? Un drum forestier pana in inima femeii iubite. Inaccesibil. O
femeie poate sa te tina in brate toata viata fara sa stii ca nu te iubeste.
Reformulez. O femeie te poate tine in brate toata viata si-ti da sa sugi iluzia
ca te iubeste. Si o sugi. Iluzia asta.
Si cand
te gandesti ca alegerile nu ne apartin. Vreau aia, aia si aia. Vrei pe dracu'.
Vrea ala micu de cinci ani care n-avea ce trebuie. Ce trebuie? Nimic nu
trebuie. Dumnezeu stie ce trebuie. Si Dumnezeu a zis: sa se faca lumina! Apoi
omul care e facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, hop si el. A vrut sa
se faca lumina. Si a inventat becul.Omenirea asta prea a luat-o ad literam.
Intunericul ala isi avea rostul lui. Dormeam mai mult iarna, ne trezeam devreme
vara. De cand cu becul s-au dat multe peste cap. Peste care cap? Ala care se
impute primu' ar zice un betiv hatru. Si femeia aia e in stare sa se uite o
viata intreaga la tine si sa nu te iubeasca. Camerele de hotel stiu asta mai
bine ca noi.
Minciuna e peste
tot. Mai e si chestia asta cu iubirea. Toti vorbim despre iubire da' nimeni nu
stie exact cum arata. Pune o suta de oameni sa-ti defineasca iubirea si vei
avea o suta de definitii. Noi nu cadem de acord asupra unei cani. O, iubirea. A
fost o data o gara in care nu venea niciun tren. Ce naiba a facut camerista aia
cu visele mele?
Prea multe aparate de fotografiat. Prea multe fotografii.
Aproape ca viata nu mai are spatii pentru sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu