repeat

Over and over again.........

o simt ca pe o poveste trista, desi versurile ar trebui sa inspire fericire

picuri

Incontrolabil, le las sa cada. sunt peste tot in urma mea, imi dezvaluie prezenta.
nu le pot spune cand sa vina, nu le pot obliga sa plece. ma tradeaza o data, si inca o data.
pornesc din inima si imi ung obrajii.
pornesc din dragoste, din furie, din singuratate, din o stare de nestapanit, din durere, din fericire, din frica, din dezmierdare, din lipsa, din foc, din graba, din timp...din tine.
raman fara vlaga in urma lor, slaba, rea, amortita, pierduta.
sunt un semn la slabiciunii mele. al sensibilitatii. al sangelui care curge prin vene si in drumul lui pompeaza simtiri.
ma dor.

fara diacritice

Timpul ne sterge iubirea si ne adanceste ranile.

job

Te-ai angajat ca fiind PRIETEN.
Incarca-te cu rabdare.
Du-te la scoala vietii. si invata taina prieteniei.
imparte si ultimul biscuite.
fii acolo! doar fii.
oricum.
oriunde.
oricand.
Incarca-te cu batiste. si fii mandru cand se incarca cu lacrimi in fata ta. pentru ca slabiciunea ne-o aratam doar celor apropiati.
Antreneaza-ti umarul. va trebui sa sprijine lacrimi grele.
critica.
dur.
bland.
fa o plimbare.
aiurea.
fara motiv.
nu amesteca dragostea in treburi d'astea murdare.
pentru ca prietenia presupune murdarie.
presupune certuri.
si prostii.
si poze.
si bucurie.
si tristeturi.
si barfa.
si grade de rudenie inventate.
bucura-te pentru bucuria lui.
imparte din necazul tau.
accepta sfaturi neacreditate.
nu cere bani pe sandwich.
vorbeste cand el nu mai are glas.
taci cand nu se poate opri.
arata-i o cale.
fii un prieten din generala. un prieten din liceu. un prieten din facultate.
                                                                                ramas peste ani.
acum..prieten de familie.
accepta ca prietenul sa-ti fie prieten la randu-i.
nu-i fura cariera.
nu-i fura ideile.
sprijina-l precum un baston sprijina un batran nins de ani.
apara-l chiar in fata alor tai.
apara-l de tine.
cand te simti rau.
accepta-l.
fiind Prieten, vei fi Ceva.
e un fel de primul tau job. cand vei constientiza asta, vei avea deja multi ani de experienta.

Post pesimist

Luat de pe:  vom iubi şi vom fi liberi: Nu plânge:

Ai dreptul la viață. Până mori de cancer sau leucemie.
Ai dreptul să călătorești. Nu și banii ca s-o faci.
Ai dreptul să votezi. N-ai cu cine.
Ai dreptul să-ți întemeiezi o familie. Dacă încăpeți toți în garsonieră.
Ai dreptul să te informezi. Și să fii dezinformat.
Ai dreptul la exprimare. Dar cine te-ascultă?
Ai dreptul la îngrijiri medicale. Ai grijă de tine.
Ai drept de acces la documentele oficiale. Mai puțin la cele la care n-ai acces.
Ai dreptul la prezumția de nevinovăție. După ce-ai plătit amenda.
Ai dreptul să trimiți petiții autorităților. Autoritățile au dreptul să nu le deschidă. Că și ele sunt oameni.
Ai dreptul la șanse egale. Femeile sunt egale între ele, bărbații sunt egali între ei, țiganii sunt țigani, fără excepție.
Ai dreptul la demnitate. Nu plânge.

ieri

Am stat pe un scaun de la ora 10 jumatate pana la ora 18 ca sa intru la un interviu. pentru un post la stat.

Sunt minunata.

Bleah!

*Post sters. c'asa mi-a venit.

updated at miercuri,  noiembrie 14, 2012

Yon

Yo n-as putea sa citesc pe cineva cu care candva am fost prieten, si sa nu-i spun macar asa din cand in cand, cate o vorba. doua. dar nici n-as putea sa accept comentariile lor moarte, aruncate simplu, si nemilos.

altii

Cred ca uneori trebuie sa ne adaptam visele la realitate ca sa le putem indeplini, ceea ce bineinteles inseamna sa le distrugem, practic sfasiem, terminam, adica rupem, coasem, chiar frangem, pacalim, aruncam.......sau putem doar...sa le reinventam. ceea ce bineinteles inseamna doar sa ne planificam sa facem ceva...ce oricum altii vor.

Ceva urat

..sau inca o poveste a invatamantului romanesc!
E vorba despre facultatea pe care am terminat-o, caruia nu o sa-i spun numele (deocamdata) din varii motive. nicio facultate nu e perfecta. Peste tot se copiaza, peste tot gasesti cate un prof mai ciudat, peste tot te lovesti de birocratie, peste tot se vand locuri de camin.....nu o sa ma plang de aspecte minore, cum ar fi faptul ca fiind o facultate de stat, deci cu putini bani, multe din salile de curs sunt infecte; sau de faptul ca in unele sali in care incap maxim 10 studenti, sunt programati 30+profesorul; sau de faptul ca nu de putine ori profesorii ne-au pus pe drumuri, fara sa aiba amabilitatea de a ne anunta ca la ora stabilita pentru curs/seminar ei aveau treaba in alta parte; sau de faptul ca pentru a-ti alege tema de licenta trebuie sa te lupti pe un caiet cu 6 pagini....cu inca 150 de persoane.....daca s-au ocupat locurile la tema pe care ai fi vrut-o, sau la profesorul pe care l-ai fi vrut...ghinion! inseamna ca ai fost slab si nu te-ai calcat-in-picioare-paruit-zbatut-pentru-viata-ta ca sa pui mana pe acel caiet magic, si sa te treci in el. Dar sa lasam la o parte discutiile efemere, pentru ca nu de ele ma plang, ba chiar ma linisteste gandul ca macar nu am dat un leu pentru toate acestea, ba mai mult, le-am luat cati bani am putut ca si student, fiind la un loc bugetat, decontandu-mi-se abonamentul si luand bursa! ha-ha.
Asa, acum sa revenim la povestea noastra. Eu am stat din anul I la camin, fiind o provinciala veritabila, asa cum spuneam intr-un articol anterior. nu, n-ati ghicit, nu o sa ma plang nici de conditiile de acolo. ci doar de niste nedreptati care mi s-au intamplat. si se zice asa, ca era odata o tanti care se ocupa cu locurile de la camin...cu cereri, cu dosare sociale, cu situatia platilor lunare, etc. Care tanti a fost data afara din pricina ca, zice'se, calculele ei nu erau tocmai corecte. v-ati prins voi...
asa. eu de la camin doresc sa ma decazez pe 2 luni (in sesiuni am preferat intotdeauna sa invat acasa si sa merg doar la examene).....stau 2 luni la camin, apoi hotarasc sa ma decazez pe inca 2 luni, din varii motive ce nu au relevanta aici. cum sa procedez? in regulament nu se specifica exact despre astfel de situatii, deci vorbesc cu tanti cu pricina. fac ce imi zice. adica cerere de decazare. toate bune si frumoase. se apropie licenta. trebuie sa imi fie semnata fisa de lichidare ca sa intru in examen. intre timp tanti e data afara. in locul ei gasesc pe un domn artagos care priveste de sus pe oricine. imi spune ca nu imi poate semna pentru ca sunt restanta 4 luni. sunt socata. ii explic ca nu am stat in camin in acele luni si ca am cereri de decazare. imi zambeste prostesc. ma pune sa iau loc, semn ca procedura va dura mai mult decat e cazul. imi explica faptul ca tanti cu pricina a fost data afara pentru ca facea intelegeri cu studentii, drept urmare nu poate sa imi accepte cererile pentru ca mai mult ca sigur nu sunt reale. il pun sa le caute ca sa se convinga ca ele exista. le gaseste. se uita cu ochi chiorasi. una pentru ianuarie-februarie, alta pentru mai-iunie. imi zice ca se vede clar ca sunt scrise cu acelasi pix si deci sigur sunt facute amandoua in acelasi timp, adica lla mult timp dupa ce eu de fapt am stat acolo. poftim? m-am mirat ca nu a zis ca sunt scrise de aceeasi persoana, in speta, de mine, cea care trebuia sa le scriu. il suna pe administrator si incepe sa negocieze cu el, pentru mine. de fapt impotriva mea. imi spune sa nu plang ca nu-l impresionez. ma soca jegul pe care il aveam in fata ochilor si de a carui semnatura depindea, atunci, intr-o oarecare masura, viitorul meu.  il intreb de ce trebuie sa platesc eu pentru ce a facut tanti aia. imi raspunde evaziv, dandu-mi tot felul de motive pentru care eu trebuie sa platesc niste luni in care eu nu am stat acolo. povestea se lungeste aiurea. negociaza sa platesc doar 2 din cele 4 luni. mai mult nu are cum sa ma "ajute", imi spune. ajung la profesori, la secretare, la decana. in zadar. toti ma vedeau cu lacrimi in ochi si imi dadeau dreptate. cu toate acestea, nimeni nu avea ce sa-mi faca!!! trebuia sa platesc niste bani degeaba. Am cedat bineinteles dupa ce am epuizat si pragul "decana", satula de mizeria peste care dadeam. cum sa imi dea toata lumea dreptate si totusi sa mi se spuna ca nu au cu ce sa ma ajute?! cred ca domnul respectiv era judecatorul suprem, iar cuvantul lui era lege. a fost lege intr-un final, pentru ca naiva din fire m-am conformat si nu am intreprins alte formalitati ca sa imi caut dreptatea. din simplul fapt ca eram mult prea stresata cu licenta si mult prea scarbita de astfel de oameni. si mai mult ca sigur nu as fi primit niciun raspuns pozitiv, ba mai mult, mi-as fi taiat si sansa de a primi un loc in camin anul acesta. Care din nou a venit cu o surpriza. Sunt 2 camine. intr-unul din ele au prioritate studentii "mari"(doctoranzi, masteranzi, descrescator anii III, II, I). Bineinteles ca fiind studente la master, eu si colegele mele nu am primit loc in  acel camin. am intrebat de ce. ni s-a zis pentru ca studentii de la doctorat si masterat au prioritate. bun, noi suntem la masterat. ce nu e clar?! aaa...pai am dat locurile celor de anul 3. bun, tocmai ai zis ca masterul are prioritate, si acum imi zici ca ai dat locul....cui? aaa pai....trebuia sa veniti mai devreme. a, deci nu se ia in calcul prioritatile din regulament, ci se ia in calcul cine vine mai devreme si cine mai tarziu? aaa pai nu....pai masteranzii si doctoranzii au prioritate. turbez. aceeasi placa. acelasi om care incearca sa ne prosteasca statea in fata noastra. am cedat si aici pentru ca n-aveam incotro. se pare ca tanti care facea "misculatii" a fost data afara ca sa fie inlocuita de hiene care vor sa platim pentru locurile care ni se cuvin. si acum e la nivel mare.

quote

“When I was 5 years old, my mother always told me that happiness was the key to life. When I went to school, they asked me what I wanted to be when I grew up. I wrote down ‘happy’. They told me I didn’t understand the assignment, and I told them they didn’t understand life.” 
― John Lennon

Bucurestenii sunt prosti

Da, ati citit bine. ce, te-am jignit cumva? nu-mi pare rau. o sa ma justific imediat.
nu toti bineinteles, ci doar atat cati trebuie sa fie. adica o foarte mare parte din ei.
Am citit azi articolul ACESTA  care m-a indignat profund. nu, nu articolul. Spre uimirea mea acesta chiar e facut ca un articol si exemplifica un adevar prezent. Ceea ce m-a deranjat este nivelul prostiei din comentariile acestui articol. Bineinteles ca s-au atacat toti frustratii idiotii cretinii pamantului si au inceput sa arunce cu pietre in provinciali.
Ca ce domne, sa stea la ei acasa, ca pe vremea lu' Ceasca iti trebuia buletin de Bucuresti ca sa vii la capitala. Poftim?? Pai bine ma' comunistule, yo propun sa iti iau taxa pentru fiecare kilometru depasit de Bucuresti cand incerci de fiecare data cand ai ocazia sa iesi din orasul ala aglomerat si poluat. unde ai sa te mai duci?!
deci bine, inca suntem pe vremea lu' ceasca. am inteles asta.
apoi toti ii numesc pe cei din provincie - tarani. bun, am inteles si asta. ce nu e din Bucuresti inseamna ca e de la tara. N-o mai zic pe aia ca toti de la tara ne tragem si tot la tara se retrag tot mai multi bucuresteni, ci zic doar ca fooooarte multi din taranii astia care suntem noi, sunt cu muuult mai destepti decat orasenii di' la Bucale.

Nici un sfert din cei din capitala nu ar rezista daca ar fi pusi in situatia unuia de la tara, care se duce in Bucuresti ca sa isi construiasca un viitor (sperand), care se duce in weekend acasa si isi aduce de mancare pentru ca parintii lor nu au vile cu piscine, care invata sa isi dramuiasca si ultimul banut ca sa le ajunga si pentru mancare si pentru cazare si pentru o iesire undeva, care se duc la facultate, intra la buget cu medie mare si isi cauta si de lucru ca sa nu ii impovarasca pe parinti mai mult decat sunt deja. Bine punctat in articolul acela ca in timp ce provincialii dau bani pe mancare, chirie si transport, orasenii lu' peste fript dau mai multi bani pe tzoale si distractie.
Ce sa vezi?! Unul de la tara are cei 7 ani de acasa, e mult mai umil, cu nasul la locul lui, cu o dorinta de a invata si a munci pentru a reusi in viata asta de rahat. in timp ce voi ceilalti stati ca parazitii din banii parintilor - aia foarte multi-, faceti o facultate platita, si doar pentru a obtine o diploma,  sau poate cumparati si diploma de-a gata.

noi ne chinuim si stam in camine ale statului unde gandacii sunt la ordinea zilei, dar asta nu ne sperie, in timp ce voi stati in puf, dar cu parintii pana la 30 de ani.
cica noi purtam machiaje stridente si suntem ca niste clovni la metrou. la faza asta chiar nu ma simt jignita pentru ca pitzipoancele cu bani din Bucuresti sunt cu mult, cu mult peste media normala a pitziponcelii.

de ce nu facem facultate in judetele noastre?! pai uite asa de-ai dreacu ce suntem noi astia taranii, ca vrem sa venim pe capul vostru de bucuresteni prosti, sa va facem in ciuda, sa va aratam cat suntem de isteti, sa va furam gagicile, sa va furam locul bugetat, sa va facem sa va sufocati cand vedeti ca aproape jumatate din populatia capitalei e din provincie, sa va ametim cu accentele noastre, sa va minunati si sa va faceti cruce, sa va simtiti inferiori unor tarani si sa va varsati frustrarile la un articol pe tema asta.
as vrea sa zic mult mai multe cuvinte urate dar ma abtin din respect pentru cei care ma citesc, si mai ales, casa nu ma cobor                 la nivelul astora'.

                            chiar asa


UPDATE: am scris pe google titlul meu si primul link gasit a fost articolul asta: http://mantzy.ro/2011/08/23/bucurestenii-niste-tarani/  . Asta pentru ca simteam nevoia unei a 2-a opinii, si a unei completari. Enjoy!

pe luna asta

cat incerci sa amani ceva ce nu vrei sa faci.....pana in ultima clipa si tii cu dinti si inima de ea, de clipa aia. dar trebuie sa-i dai drumul si sa iti imaginezi doar ca inevitabilul nu se va mai intampla. sau ca vei putea sa-l schimbi.
dar trebuie sa-ti intinzi pasii si sa te duci. sau sa te intorci. acolo unde nu vroiai. acolo unde nu sperai. acolo unde nu ti-a mai ramas nicio amintire. trebuie sa te intorci si sa iti imaginezi ca esti de fapt in alta parte, cu altcineva, ca esti intr-unul din planurile tale care s-au terminat inainte sa inceapa.

maturitatea asta....te ia prin surprindere si te trezesti dintr-o data la un stadiu in care daca faci un pas inapoi nu te vei intoarce inapoi in copilarie, ci doar vei incerca in zadar sa eviti..viata

Nimic la fel

prea bine scris. prea perfect de haotic. prea adevarat. din pacate. Uneori ma intreb cum el poate sa scrie asa...aici sunt doar cateva fragmente, cititi integral pe http://tudorchirila.blogspot.ro/ 

Atatea vise abandonate in camere de hotel. Fumul de tigara nu e atat de inofensiv. Pare ca se pierde prin aer, dar nu e chiar asa, se agata disperat de buricele degetelor. Ceva s-a schimbat abrupt. Camerista a infasurat visele odata cu cearsafurile. I-am spus ca nu le vreau schimbate. Visele, nu cearsafurile. Nimic nu straluceste la fel de la o zi la alta. 

Pamantul se invarte si tremura. Nimic nu sta in loc, totul e relativ pana si visele isi schimba infatisarea. Se aburesc ca o fereastra de cabana iarna, isi pierd virilitatea, sclipirile lor de acoperis lovit de soarele Atenei se imputineaza. 

Copii de azi viseaza la comunism. Caruselul istoriei se invarte demonic. Nicio generatie nu priveste o rotatie completa. Oamenii vor sa vada ca sa creada. Se da lumina la kilogram. Dar va rog, priviti. Priviti la acest grup de oase apartinand unor detinuti politici vinovati de prea multa cultura. Vai, vai, ce tragic. Asa ceva nu se mai poate intampla acum. Noi am vrea tare mult sa mai bagam o fisa. Poate ca noua au sa ne cante altfel. Sa mori tu! Ia incerca. N-au cum sa vada. Caruselul istoriei nu face o rotatie completa. Camerista mi-a luat visele. Odata cu cearsafurile. Pe naiba. 

Femei frumoase si inaccesibile. Era o vreme cand femeile erau inaccesibile. Ca un drum forestier interzis. Oare unde o duce? Un drum forestier pana in inima femeii iubite. Inaccesibil. O femeie poate sa te tina in brate toata viata fara sa stii ca nu te iubeste. Reformulez. O femeie te poate tine in brate toata viata si-ti da sa sugi iluzia ca te iubeste. Si o sugi. Iluzia asta.

Si cand te gandesti ca alegerile nu ne apartin. Vreau aia, aia si aia. Vrei pe dracu'. Vrea ala micu de cinci ani care n-avea ce trebuie. Ce trebuie? Nimic nu trebuie. Dumnezeu stie ce trebuie. Si Dumnezeu a zis: sa se faca lumina! Apoi omul care e facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, hop si el. A vrut sa se faca lumina. Si a inventat becul.Omenirea asta prea a luat-o ad literam. Intunericul ala isi avea rostul lui. Dormeam mai mult iarna, ne trezeam devreme vara. De cand cu becul s-au dat multe peste cap. Peste care cap? Ala care se impute primu' ar zice un betiv hatru. Si femeia aia e in stare sa se uite o viata intreaga la tine si sa nu te iubeasca. Camerele de hotel stiu asta mai bine ca noi. 

 Minciuna e peste tot. Mai e si chestia asta cu iubirea. Toti vorbim despre iubire da' nimeni nu stie exact cum arata. Pune o suta de oameni sa-ti defineasca iubirea si vei avea o suta de definitii. Noi nu cadem de acord asupra unei cani. O, iubirea. A fost o data o gara in care nu venea niciun tren. Ce naiba a facut camerista aia cu visele mele? 

Prea multe aparate de fotografiat. Prea multe fotografii. Aproape ca viata nu mai are spatii pentru sine.

blind willingly

Missing the train every morning at 8:52,
Sipping coffee from the same cup as you.
The sharing of secrets we thought no one else knew,
Thats what I miss about you.

The new way that love had made me see,
Your bashful grin when you asked if I would like your key.
The knowing way you used to caress me,
Thats what I miss about you.

You stole in with your starry smile exciting me,
Driving with you in your new car, feeling free.
If it's true that love is blind, then I was blind willingly,
You made me feel we had a future, that could be and would be.

The way you said I'd be no one on my own,
Your habit of soaking yourself in over-priced cologne.
The way you turned the light out when I knew you were home,
Thats what I dont miss about you.

I bet youre using your weary magic like its new,
Driving so fast with a new fool beside you.
Presumably believing shes the last of the lucky few,
I wonder if she knows shes being lied to like I do.

The way I only doubted myself when I was with you,
Like I was a fool for expecting something from life too.
Your skill of putting me down in-front of everyone we knew,
Thats what I dont miss about you.

intrebari

tata ma intreaba cati bani imi trebuie.    niciodata nu indraznesc sa cer mai mult.
mama ma intreaba ce nota am luat.       niciodata nu e multumita, indiferent de raspuns.
mamaia ma intreaba daca mi-e rau.      si daca ii zic ca nu, la cum arat, nu ma crede.
tataia ma intreaba cand ma angajez.      apoi o sa ma intrebe ce fac acolo, cat castig, si cand imi dau demisia.
unchiu' ma intreaba cand ma marit.       l-as pune pe el sa-mi aleaga sortitul si sa-i puna si un cec gros in buzunar
matusa ma intreaba ce-mi face prietenul.    de parca ar conta.
sormea ma intreaba cand plec la Bucuresti.   oricand i-as zice, tot e prea tarziu pentru ea.
vecinu' ma intreaba daca e cineva acasa.       eu nu contez. ar trebui sa intrebe "daca e si altcineva".
verisoara ma intreaba ce fac cu facultatea asta.       o iau si o intind pe paine.
clientii ma intreaba cand vin produsele.                   cand vin, nu-i gasesc niciodata acasa.
pe messenger ma intreaba care mai e viata mea.      de parca mi-as cumpara cate o viata noua in fiecare luna.
prietenii ma intreaba cand ne vedem.                       cand ne vedem abia daca vorbim.
doctoru' ma intreaba de ce n-am venit pana acum.    la cat imi ceri pe consultatie, te mai si miri...
angajatorul ma intreaba daca am experienta.              @#$%^^&*(!~)%#@$
eu ma intreb ce caut eu aici, si de fapt, ce vor toti de la mine....

un fel de leapsa....s-o ia cine vrea. care sunt intrebarile-stereotip care va sunt adresate?

Update

Update la update: mi-a publicat intr-un final unul din comentarii si mi-a spus ca sunt agresiva. multumesc, ma simt implinita acum.

ma enerveaza la culme proasta de lauracosoi. pe langa faptul ca are un blog in care imaginea principala, de profil, zoomata, ii scoate in evidenta ridurile de la bot, si pe langa faptul ca e mare vedetisima si detine mai mult ca sigur o mare galerie foto - fotografii de studio, retusate in ultimul hal, se pare ca nu ii ajunge, asa ca isi petrece timpul liber pozandu-se singura!! si poze d'alea cu botic, nu asa, oricare. ce ipocrita idioata. si nici macar nu e in stare sa accepte critici. nu da accept pe siteul ei la orice alt comentariu care sa n-o pupe in fund. nu va imaginati ca am inceput sa o fac asa cum am facut-o mai sus, sa o jignesc adica. pur si simplu i-am sugerat, foarte frumos, ca nu-i sta bine sa se pozeze singurica, cu botic. m-am enervat abia apoi cand am vazut ca nu a dat accept comentariului.
am mai tras apa dupa una.

blank

stop.
blank.
m-am saturat de toti prefacutii astia care cica vor sa ne ajute pe noi, absolventii amarati care nu stim de unde sa o pornim spre cariera. sunteti doar niste mincinosi care vreti sa va faceti reclama! nimeni nu vrea sa ajute pe nimeni. si aici ma refer la siteuri gen ejobsbestjobsblablabla-you'll-never-find-a-job-on-those-sites'jobs. Deci apar unii, mari nume in tara lor acolo, care cica sa va zica el domne' cum se face treaba. si de fapt it ain't saying shit! (yeah, i love sa amestecheisan za englezeisan cu romaneisan, bite me!). Asa, si vine ala si da un mare interviu si zice ca a plecat de jos si....ce credeti..?!?..acum e sus!! faceti si voi ca mine si veti reusi.
nimeni n-o sa te ajute in viitoarea ta cariera de rahat.
dap, sunt proaspat absolventa a unei facultati si sunt tare optimista in privinta viitorului mei. nu serios, chiar sunt. si de asta ma si enervez. pentru ca sunt, dar simt ca n-ar trebui sa fiu.
peste tot aud doar voluntariatvoluntariat voluntariat. kkt! si eu de unde mananc o paine, ca proaspat absolvent facand un cacat de voluntariat, adica sa muncesc pe branci pentru unii and to not get any shit out of it. da stiu, noi astia, nu facem altceva decat sa ne plangem. vrem sa primim fara sa ne luptam pentru asta. pai cei care cred ca sunt din categoria aia, puteti sa va stergeti la gura si sa treceti mai departe.
m-am saturat de elite, de voluntari si de mari-oameni care au ajuns acolo unde sunt din senin.elitele sa se duca la mama lor si sa ma lase in pace sa-mi fac si eu loc, una din clasa de mijloc, la bani si inteligenta. si eu pot. si nu vreau s-o demonstrez unora care nu-mi vor da niciun ban pe nimic din ce fac. nu domne' ca cica ei te invata, si dupa ce se termina voluntariatul o sa ii aleaga pe cei mai buni si o sa-i angajeze la ei. nu zau?! 1 din 10? asta e intr-adevar incurajator. cele mai multe firme(organizatii si blablablauri) care au programe de internship/voluntariat/sau ce mai vreti voi, te pun sa semnezi un contract prin care tu nu te vei putea angaja la ei pe o perioada de x-luni/ani..

odata ajunsi sus, nimeni n-o sa-ti spuna cum a fost si ce a facut de a ajuns in pozitia aia. nici macar rudele mai apropiate. si nici tipii care apar la teve sau dau interviuri pe net incercand cumva sa para oameni saritori care sa incurajeze tineri.si nu o fac decat dintr-un simplu motiv: pentru ca nu isi mai amintesc ca au fost si ei candva la inceput de drum!

experienta vrem! si participare la diferite chestii ca voluntar vrem!! si cunostinte multe sa ai vrem! si abilitati deosebite! si sa ne arati cu ce te deosebesti tu fata de celelalte sute care asteapta sa fie si ei intervievati! sunt absolvent si vreau sa muncesc! cu asta ma deosebesc! daca eram un mic einstein si aveam si o punga cu bani, plecam departe, deci nu stiu cu ce ai vrea sa ma deosebesc. oare angajatorii astia jalnici nu s-or fi saturat sa puna aceleasi intrebari la interviuri?? si sa stie dinainte ca or sa primeasca aceleasi raspunsuri pline de clisee? si ca mai mult de 50% din raspunsuri or sa fie inflorituri?
de ce nu ma mai intrebi tu nimic, te uiti peste ce acte am, si ma iei langa tine si imi arati, ma inveti ce trebuie sa fac, si ma observi o perioada de timp sa vezi de ce sunt in stare? abia atunci o sa vezi daca ma deosebesc sau nu de altii, sau daca nu ma deosebesc dar pur si simplu ma descurc si merit sa lucrez la tine. ma deosebesc clar cu faptul ca am o mare alunita undeva, dar nu cred ca te intereseaza, asa ca de ce naiba te mai obosesti cu intrebari idioate?

da, stiu, viata asta e prea grea si prea rapida pentru cei ca mine, care ar dori doar putina rabdare, si o sansa sa demonstreze ca pot. daca nu te bagi in fata, altcineva o sa vina si o sa-ti fure orice sansa si nesansa. ziceam si eu doar asa...

22 dati

...putin socata aud cum o femeie de 50+ ani raspunde la telefon cu "da mami". deja imi imaginam cum mama de minim 70 de ani o suna pe fiesa sa vada ce mai face. apoi mi-am dat seama ca apelativul incepe sa fie folosit pentru fiice, de catre mama....ciudat, dar tipic noua.
....cand sunt in tren si ma simt privita ma fastacesc. imi arunc degetele peste tot pe fata, gat, nas, gura, par. imi smulg fire. apoi imi pare rau ca nu mi-am adus o carte. dar cum sa pleci in vacanta, cu cartile dupa tine, unde ar trebui sa te distrezi, sa n-ai timp nici de o cafea pentru ca esti tanar si viata e scurta.....povesti..!
...trebuie sa sper, asa mi s-a zis, desi ziua mea de mult nu mai e a mea, ci parca mi-a fost furata in fiecare an ba de vreo ruda mai rautacioasa, ba de prieteni uituci, ba de...prea multa simplitate...cred ca m-am uitat la prea multe filme sau poate nimeni nu ma mai intreaba ce imi doresc. poate sunt prea pretentioasa sau poate farmecul trecerii anilor s-a transformat doar intr-o festivitate moarta, seaca...

just

Just stupid days....

 *aici

Recenzie, zice'se

Oricat nu mi-as placea sa scriu despre ceva care gasesti scris pe multe alte bloguri, totusi asta e viziunea mea si chiar vreau s-o exprim.

Ultimele pagini le-am parcurs repede si fara sa mai ma miste ceva.vroiam doar sa o termin. Dar nu pentru ca nu mi-ar fi placut. Ci pentru ca poate mi-a placut prea mult si vroiam sa impartasesc aceasta idee.

Desi actiunea se petrece acum mult timp, tipul fetei se regaseste astazi in multe feminine. Este oropsita, neinteleasa (de catre mine), slabadeinger……vesnic isi asteapta stapanul…calaul care ii fringe inima o data si inca o data. Si totusi ea il primeste mereu cu bratele deschise, fara sa poata sa i se opuna vreo secunda. Incerc sa o descriu frumos si cu mila, ca sa nu o numesc proasta, ceea ce si este. Ceea ce si sunt multe in ziua de azi. De parca n-ar fi lumea plina de barbati. Si de parca chiar de n-ar fi, n-ar fi mai bine singura de o mie de ori decat cu o dihanie care iti mananca sufletul cand e in preajma. Si care te lasa mai goala de fiecare data. Si care se intoarce mereu dupa mai mult. Pana cand devii sclava iubirii neimplinite, a rutinei si a cheremului Lui.

Nu vreau sa ma intelegi gresit. Cartea mi-a placut. Doar LOR le urez o viata vesnica si nefericita in continuare, sa-si slujeasca cu bine barbatul si de acum incolo. De fiecare data cand mai poposeste pe acasa. Dupa ce o sa cititi o sa-mi intelegeti intrigarea. Sau poate doar o sa va identificati cu...Eva.

Nu mai auzisem de acest autor (rusine sa-mi fie), nu sunt o impatimita a cartilor. Imi plac doar romanele de dragoste, sau fie doar istorisiri ce au la baza sentimentul acela..zice’se’ pur. Am ramas surprins placuta, si nici acum cand ma uit la carte nu-mi vine a crede ca se cheama Fiul ratacitor. As fi numit-o in mii de alte feluri numai asa nu. Nu-i spune fiu unui roman despre dragoste, si......*multe multe alte cuvinte imi vin in minte dar parca n-as vrea sa ii stric tot farmecul*

Se pare totusi ca personajul „ratacitor” se aseamana cu pilda fiului ratacitor si de aceea e numit asa...logic, metaforic, sa nu credeti ca vorbeam aiureli. Cu toate astea, tot nu-mi place titlul. Si i-as pune un mic notes pe coperta, cu un alt titlu. Poate chiar am sa fac asta.

E o carte interesanta care te face sa nu mai vrei sa o lasi din mana. Desigur, merita toata atentia, pe care eu nu cred ca i-am acordat-o indeajuns. Doar ii sfatuiesc pe altii sa o faca. Recunosc ca deseori citesc printre randuri si sar pasaje descriptive care cred ca m-ar plictisi. Fac cartea sa-mi placa mie. Poate ar fi o durere pentru autor sa stie ca zloatele (nu stiu de ce imi vine sa zic asa. Ma refer desigur la cuvinte) pe care el s-a chinuit sa le insire ca sa se transforme in ceva atat de minunat, sa fie selectate, sa fie sarite, sa nu li se dea nicio insemnatate. Asa cum este pentru alti autori durerea ca istorisirile le sunt citite de copii plictisiti si cu gand-departe, de a doispea’, obligati deci fiind, blestemand incolo si incoace droaia de carte, ca cine l-o’ mai fi pus si pe ala sa scrie atat ca sa aiba ei de invatat?!?!?!

Darrrrr sa revenim la cartulie. Am descoperit in ea niste pasaje frumoase, din nou spre uimirea mea. De fiecare data cand citesc o carte de dragoste ii regasesc noi definitii si parca incerc sa concep eu altele, dar le cred pe toate  sfarsite, pana ce dau de alta si altele si parca ma redescopar.

Ps: cine vrea sa-mi recomande ceva romane de dragoste, primesc cu placere.

·         Vorbele o lovira in partea cea mai neaparata a inimii…

·         -     N-ai dormit?

-          Nu.

-          Ce-ai facut?

-          Te-am iubit.

Ar fi putut spune alte cuvinte: ”Am stat alaturi de tine, speriata, si fericita, luand caldura sangelui tau, fiindca era frig; m-am gandit ca bunul cel mai mare pe care l-as fi putut spera in viata, ar fi fost mic pe langa ceea ce ai fost tu. Mi-am numarat miscarile pieptului, la fiecare respiratie, mi-am numarat bataile inimii si mi-am spus: traiesc, nu fiindca imprejurarile au facut posibila existenta mea, ci pentru ca inima mea sa poata bate langa tine”. Ar fi putut spune cuvinte si mai multe, tot atat de adevarate; spunea, simplu, convingator si definitiv: “Te-am iubit!”

·         Pacla care invaluia alteori crestele de la orizont disparuse; poate asa avea sa dispara si pacla din sufletul ei.

·         Instinctiv, femeile care se predau simt nevoia sa fie duse pe sus, sa piarda legatura cu pamantul care le aminteste masura lor adevarata si le poate trezi.

·         Numai serile erau triste, cat dura crepusculul, de la apusul soarelui, pana se intuneca. Acum stia si le astepta sa treaca, asa cum astepti sa treaca tot ce doare si nu poate sa ramana.

-           n-are temperament, spunea el.

-          Dar eu?

-          Dar eu? Haie, spune! Eu?

-          Tu esti un pui de pantera, cu patruzeci de grade temperatura.

-          Ar mai trebui doua ca sa mor?

-          Nu stiu la ce temperatura mor panterele.

-          Eu mor dupa tine. Indiferent de temperatura.

·         Nimic din ce contura fiinta ei ziua, nu lua cu ea in pat, la culcare. Avea alte vorbe si alte gesturi pentru noapte.

·         Il insoti, cum si-ar fi insotit propriu dric...

·         Numai oamenii buni sunt tristi, de aceea cred ca viata este nedreapta.

·         Primul ceai, prima sarutare, prima intamplare de dragoste, toate sunt la fel: nu poti niciodata sa le simti gustul.

·         Muzica e cea mai grea si mai complexa forma de exprimare, fiindca adauga glasurile naturii si le contopeste cu tot ce-i in sufletul nostru si al celorlalti oameni.

·         Mintim, si ne doare cand aflam ca altii ne mint.

·         Incepura sa-i curga lacrimi, calde, domoale, fara nicio crispare, lacrimile ei, ca din ochii alteia.

(Radu Tudoran - Fiul ratacitor)

Ce nu

Ce nu vom avea noi vreodata prea curand:

In spatele scenei

Deci, ca sa ma mai laud si eu putin, tin sa precizez niste date statistici:

Deci multumesc FANULUI MEU DIN ESTONIA!!!(ca pe ala din Germania il cunosc :D) chiar daca probabil a ajuns din greseala pe acest blog, dar nu conteaza eu tot ii MULTUMESC DE VIZITA !

a si le mai multumesc si celor care intra de pe Iphone pe blogul meu! va dati seama sunt atat de nerabdatori sa vada ce mai scriu, ca nu asteapta sa ajunga la calculator :X

 asa...actualizari generale..

 mai jos putem observa cuvintele pe care anumite persoane le cauta si ajung pe acest blog. dusmania sa traiasca!

 Asa...mai multumesc si site-urilor de referinta (adica mai mult mie), si cu ocazia asta le fac si lor o mica reclama (sper ca tubeviral ala sa nu fie vreun site porno :)) )

Si in final statistici generale....am ajuns la 21de mii :X

yee

prost

Trebuie sa va spun despre un film care m-a tinut aseara pana la ora 2 treaza (in ideea in care eu ma pun la 12 la film ca sa adorm, nu ca sa stau sa-l vad cap-coada) si care mi-a starnit repugna si care m-a enervat la culme. Asa. este vorba de Trust (2010). Cine l-a vazut, sa se abtina de la comentarii ca nu ma intereseaza. cine nu l-a vazut, sa nu se uite! cine nu l-a vazut si vrea sa il vada totusi, sa nu citeasca in continuare pentru ca o sa ii stric "surpriza": spoiler alert!!
Deci treaba e in felul urmator: poveste tipica, previzibila. o pustoaica de 14 ani vorbeste cu un necunoscut pe net. bineinteles, deja v-ati dat seama: tipul se da un baiat de 16 ani cand colo avea vreo 40. o vrajeste pe proasta, cand parintii ei pleaca de acasa se duce sa se intalneasca cu el. din nou ati ghicit! ala o duce direct in pat. Copila proasta, aeriana, bineinteles ca isi imagineaza ca tipul o iubeste la disperare.
Cand parintii afla, incepe drama unui tata. Si asta cred ca ar fi trebuit sa fie subiectul principal. dar nuuuuuuuu . accentul cade tot pe proasta de copila, si pe suferinta ei. sa moara in chinuri as zice! pai la cat de proasta e nici nu vrea sa il denunte pe violator, nici nu crede ca e viol, ba chiar inca are impresia ca tipul o iubeste si ca e trist. desigur actrita in sine n-are nicio vina, cu toate ca i-as fi omorat personajul. dar cel care a scris scenariul asta nu stiu ce avea in cap. asa. si tipa se lamureste ca ala a mintit-o abia la sfarsitul filmului cand politistul ii arata poze cu alte 3 fete pe care ala le prostise. wow! si atunci incepe sa strige viol! viol! Masa joaca rolul unei proaste, e total insignifianta.  eu tin cu tatal si cu durerea lui si dorinta de a-l face pe nenorocit sa plateasca. si in locul lui as fi batut-o pe aia pana ii venea mintea la cap.
asa. si am tot stat eu si m-am uitat, total revoltata, sperand ca poate poate cineva o sa-i dea dreptate tatalui, si ca va prinde violatorul. dar ce sa vezi!! ati ghicit din nou! se termina ca un rahat, fara nicio noima. si il afiseaza pe inculpat ca pe un fericit profesor, care are si copil. wow! am observat ca scrie in titlu partea intai, deci urmeaza partea a doua cand va face o noua victima si probabil va fi prins. spectacular! abia o astept. nu pot sa cred ca are nota 7 pe imdb. Pai un film de nota asta in general era bun. Din partea mea nota 2 (1 pentru ca nu pot pune 0, si 1 pentru Clive Owen si personajul lui).

Teribil!

Ceam

Ce am mai gasit? 
Un site foarte dragut, care, dupa cum o spune si numele, este despre studentii care pleaca din provincie sa studieze in Bucuresti. Cum eu ma numar printre ei, imi chiar foarte place acest site, desi eficienta lui descrisa de unii ca "sa ii ajute pe cei nou-veniti la capitala" nu mi se pare ca e indeplinita, dar mie imi place ca e amuzant si ca e ADEVARAT. Il puteti accesa apasand Aici . Mai jos am pus cateva post-it'uri care mi-au placut mult, si care mi se potrivesc, desi.....imi plac cam toate si toate mi se cam potrivesc :)

Ce am mai facut?

Licenta, licenta, licenta. Hai ca e la moda ca toata lumea sa se planga ca da licenta. DAP! si eu ma plang, si eu o dau. si e al dracului de mult de invatat. am noroc daca apuc doar sa citesc tot ce am...dar sa mai si retin! nu stiu exact pe ce ma bazez. ar trebui pe creier. 

continuare

Reclama de care vorbeam, care e mai mult decat o simpla reclama, si pe care probabil o stiti deja, dar am postat-o aici sa o vad si peste ani:

In ultimul timp Vodafone a avut o echipa grozava in spate care a formulat aceste strategii de marketing. Nu le fac reclama, in fond sunt doar alti jegosi care incearca sa ne fraiereasca si sa ne stoarca de bani, ca mai toti. doar ii felicit pe cei care au avut ideile din spatele acestui videoclip.

Vinovata

Cred ca sunt vinovata.......de faptul ca inca mai cred in oameni. Inca nu ii cred capabili de asemenea lucruri....pe care le aud, pe care le vad, pe care le simt.

Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a facut sa plang.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi tatal unui coleg de-al meu de facultate a omorat-o pe mama sa.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un alt coleg de facultate a murit intr-un accident cu un taximetrist.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un doctor mi-a dat un diagnostic gresit.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a jignit.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a facut vinovata de ceva de care nu eram.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om pe care il cosideram prieten mi-a furat bani.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un bebelus a fost gasit intr-un cos de gunoi.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi nimeni nu mi-a raspuns la strigatul dupa ajutor.
Inca mai cred in oameni desi totul se intampla langa mine......


in mod ciudat, o reclama m-a facut sa sper ca voi putea fi crutata...spunandu-mi ca oameni buni inca mai exista. dar e doar o reclama. iar eu...sunt vinovata.


P.S: reclama o sa vi-o arat in alt post, cand o sa o gasesc...

Silence

Pentru azi, un moment de liniste:

http://www.buzzfeed.com/expresident/most-powerful-photographs-ever-taken

(noi suntem pe locul 3)

Link it! (II)

Pentru ca editia precedenta (ce-mi place! ma simt ca la televizor) a postarii mele de linkuri adunate prin calculator a avut un mare succes, o sa continui.......
Drept urmare: Incep cu o reclama personala (logic):

• Blogul meu de pe Tumblr: http://i-conic.tumblr.com/  

• Pentru cine nu a vizualizat "editia precedenta" : http://blue5eingel.blogspot.ro/2011/04/10.html

• Radio online [de cateva luni bune ascult radiouri de pe pagina asta, in special Galaxy, Athens party sau Kiss; transmit din Grecia, si pe alocuri, in pauzele de publicitate veti auzi vorbindu-se o limba intortocheata, dar cu siguranta pauzele nu sunt atat de dese ca la radiourile de la noi, iar muzica este draguta si nu repeta aceleasi melodii de mii de ori, din nou, ca la noi]:  http://www.e-radio.gr/

• Get a safer phone [in caz ca va intereseaza cate radiatii emana telefonul vostru....sau si daca nu va intereseaza, e interesat de vazut :)....uh, mai nou am vazut ca site-ul cere inregistrare, dar dati si voi acolo continue without signing in]   http://www.ewg.org/cellphoneradiation/Get-a-Safer-Phone?allavailable=1

• Compania de recrutare Lugera [am fost de curand la un workshop unde doua doamne din cadrul acestei companii mi s-au parut tare dragute si de aceea am zis sa le fac reclama....selectati acolo Romania si apoi Vacancies...ma rog, va descurcati voi...o sa gasiti locuri de munca disponibile, compania va intervieveaza si va trimite mai departe la compania care are nevoie de personal :)]  http://www.lugera.ro

• Blogul lui Wendy [nu, nu este un blog oarecare de citit, ci este un blog de unde iau jocuri pentru sormea...sau pentru mine, si ce?! imi place ca jocurile sunt descrise succint si sunt full. enjoy!]   http://wendysfullgames.blogspot.ro/

• Impractical Jokers [deci baietii astia sunt fenomenali, rad cu lacrimi la ei, si era cat pe ce sa ii uit. Trebuie sa accepte provocarile, si sunt un fel de camera ascunsa....va sfatuiesc sa cautati tot sezonul de episoade cu ei]   http://www.trutv.com/shows/impractical-jokers/index.html#link=JOK

• Mihail Musat [un blog despre oameni....l-am descoperit de curand (chiar azi) si mi s-a parut interesant ca sa merite sa il promovez (ca mare rating ce mai am si eu :) )...baiatul asta scrie carti, initiaza programe, promoveaza proiecte....intrati si aflati mai multe]   http://www.musat.com.ro/

obisnuite

Nu, deci serios.......rochie de vara vaporoasa cu bocancei de piele intoarsa? I mean...c'mon....sunt eu chiar asa de in spate cu noile tendite ori e doar stupiditate? si daca chiar asta e noua tendita, then I'll pass.
sau rochie de vara vaporoasa ALBA cu bocancei negrii......dar se asorteaza pt ca la brau ce crezi?! o invaluie o centura curea imitatie de piele, stransa cu un nod....insist pe o rochie alba de plaja. imi pare rau ca nu pot sa-mi demonstrez spusele cu niste poze, pentru ca nu imi sta in fire sa scot pur si simplu camera telefonul, si sa pozez lume, sau fiinte ciudat imbracate, dar trebuie sa ma credeti pe cuvant. in Bucuresti gasesti de toate.
Si ce ma enerveaza pe mine excesele alea de gentelmanism in locuri mega extra aglomerate. Continua sa mergi omule, nu vezi ca te urmeaza treijdamii de alte persoane, tu stai sa cedezi locul in fata unei cucoane?  adica, ok da, o sa se aplice regula ca niciodata nu suntem multumite, ca daca barbatii nu sunt gentelmani inseamna ca sunt porci, dar si daca sunt ca de ce sunt, bla bla, dar zau, stii, in timp ce tu gentilomul le lasa pe altele sa treaca, ce sa vezi??! altele asteapta in spatele tau. deci daca vrei sa faci o fapta buna intr-o dupamiaza obisnuit de super aglomerata la metrou, pur si simplu dispari, sau fa-te mic ca sa putem sari peste tine.
Ce mai imi place? a, sa stau la coada la bilete la tren cand sunt 3 case deschise si 2 oameni la rand. si totusi stai la coada. si cand ajungi in fata iti zice tanti pai nu mai sunt locuri. bine, stau in picioare. a, pai nu pot sa va mai dau nici in picioare. ca si cum nu mai sunt locuri nici macar in picioare. e un tren de indieni plin pana la refuz. unii stau la cuseta pe acoperis. pe altii i-a luat nasu' in locomotiva. adica, serios? nu poti sa-mi dai loc in picioare? a pai nu ca s-a inchis programu' (pe calculator prin care se scot biletele) pentru trenul ala, ca mai sunt mai putin de 5 minute si pleaca. va dau la urmatorul. doamna de langa mine cere la acelasi tren, dar la clasa 1, si intreaba auzind cazul meu daca mai are sanse sa il prinda. dar sigur doamna, mai aveti timp pana pleaca (o spuse de parca ar mai fi avut cel putin juma de ora, dupa ce mie nu mi-a dat loc nici in picioare, ca doar se oprise programul). Ma rog, sa zicem ca a fost doar o intamplare mai putin fericita.
cred ca mai vroiam sa zic ceva, dar m-a luat valul.

stropi

Ploaia îi face pe oameni nefericiti. Sunt atat de nfericiti ca sunt nevoiti sa iasa din casa cand ploua, ca se imbulzesc prin oras in ultimul hal, si de parca nu ar fi de ajuns, dau cu ustensilele de ploaie (a se citi umbrele) in oricine si orice s-ar pune in calea lor. Ca sa ajunga mai repede sub acoperamant, sunt in stare sa stea in strada….cat mai in strada si fara sa-si dea seama ca la noi chiar si o ploaie lina de vara inunda strazile si masinile in goana te vor uda pana in crestetul capului daca insisti sa stai in fata….fara sa-si dea seama ca in graba calca numai in baltoace, sau ca umbrela lor nu are loc pe un coridor stramt cu umbrela altcuiva….dar hei, ce mai conteaza, scoate-i ochiul nenorocitului, doar tu te grabeai..!

Unii sunt draguti cand in loc de umbrele prefera un parpalac (ce-mi place cuvantul asta!) de ploaie, ca de fapt un cearceaf de punga care sa te invaluie oriunde ai merge. Si am vazut oameni seriosi purtand asa ceva..! altii merg in sandale, observandu-li-se degetele incretite ca atunci cand stai prea mult in cada….scarbos as zice, si ilogic, in contextul in care toata ziua, absolut, de dimineata si pana seara a plouat incontinuu (deci nu poti invoca nestiinta de cauza) si tu sa porti sandale…??!?! Altii incearca sa se adaposteasca cum pot, sub umbrela vecinului, dar tare ciudat e cand vezi doi baieti impartind aceeasi umbrela…! Unele mai coconete  au umbrele de danteluta, dar care refuza sa mai raspunda comenzilor fix in momente critice..!

Cred ca a fost una din primele dati cand am mers fericita prin ploaie….pe un ditamai bulevardul – in stanga coloana de masini stand la semafor- priveliste superba, in dreapta – santier in lucru, muncitori inghesuiti in utilaje – magnific..! in fata stropi bolborocind, ricosand de pe pamant si cazand iar…ghetele-mi sunt ude, dar nimic nu mai conteaza cand ai castile in urechi, bulbuci in fata, si mergi pe un bulevard lung…spre doctor. O doamna imi strica armonia cand se izbeste cu umbrela ei de a mea…desigur bulevardul era mult prea larg si mult prea gol ca sa aiba loc sa se dea mai….incolosa.......

Enclave

Am gasit intamplator urmatorul text (ma rog, nu chiar intamplator din moment ce incerc sa construiesc o politica publica care sa controleze migratia fortei de munca, dar ma refer ca nu am cautat textul in mod special, si nici nu il postam aici daca nu era putin altfel, dar totusi la fel de sensibilizator):

„A rămas dorul de ciorbă şi mămăligă, cheful de cleveteală, uitatul la capra vecinului şi regretul că au  plecat. Majoritatea ar fi ales o viaţă, chiar mai săracă, alături de rude, pe  străzile familiare lor, şi sunt puţini cei care s-au aventurat doar de dragul de a schimba; bineînţeles că mă refer la emigraţia tânără din Europa, la navetiştii plecaţi să strângă bani ca să-şi dea copii la şcoală, sacrificându-le, de cele mai multe ori copilăria. Românii de afară sunt piesa dintr-un puzzle din ce în ce mai pestriţ, dar fără ei imaginea României ar fi clar incompletă, unii au rămas aceeaşi, fără să fi învăţat să folosească un bancomat (deşi, mai în glumă, mai în serios, subiectul nu ne este străin, cei mai mulţi „clonatori” de cărţi de credit din Marea Britanie sunt români), dar alţii au făcut rate, au contractate case, chiar dacă se vor întoarce ştiu că sunt valori pe care au învăţat să le obţină, ceea ce în România rămâne apanajul unei minorităţi.”

„Se spune că suntem serioşi, mai ales în comparaţie cu alte minorităţi, harnici şi gata să muncim, chiar şi în zilele de mare sărbătoare. Cu toate astea, sunt enclave clare, şi în Italia, şi în Spania, din care localnicii s-au retras ca să-i lase pe ai noştri cu băutele, petrecerile, şi gălăgia „tradiţională”. „Bunele obiceiuri” s-au exportat odată cu sutele de mii de români care aveau o astfel de „tradiţie”, dar nu puteam opera cu generalităţi şi departe, ca şi acasă, oamenii nu seamănă unii cu alţii. Cei mai mulţi muncesc 10-12 ore/zi, au câte 3 slujbe şi n-au nici un chef de zaiafet, abia mai au putere să sune familia să le spună, câţi şi cu ce trimit banii.”

„Tinerii, bărbaţi şi femei, muncitori cu precădere. Se adaptează cei educaţi, cei mai puţini sentimentali şi cei care sunt conştienţi că doar evaluând pragmatic realitatea pot rezista. Dacă ai plecat să faci bani, nu aştepta nimic altceva, când începi să te compari cu restul, să-ţi doreşti mai mult decât poţi obţine, este un semn că ţi-ai pierdut orice şansă de adaptare. Cei tineri intră mai uşor în noul sistem şi în câţiva ani se mişcă firesc în societăţile de împrumut, cu accent încep să vorbească cei care fac eforturi să înveţe prima lor limbă străină şi abia mai ţin minte româna... poveşti, situaţii, destine care greu pot fi încadrate în clasificări, cred că aş greşi dacă aş încerca şi mă opresc spunând că majoritatea sunt oameni chinuiţi, unii de doruri, alţii de imense frustrări.

 „Categoria „vreau înapoi, dar nu mă întorc”: mulţi cochetează cu gândul de a se întoarce în România – nu sunt mulţumiţi de munca lor, nu se simt acasă, le e dor de neamuri şi prieteni. Unii nu se-ntorc pentru că suferă de angoasa imaginii de „looser”, alţii speră să se simtă cândva acasă în Canada, iar alţii zic că s-ar întoarce dacă ar găsi un job de peste X euro. Categoria asta parazitează intermitent celelalte grupuri şi-l coagulează pe fiecare în parte, membrii fiecăruia contrazicându-i vizavi de întoarcere, ca să nu-şi clatine vreun pic propriul univers. Există, în afara „enclavelor”, şi categoria „văd, deci există” cei care iau lucrurile aşa cum sunt, se bucură de ce e bun şi acceptă ceea ce e mai puţin bun. Sunt de obicei automatizaţi, aterizează din când în când în câte-o „enclavă”, dar nu se identifică cu nici una şi-şi văd de treaba lor.”

(credit:VASILE MIFTODE)

Evit sa imi exprim parerea pe larg si zic doar ca imi place tara mea- buna, rea. Aspir, bineinteles la un trai bun....putin mai mult decat decent.....cu o vila si o piscina si siguranta zilei de maine. imi doresc sa calatoresc. dar nu stiu daca as putea sa traiesc in alta parte definitiv....sau pe o perioada mai mare de....4luni sa zicem (caci 3 luni am vazut ca pot indura).

de mai

stau aiurea pe o banca......asteptand pe cineva de la care sa cumpar raspunsuri..cu preturi mari.
 o bunica isi forteaza nepotu' sa se aseze.
- nu vreau sa stau langa cainele ala fioros (se infatisa un maidanez in spatele bancii noastre).
- nu e fioros (il obliga sa se aseze).
odrasla sta cuminte clatinand din picioare energic....ca toti copiii
bunica scoate din buzunar un pumn de seminte si le pune in mana nepotului
- ti-am zis fara mizerii! (spuse nepotul, desigur )
- ei..fara mizerii! (o spuse ca si cum ar fi zis ei! da-le incolo de mizerii, ce n-are cine sa faca curat?!)
apuca si sparge seminte, odrasla la fel, scuipand in toate partile.
nu am morala. era doar o istorisire.

e ciudat cand te gandesti la unele persoane ce iti sunt apropiate ca fiecare din ele nu ar fi capabile niciodata sa faca un anumit lucru. zic ca e ciudat pentru ca daca eu m-as pune in pielea lor, mai mult ca sigur as zice despre mine ca nu as putea niciodata sa fac....x- lucru pe care e posibil sa-l fi facut deja.......(yeah, i'm a monster).
din nou e ciudat pentru ca desi sunt constienta de faptul ca "niciodata" acela poate sa se transforme intr-o "o data" sau "de doua ori", si cu toate astea, continui sa crezi ca totusi, acea persoana nu ar putea sa faca...de "nicio data". asta inseamna ca de fapt nu esti asa constient cred.....
yep, it's fucking weirdo!

ca atunci cand pe neasteptate te trezesti ca esti "in viata cuiva" fara sa stii de ce, cum ai ajuns acolo si ce rol ai tu in viata lui. e si mai ciudat cand nici macar persoana cu pricina nu stie. sau nu MAI stie.

e ciudat cand persoane pe care tu le tii in portofel (adica aproape), te sterg de pe lista lor  fara macar sa te intrebe. fara macar sa te anunte. imi e greu sa cred ca de acum incolo voi ajunge sa cunosc persoane care imi vor deveni foarte bune prietene, sau prieteni. chiar, nici nu prea m-am gandit la asta. am zis-o doar asa, dar abia acu realizez cat sens are. cred ca exista o perioada daia limita cand tot ce faci e sa cunosti persoane. multa multa lume. care vine si pleaca. cu unii iti spui "hi", iar cu altii "bye". altii dispar pur si simplu. sau dispari tu, pentru ca te trezesti in viata cuiva-ului ala de care aminteam mai sus.
ceea ce zic e bineinteles o absurditate, la fel ca aceea pe care o sustinem dupa fiecare mare despartire de vreo mare iubire, spunand ca nu o sa ne mai gasim perechea in veci. perechea pe care daca nu ti-o gasesti formezi pana la o anumita varsta, inseamna ca nu o vei mai avea. vei gasi desigur pe cineva langa care sa convietuiesti, probabil, cu care vei trai fara acte ca doar oricum alea nu ti-au adus noroc de prima data, si cu care te vei certa si impaca de complezenta si fara vreo noima.

din nou, sunt atat de bulversata ca mi-am lasat bulversarile pe pagina asta.....aiurea.

se spune ca atunci cand exersezi pentru ceva, nu o sa-ti iasa niciodata la fel de bine ca atunci cand chiar o sa faci lucrul ala. ma rog, nu stiu daca asa se spune, dar eu una asta cred. sau vreau sa cred. ar fi bine sa fie asa. pentru ca pana acum exercitiul nu ne-a prins bine.

fara titlu

azi am vazut un ochi
care ma iubea.
vedeam bine ca m-ar fi primit
sub spranceana lui.

dar a venit un nor
si ochiul s-a-nchis
ori s-a speriat
si-a fugit in chipul tau
langa celalalt ochi, 
langa fruntea si langa gura
care nu ma iubesc. 

(M.Sorescu, Arcada)

de seara

M-am gandit ca daca o sa incep sa scriu asa....o sa-mi vina ideile......dar cum ideile bune vin doar in momente total si absolut nepotrivite, cand nu am la indemana nimic pe care sa scriu sau pur si simplu sunt in imposibilitatea de a-mi folosi mainile, cand ajung la o sursa inspiratia deja a pierit, si chiar daca incerc sa mai transpun ce imi amintesc, clar nu mai iese ca prima data, cu aceeasi intensitate.....
recitesc vechi postari...si de multe ori ma minunez cum de am scris eu la un moment dat in viata mea asa ceva...si in mod si mai surprinzator, nu ma intreb asta ntr-un sens rau, ba chiar sunt mandra de mine. sustin ce am mai zis: nefericirea te face, sau cel putin pe mine intotdeauna m-a facut sa scriu cele mai frumoase randuri (dupa parerea mea, bineinteles)....cand esti fericit tinzi sa folosesti clisee, si nu neaparat pentru ca toata lumea a cunoscut fericirea, ci pentru ca noi prea putini si prea putin am cunoscut din ea, de aceea tindem sa o comparam cu ceva asemanator si chiar.....uzual nu e asta cuvantul, asta e chiar opusul, dar chiar nu-mi vine acum cuvantul.


cred ca aproape cu totii stim ca schimbarile nu sunt intotdeauna bune..sau benefice, dar tot aproape cu totii cred ca speram ca din ce avansam in viata schimbarile ce se produc cu persoana noastra sa fie...bune..avand la baza experienta anilor si a intamplarilor si invatamintele din greseli si blablauri din'astea. ce te faci cand vrei sa te schimbi inapoia timpului?
intr-un exces de pesimism ma gandeam ca as fi egoista daca as face un copil. adica da, e foarte dragut sa iti intemeiezi o familie si sa ai o jucarie cu care sa te joci vreo 2-3 ani si pe care sa o iubesti dar pe care mai apoi sa o arunci in lume si sa-i lasi si pe altii sa se joace, fiecare, dupa bunul plac cu ea, pana la adanci batranete. batranetele tale si ale lui. pentru ca pana la urma am ajuns sa ne jucam unii cu altii. sa ne jucam pe degete pana cand unul inceteaza brusc sa mai fie folositor, sa ne jucam de-a mami si de-a tati dupa care sa ne jucam de-a faptul ca o sa semnam niste hartii si n-o sa ne mai vedem niciodata. sa ne jucam de-a hotul si prostul. sa ne jucam de-a v-ati-ascunselea cu ale iubirii. sa ne jucam cu banii si sa cumparam produse.
hm, tocmai ce am gasit poza asta. chiar n-am cautat-o. serios.

Dau muzica foarte buna pe Galaxy 92 la ora asta. inspirationala :) doar ca momentul meu a cam trecut. inchei aiurea..e tarziu..si maine ma duc la dentist.

Short (sau scurt)

m-am saturat de scuzele penibile ale anumitor “personajelor” cu privire la sfarsitul unei relatii. De iubire, de prietenie, de amicitie, de blabla. O relatie se termina cand nu mai vrei. Pur si simplu nu mai vrei.  Te indepartezi pentru ca vrei. Nu mai tii legatura pentru ca vrei. Nu conteaza distanta, timpul, ceilalti…nimic. Esti doar tu si dorinta ta de a nu mai continua.

(si nu are legatura cu postul precedent, sau cu oricare altul, ci doar cu dorinta mea de a pune capat unor relatii in care toti ceilalti au ales sa “nu mai vrea”, dar nimeni n-ar recunoaste-o vreodata).

Letter to a lost.

Cred ca mereu o sa ma gandesc la tine... sau e doar un mod dragut de a incepe o scrisoare (cum e asta).
Ai fost singura care a adoptat o scandura din parchetul clasei, si cea care m-a invatat care e diminutivul cuvantului "binisor"...singura care a stiut sa se eschiveze in asa fel de fiecare data- de nu puteam sa o cert de fiecare data, ci doar din cand in cand.
Tu m-ai hugacit pana la sufocare si practic m-ai obligat sa rostesc cuvantul care incepea  cu "te" si se termina cu "iubesc". dar pana la urma asta simteam....a fost prietenie. nu stiu daca distanta a fost de vina sau a fost doar un foarte bun alibi al tau...
as fi vrut sa scriu frumos...dar imi vin ideile prea haotic...caci sunt atat de multe de spus...si n-ai avut timp sa deschizi telefonul ca sa le auzi. oricum nu puteam sa ti le zic acolo pe toate pentru ca stii, o prietenie inseamna o relatie directa intre doua persoane- de ajutor, de comunicare, de ascultare, de.....oricum...era de asteptat. nu multi pastreaza legatura.
dar nu inteleg de ce eu am fost unul dintre aceia de care nu vroiai sa auzi....
o sa am mereu inceputul romanului si mereu asa o sa ramana- un inceput. pentru ca mi-a plecat muza.
nu stiu exact ce a fost in capul meu atunci, dar stiu ca literele alea insirate acolo te faceau sa zambesti, sa te simti speciala si sa fii mereu interesata de mine- de autor.
inca am poze pe perete cu ei, cu tine- esti printre ei. pe vremea aia- erai acolo. 
N-as vrea sa interpretezi asta ca pe un repros sau ca pe un strigat disperat sa ma suni imediat ce citesti (sper ca o sa citesti)- s-ar putea sa nu-ti raspund. te-am iertat deja sau nu-mi mai pasa- ceea ce e mai rau. M-as bucura sa stiu ca esti bine si ca imparti bucurie celor care iti sunt aproape, asa cum am fost si eu candva. Nu stiai tu sa dai cel mai bun sfat, dar gaseai mereu o solutie optimista- in care nici tu nu credeai, dar care ma facea sa ma simt...putin mai bine. Ai fost mereu putin ipocrita dar nu cu rea credinta, ci doar pentru a nu rani persoanele din jur. stii ca nu-mi placea, dar te-am acceptat asa.
Imi placea sa-mi zici ca te gandesti la mine. era o vorba....nu stiu de ce dar ma facea sa trec mai bine peste toate. Nu mi-a placut in schimb ca te-am aparat in fata lor mult timp...pana cand ai inceput sa adopti acceasi atitudine indiferenta si cu mine.
Imi pare rau ca nu m-am multumit cu putin. nu sunt una dintre acele persoane. nu pot sa-ti fiu aproape doar din cand in cand, sau doar cand ai tu chef sau timp. si probabil n-o sa mai vorbim mult timp de acum incolo. si mai probabil ca nu ma vei gasi pe vreun site de socializare. sau probabil ca o sa-mi mai auzi vocea candva- seaca, facand o urare de vreo sarbatoare. dar e trist asa.
Inchei aici. cu punct. si cu oftat.

ampierdutnumaratoarea

uneori cand imi aduc aminte de trecut vin aici.....si rad, si plang, si ma minunez de micile mele aberatii....
intai am scris fara vreun scop.....apoi am scris caci eram trista....am scris sperand ca va observa, si va intelege, cine trebuie.....apoi din plictiseala, din amaraciune....din iubire.....din fericire. 
apoi m-am oprit. cine trebuia sa vada a vazut. si daca nu, a vazut altcineva, si mi-a transformat scopul. cine ma stia fericita, era langa mine. cine era plictisit, gasea altceva, in alta parte. si cine imi cauta nefericirea......n-am mai putut sa mi-o transpun. nici prin poze si nici prin melodii, si cu atat mai putin prin cuvinte. sau poate ca n-a mai fost acolo... sau poate ca inca mai e. si cauta.......isi cauta scopul. imi cauta scop, scopuri....pentru ca de multe ori e doar in van. pentru nimeni sau nimic. e doar o stare. doar o amintire ce doare.