just

Just stupid days....

 *aici

Recenzie, zice'se

Oricat nu mi-as placea sa scriu despre ceva care gasesti scris pe multe alte bloguri, totusi asta e viziunea mea si chiar vreau s-o exprim.

Ultimele pagini le-am parcurs repede si fara sa mai ma miste ceva.vroiam doar sa o termin. Dar nu pentru ca nu mi-ar fi placut. Ci pentru ca poate mi-a placut prea mult si vroiam sa impartasesc aceasta idee.

Desi actiunea se petrece acum mult timp, tipul fetei se regaseste astazi in multe feminine. Este oropsita, neinteleasa (de catre mine), slabadeinger……vesnic isi asteapta stapanul…calaul care ii fringe inima o data si inca o data. Si totusi ea il primeste mereu cu bratele deschise, fara sa poata sa i se opuna vreo secunda. Incerc sa o descriu frumos si cu mila, ca sa nu o numesc proasta, ceea ce si este. Ceea ce si sunt multe in ziua de azi. De parca n-ar fi lumea plina de barbati. Si de parca chiar de n-ar fi, n-ar fi mai bine singura de o mie de ori decat cu o dihanie care iti mananca sufletul cand e in preajma. Si care te lasa mai goala de fiecare data. Si care se intoarce mereu dupa mai mult. Pana cand devii sclava iubirii neimplinite, a rutinei si a cheremului Lui.

Nu vreau sa ma intelegi gresit. Cartea mi-a placut. Doar LOR le urez o viata vesnica si nefericita in continuare, sa-si slujeasca cu bine barbatul si de acum incolo. De fiecare data cand mai poposeste pe acasa. Dupa ce o sa cititi o sa-mi intelegeti intrigarea. Sau poate doar o sa va identificati cu...Eva.

Nu mai auzisem de acest autor (rusine sa-mi fie), nu sunt o impatimita a cartilor. Imi plac doar romanele de dragoste, sau fie doar istorisiri ce au la baza sentimentul acela..zice’se’ pur. Am ramas surprins placuta, si nici acum cand ma uit la carte nu-mi vine a crede ca se cheama Fiul ratacitor. As fi numit-o in mii de alte feluri numai asa nu. Nu-i spune fiu unui roman despre dragoste, si......*multe multe alte cuvinte imi vin in minte dar parca n-as vrea sa ii stric tot farmecul*

Se pare totusi ca personajul „ratacitor” se aseamana cu pilda fiului ratacitor si de aceea e numit asa...logic, metaforic, sa nu credeti ca vorbeam aiureli. Cu toate astea, tot nu-mi place titlul. Si i-as pune un mic notes pe coperta, cu un alt titlu. Poate chiar am sa fac asta.

E o carte interesanta care te face sa nu mai vrei sa o lasi din mana. Desigur, merita toata atentia, pe care eu nu cred ca i-am acordat-o indeajuns. Doar ii sfatuiesc pe altii sa o faca. Recunosc ca deseori citesc printre randuri si sar pasaje descriptive care cred ca m-ar plictisi. Fac cartea sa-mi placa mie. Poate ar fi o durere pentru autor sa stie ca zloatele (nu stiu de ce imi vine sa zic asa. Ma refer desigur la cuvinte) pe care el s-a chinuit sa le insire ca sa se transforme in ceva atat de minunat, sa fie selectate, sa fie sarite, sa nu li se dea nicio insemnatate. Asa cum este pentru alti autori durerea ca istorisirile le sunt citite de copii plictisiti si cu gand-departe, de a doispea’, obligati deci fiind, blestemand incolo si incoace droaia de carte, ca cine l-o’ mai fi pus si pe ala sa scrie atat ca sa aiba ei de invatat?!?!?!

Darrrrr sa revenim la cartulie. Am descoperit in ea niste pasaje frumoase, din nou spre uimirea mea. De fiecare data cand citesc o carte de dragoste ii regasesc noi definitii si parca incerc sa concep eu altele, dar le cred pe toate  sfarsite, pana ce dau de alta si altele si parca ma redescopar.

Ps: cine vrea sa-mi recomande ceva romane de dragoste, primesc cu placere.

·         Vorbele o lovira in partea cea mai neaparata a inimii…

·         -     N-ai dormit?

-          Nu.

-          Ce-ai facut?

-          Te-am iubit.

Ar fi putut spune alte cuvinte: ”Am stat alaturi de tine, speriata, si fericita, luand caldura sangelui tau, fiindca era frig; m-am gandit ca bunul cel mai mare pe care l-as fi putut spera in viata, ar fi fost mic pe langa ceea ce ai fost tu. Mi-am numarat miscarile pieptului, la fiecare respiratie, mi-am numarat bataile inimii si mi-am spus: traiesc, nu fiindca imprejurarile au facut posibila existenta mea, ci pentru ca inima mea sa poata bate langa tine”. Ar fi putut spune cuvinte si mai multe, tot atat de adevarate; spunea, simplu, convingator si definitiv: “Te-am iubit!”

·         Pacla care invaluia alteori crestele de la orizont disparuse; poate asa avea sa dispara si pacla din sufletul ei.

·         Instinctiv, femeile care se predau simt nevoia sa fie duse pe sus, sa piarda legatura cu pamantul care le aminteste masura lor adevarata si le poate trezi.

·         Numai serile erau triste, cat dura crepusculul, de la apusul soarelui, pana se intuneca. Acum stia si le astepta sa treaca, asa cum astepti sa treaca tot ce doare si nu poate sa ramana.

-           n-are temperament, spunea el.

-          Dar eu?

-          Dar eu? Haie, spune! Eu?

-          Tu esti un pui de pantera, cu patruzeci de grade temperatura.

-          Ar mai trebui doua ca sa mor?

-          Nu stiu la ce temperatura mor panterele.

-          Eu mor dupa tine. Indiferent de temperatura.

·         Nimic din ce contura fiinta ei ziua, nu lua cu ea in pat, la culcare. Avea alte vorbe si alte gesturi pentru noapte.

·         Il insoti, cum si-ar fi insotit propriu dric...

·         Numai oamenii buni sunt tristi, de aceea cred ca viata este nedreapta.

·         Primul ceai, prima sarutare, prima intamplare de dragoste, toate sunt la fel: nu poti niciodata sa le simti gustul.

·         Muzica e cea mai grea si mai complexa forma de exprimare, fiindca adauga glasurile naturii si le contopeste cu tot ce-i in sufletul nostru si al celorlalti oameni.

·         Mintim, si ne doare cand aflam ca altii ne mint.

·         Incepura sa-i curga lacrimi, calde, domoale, fara nicio crispare, lacrimile ei, ca din ochii alteia.

(Radu Tudoran - Fiul ratacitor)

Ce nu

Ce nu vom avea noi vreodata prea curand:

In spatele scenei

Deci, ca sa ma mai laud si eu putin, tin sa precizez niste date statistici:

Deci multumesc FANULUI MEU DIN ESTONIA!!!(ca pe ala din Germania il cunosc :D) chiar daca probabil a ajuns din greseala pe acest blog, dar nu conteaza eu tot ii MULTUMESC DE VIZITA !

a si le mai multumesc si celor care intra de pe Iphone pe blogul meu! va dati seama sunt atat de nerabdatori sa vada ce mai scriu, ca nu asteapta sa ajunga la calculator :X

 asa...actualizari generale..

 mai jos putem observa cuvintele pe care anumite persoane le cauta si ajung pe acest blog. dusmania sa traiasca!

 Asa...mai multumesc si site-urilor de referinta (adica mai mult mie), si cu ocazia asta le fac si lor o mica reclama (sper ca tubeviral ala sa nu fie vreun site porno :)) )

Si in final statistici generale....am ajuns la 21de mii :X

yee

prost

Trebuie sa va spun despre un film care m-a tinut aseara pana la ora 2 treaza (in ideea in care eu ma pun la 12 la film ca sa adorm, nu ca sa stau sa-l vad cap-coada) si care mi-a starnit repugna si care m-a enervat la culme. Asa. este vorba de Trust (2010). Cine l-a vazut, sa se abtina de la comentarii ca nu ma intereseaza. cine nu l-a vazut, sa nu se uite! cine nu l-a vazut si vrea sa il vada totusi, sa nu citeasca in continuare pentru ca o sa ii stric "surpriza": spoiler alert!!
Deci treaba e in felul urmator: poveste tipica, previzibila. o pustoaica de 14 ani vorbeste cu un necunoscut pe net. bineinteles, deja v-ati dat seama: tipul se da un baiat de 16 ani cand colo avea vreo 40. o vrajeste pe proasta, cand parintii ei pleaca de acasa se duce sa se intalneasca cu el. din nou ati ghicit! ala o duce direct in pat. Copila proasta, aeriana, bineinteles ca isi imagineaza ca tipul o iubeste la disperare.
Cand parintii afla, incepe drama unui tata. Si asta cred ca ar fi trebuit sa fie subiectul principal. dar nuuuuuuuu . accentul cade tot pe proasta de copila, si pe suferinta ei. sa moara in chinuri as zice! pai la cat de proasta e nici nu vrea sa il denunte pe violator, nici nu crede ca e viol, ba chiar inca are impresia ca tipul o iubeste si ca e trist. desigur actrita in sine n-are nicio vina, cu toate ca i-as fi omorat personajul. dar cel care a scris scenariul asta nu stiu ce avea in cap. asa. si tipa se lamureste ca ala a mintit-o abia la sfarsitul filmului cand politistul ii arata poze cu alte 3 fete pe care ala le prostise. wow! si atunci incepe sa strige viol! viol! Masa joaca rolul unei proaste, e total insignifianta.  eu tin cu tatal si cu durerea lui si dorinta de a-l face pe nenorocit sa plateasca. si in locul lui as fi batut-o pe aia pana ii venea mintea la cap.
asa. si am tot stat eu si m-am uitat, total revoltata, sperand ca poate poate cineva o sa-i dea dreptate tatalui, si ca va prinde violatorul. dar ce sa vezi!! ati ghicit din nou! se termina ca un rahat, fara nicio noima. si il afiseaza pe inculpat ca pe un fericit profesor, care are si copil. wow! am observat ca scrie in titlu partea intai, deci urmeaza partea a doua cand va face o noua victima si probabil va fi prins. spectacular! abia o astept. nu pot sa cred ca are nota 7 pe imdb. Pai un film de nota asta in general era bun. Din partea mea nota 2 (1 pentru ca nu pot pune 0, si 1 pentru Clive Owen si personajul lui).

Teribil!

Ceam

Ce am mai gasit? 
Un site foarte dragut, care, dupa cum o spune si numele, este despre studentii care pleaca din provincie sa studieze in Bucuresti. Cum eu ma numar printre ei, imi chiar foarte place acest site, desi eficienta lui descrisa de unii ca "sa ii ajute pe cei nou-veniti la capitala" nu mi se pare ca e indeplinita, dar mie imi place ca e amuzant si ca e ADEVARAT. Il puteti accesa apasand Aici . Mai jos am pus cateva post-it'uri care mi-au placut mult, si care mi se potrivesc, desi.....imi plac cam toate si toate mi se cam potrivesc :)

Ce am mai facut?

Licenta, licenta, licenta. Hai ca e la moda ca toata lumea sa se planga ca da licenta. DAP! si eu ma plang, si eu o dau. si e al dracului de mult de invatat. am noroc daca apuc doar sa citesc tot ce am...dar sa mai si retin! nu stiu exact pe ce ma bazez. ar trebui pe creier. 

continuare

Reclama de care vorbeam, care e mai mult decat o simpla reclama, si pe care probabil o stiti deja, dar am postat-o aici sa o vad si peste ani:

In ultimul timp Vodafone a avut o echipa grozava in spate care a formulat aceste strategii de marketing. Nu le fac reclama, in fond sunt doar alti jegosi care incearca sa ne fraiereasca si sa ne stoarca de bani, ca mai toti. doar ii felicit pe cei care au avut ideile din spatele acestui videoclip.

Vinovata

Cred ca sunt vinovata.......de faptul ca inca mai cred in oameni. Inca nu ii cred capabili de asemenea lucruri....pe care le aud, pe care le vad, pe care le simt.

Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a facut sa plang.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi tatal unui coleg de-al meu de facultate a omorat-o pe mama sa.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un alt coleg de facultate a murit intr-un accident cu un taximetrist.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un doctor mi-a dat un diagnostic gresit.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a jignit.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a facut vinovata de ceva de care nu eram.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om pe care il cosideram prieten mi-a furat bani.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un bebelus a fost gasit intr-un cos de gunoi.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi nimeni nu mi-a raspuns la strigatul dupa ajutor.
Inca mai cred in oameni desi totul se intampla langa mine......


in mod ciudat, o reclama m-a facut sa sper ca voi putea fi crutata...spunandu-mi ca oameni buni inca mai exista. dar e doar o reclama. iar eu...sunt vinovata.


P.S: reclama o sa vi-o arat in alt post, cand o sa o gasesc...

Silence

Pentru azi, un moment de liniste:

http://www.buzzfeed.com/expresident/most-powerful-photographs-ever-taken

(noi suntem pe locul 3)

Link it! (II)

Pentru ca editia precedenta (ce-mi place! ma simt ca la televizor) a postarii mele de linkuri adunate prin calculator a avut un mare succes, o sa continui.......
Drept urmare: Incep cu o reclama personala (logic):

• Blogul meu de pe Tumblr: http://i-conic.tumblr.com/  

• Pentru cine nu a vizualizat "editia precedenta" : http://blue5eingel.blogspot.ro/2011/04/10.html

• Radio online [de cateva luni bune ascult radiouri de pe pagina asta, in special Galaxy, Athens party sau Kiss; transmit din Grecia, si pe alocuri, in pauzele de publicitate veti auzi vorbindu-se o limba intortocheata, dar cu siguranta pauzele nu sunt atat de dese ca la radiourile de la noi, iar muzica este draguta si nu repeta aceleasi melodii de mii de ori, din nou, ca la noi]:  http://www.e-radio.gr/

• Get a safer phone [in caz ca va intereseaza cate radiatii emana telefonul vostru....sau si daca nu va intereseaza, e interesat de vazut :)....uh, mai nou am vazut ca site-ul cere inregistrare, dar dati si voi acolo continue without signing in]   http://www.ewg.org/cellphoneradiation/Get-a-Safer-Phone?allavailable=1

• Compania de recrutare Lugera [am fost de curand la un workshop unde doua doamne din cadrul acestei companii mi s-au parut tare dragute si de aceea am zis sa le fac reclama....selectati acolo Romania si apoi Vacancies...ma rog, va descurcati voi...o sa gasiti locuri de munca disponibile, compania va intervieveaza si va trimite mai departe la compania care are nevoie de personal :)]  http://www.lugera.ro

• Blogul lui Wendy [nu, nu este un blog oarecare de citit, ci este un blog de unde iau jocuri pentru sormea...sau pentru mine, si ce?! imi place ca jocurile sunt descrise succint si sunt full. enjoy!]   http://wendysfullgames.blogspot.ro/

• Impractical Jokers [deci baietii astia sunt fenomenali, rad cu lacrimi la ei, si era cat pe ce sa ii uit. Trebuie sa accepte provocarile, si sunt un fel de camera ascunsa....va sfatuiesc sa cautati tot sezonul de episoade cu ei]   http://www.trutv.com/shows/impractical-jokers/index.html#link=JOK

• Mihail Musat [un blog despre oameni....l-am descoperit de curand (chiar azi) si mi s-a parut interesant ca sa merite sa il promovez (ca mare rating ce mai am si eu :) )...baiatul asta scrie carti, initiaza programe, promoveaza proiecte....intrati si aflati mai multe]   http://www.musat.com.ro/

obisnuite

Nu, deci serios.......rochie de vara vaporoasa cu bocancei de piele intoarsa? I mean...c'mon....sunt eu chiar asa de in spate cu noile tendite ori e doar stupiditate? si daca chiar asta e noua tendita, then I'll pass.
sau rochie de vara vaporoasa ALBA cu bocancei negrii......dar se asorteaza pt ca la brau ce crezi?! o invaluie o centura curea imitatie de piele, stransa cu un nod....insist pe o rochie alba de plaja. imi pare rau ca nu pot sa-mi demonstrez spusele cu niste poze, pentru ca nu imi sta in fire sa scot pur si simplu camera telefonul, si sa pozez lume, sau fiinte ciudat imbracate, dar trebuie sa ma credeti pe cuvant. in Bucuresti gasesti de toate.
Si ce ma enerveaza pe mine excesele alea de gentelmanism in locuri mega extra aglomerate. Continua sa mergi omule, nu vezi ca te urmeaza treijdamii de alte persoane, tu stai sa cedezi locul in fata unei cucoane?  adica, ok da, o sa se aplice regula ca niciodata nu suntem multumite, ca daca barbatii nu sunt gentelmani inseamna ca sunt porci, dar si daca sunt ca de ce sunt, bla bla, dar zau, stii, in timp ce tu gentilomul le lasa pe altele sa treaca, ce sa vezi??! altele asteapta in spatele tau. deci daca vrei sa faci o fapta buna intr-o dupamiaza obisnuit de super aglomerata la metrou, pur si simplu dispari, sau fa-te mic ca sa putem sari peste tine.
Ce mai imi place? a, sa stau la coada la bilete la tren cand sunt 3 case deschise si 2 oameni la rand. si totusi stai la coada. si cand ajungi in fata iti zice tanti pai nu mai sunt locuri. bine, stau in picioare. a, pai nu pot sa va mai dau nici in picioare. ca si cum nu mai sunt locuri nici macar in picioare. e un tren de indieni plin pana la refuz. unii stau la cuseta pe acoperis. pe altii i-a luat nasu' in locomotiva. adica, serios? nu poti sa-mi dai loc in picioare? a pai nu ca s-a inchis programu' (pe calculator prin care se scot biletele) pentru trenul ala, ca mai sunt mai putin de 5 minute si pleaca. va dau la urmatorul. doamna de langa mine cere la acelasi tren, dar la clasa 1, si intreaba auzind cazul meu daca mai are sanse sa il prinda. dar sigur doamna, mai aveti timp pana pleaca (o spuse de parca ar mai fi avut cel putin juma de ora, dupa ce mie nu mi-a dat loc nici in picioare, ca doar se oprise programul). Ma rog, sa zicem ca a fost doar o intamplare mai putin fericita.
cred ca mai vroiam sa zic ceva, dar m-a luat valul.

stropi

Ploaia îi face pe oameni nefericiti. Sunt atat de nfericiti ca sunt nevoiti sa iasa din casa cand ploua, ca se imbulzesc prin oras in ultimul hal, si de parca nu ar fi de ajuns, dau cu ustensilele de ploaie (a se citi umbrele) in oricine si orice s-ar pune in calea lor. Ca sa ajunga mai repede sub acoperamant, sunt in stare sa stea in strada….cat mai in strada si fara sa-si dea seama ca la noi chiar si o ploaie lina de vara inunda strazile si masinile in goana te vor uda pana in crestetul capului daca insisti sa stai in fata….fara sa-si dea seama ca in graba calca numai in baltoace, sau ca umbrela lor nu are loc pe un coridor stramt cu umbrela altcuiva….dar hei, ce mai conteaza, scoate-i ochiul nenorocitului, doar tu te grabeai..!

Unii sunt draguti cand in loc de umbrele prefera un parpalac (ce-mi place cuvantul asta!) de ploaie, ca de fapt un cearceaf de punga care sa te invaluie oriunde ai merge. Si am vazut oameni seriosi purtand asa ceva..! altii merg in sandale, observandu-li-se degetele incretite ca atunci cand stai prea mult in cada….scarbos as zice, si ilogic, in contextul in care toata ziua, absolut, de dimineata si pana seara a plouat incontinuu (deci nu poti invoca nestiinta de cauza) si tu sa porti sandale…??!?! Altii incearca sa se adaposteasca cum pot, sub umbrela vecinului, dar tare ciudat e cand vezi doi baieti impartind aceeasi umbrela…! Unele mai coconete  au umbrele de danteluta, dar care refuza sa mai raspunda comenzilor fix in momente critice..!

Cred ca a fost una din primele dati cand am mers fericita prin ploaie….pe un ditamai bulevardul – in stanga coloana de masini stand la semafor- priveliste superba, in dreapta – santier in lucru, muncitori inghesuiti in utilaje – magnific..! in fata stropi bolborocind, ricosand de pe pamant si cazand iar…ghetele-mi sunt ude, dar nimic nu mai conteaza cand ai castile in urechi, bulbuci in fata, si mergi pe un bulevard lung…spre doctor. O doamna imi strica armonia cand se izbeste cu umbrela ei de a mea…desigur bulevardul era mult prea larg si mult prea gol ca sa aiba loc sa se dea mai….incolosa.......

Enclave

Am gasit intamplator urmatorul text (ma rog, nu chiar intamplator din moment ce incerc sa construiesc o politica publica care sa controleze migratia fortei de munca, dar ma refer ca nu am cautat textul in mod special, si nici nu il postam aici daca nu era putin altfel, dar totusi la fel de sensibilizator):

„A rămas dorul de ciorbă şi mămăligă, cheful de cleveteală, uitatul la capra vecinului şi regretul că au  plecat. Majoritatea ar fi ales o viaţă, chiar mai săracă, alături de rude, pe  străzile familiare lor, şi sunt puţini cei care s-au aventurat doar de dragul de a schimba; bineînţeles că mă refer la emigraţia tânără din Europa, la navetiştii plecaţi să strângă bani ca să-şi dea copii la şcoală, sacrificându-le, de cele mai multe ori copilăria. Românii de afară sunt piesa dintr-un puzzle din ce în ce mai pestriţ, dar fără ei imaginea României ar fi clar incompletă, unii au rămas aceeaşi, fără să fi învăţat să folosească un bancomat (deşi, mai în glumă, mai în serios, subiectul nu ne este străin, cei mai mulţi „clonatori” de cărţi de credit din Marea Britanie sunt români), dar alţii au făcut rate, au contractate case, chiar dacă se vor întoarce ştiu că sunt valori pe care au învăţat să le obţină, ceea ce în România rămâne apanajul unei minorităţi.”

„Se spune că suntem serioşi, mai ales în comparaţie cu alte minorităţi, harnici şi gata să muncim, chiar şi în zilele de mare sărbătoare. Cu toate astea, sunt enclave clare, şi în Italia, şi în Spania, din care localnicii s-au retras ca să-i lase pe ai noştri cu băutele, petrecerile, şi gălăgia „tradiţională”. „Bunele obiceiuri” s-au exportat odată cu sutele de mii de români care aveau o astfel de „tradiţie”, dar nu puteam opera cu generalităţi şi departe, ca şi acasă, oamenii nu seamănă unii cu alţii. Cei mai mulţi muncesc 10-12 ore/zi, au câte 3 slujbe şi n-au nici un chef de zaiafet, abia mai au putere să sune familia să le spună, câţi şi cu ce trimit banii.”

„Tinerii, bărbaţi şi femei, muncitori cu precădere. Se adaptează cei educaţi, cei mai puţini sentimentali şi cei care sunt conştienţi că doar evaluând pragmatic realitatea pot rezista. Dacă ai plecat să faci bani, nu aştepta nimic altceva, când începi să te compari cu restul, să-ţi doreşti mai mult decât poţi obţine, este un semn că ţi-ai pierdut orice şansă de adaptare. Cei tineri intră mai uşor în noul sistem şi în câţiva ani se mişcă firesc în societăţile de împrumut, cu accent încep să vorbească cei care fac eforturi să înveţe prima lor limbă străină şi abia mai ţin minte româna... poveşti, situaţii, destine care greu pot fi încadrate în clasificări, cred că aş greşi dacă aş încerca şi mă opresc spunând că majoritatea sunt oameni chinuiţi, unii de doruri, alţii de imense frustrări.

 „Categoria „vreau înapoi, dar nu mă întorc”: mulţi cochetează cu gândul de a se întoarce în România – nu sunt mulţumiţi de munca lor, nu se simt acasă, le e dor de neamuri şi prieteni. Unii nu se-ntorc pentru că suferă de angoasa imaginii de „looser”, alţii speră să se simtă cândva acasă în Canada, iar alţii zic că s-ar întoarce dacă ar găsi un job de peste X euro. Categoria asta parazitează intermitent celelalte grupuri şi-l coagulează pe fiecare în parte, membrii fiecăruia contrazicându-i vizavi de întoarcere, ca să nu-şi clatine vreun pic propriul univers. Există, în afara „enclavelor”, şi categoria „văd, deci există” cei care iau lucrurile aşa cum sunt, se bucură de ce e bun şi acceptă ceea ce e mai puţin bun. Sunt de obicei automatizaţi, aterizează din când în când în câte-o „enclavă”, dar nu se identifică cu nici una şi-şi văd de treaba lor.”

(credit:VASILE MIFTODE)

Evit sa imi exprim parerea pe larg si zic doar ca imi place tara mea- buna, rea. Aspir, bineinteles la un trai bun....putin mai mult decat decent.....cu o vila si o piscina si siguranta zilei de maine. imi doresc sa calatoresc. dar nu stiu daca as putea sa traiesc in alta parte definitiv....sau pe o perioada mai mare de....4luni sa zicem (caci 3 luni am vazut ca pot indura).

de mai

stau aiurea pe o banca......asteptand pe cineva de la care sa cumpar raspunsuri..cu preturi mari.
 o bunica isi forteaza nepotu' sa se aseze.
- nu vreau sa stau langa cainele ala fioros (se infatisa un maidanez in spatele bancii noastre).
- nu e fioros (il obliga sa se aseze).
odrasla sta cuminte clatinand din picioare energic....ca toti copiii
bunica scoate din buzunar un pumn de seminte si le pune in mana nepotului
- ti-am zis fara mizerii! (spuse nepotul, desigur )
- ei..fara mizerii! (o spuse ca si cum ar fi zis ei! da-le incolo de mizerii, ce n-are cine sa faca curat?!)
apuca si sparge seminte, odrasla la fel, scuipand in toate partile.
nu am morala. era doar o istorisire.

e ciudat cand te gandesti la unele persoane ce iti sunt apropiate ca fiecare din ele nu ar fi capabile niciodata sa faca un anumit lucru. zic ca e ciudat pentru ca daca eu m-as pune in pielea lor, mai mult ca sigur as zice despre mine ca nu as putea niciodata sa fac....x- lucru pe care e posibil sa-l fi facut deja.......(yeah, i'm a monster).
din nou e ciudat pentru ca desi sunt constienta de faptul ca "niciodata" acela poate sa se transforme intr-o "o data" sau "de doua ori", si cu toate astea, continui sa crezi ca totusi, acea persoana nu ar putea sa faca...de "nicio data". asta inseamna ca de fapt nu esti asa constient cred.....
yep, it's fucking weirdo!

ca atunci cand pe neasteptate te trezesti ca esti "in viata cuiva" fara sa stii de ce, cum ai ajuns acolo si ce rol ai tu in viata lui. e si mai ciudat cand nici macar persoana cu pricina nu stie. sau nu MAI stie.

e ciudat cand persoane pe care tu le tii in portofel (adica aproape), te sterg de pe lista lor  fara macar sa te intrebe. fara macar sa te anunte. imi e greu sa cred ca de acum incolo voi ajunge sa cunosc persoane care imi vor deveni foarte bune prietene, sau prieteni. chiar, nici nu prea m-am gandit la asta. am zis-o doar asa, dar abia acu realizez cat sens are. cred ca exista o perioada daia limita cand tot ce faci e sa cunosti persoane. multa multa lume. care vine si pleaca. cu unii iti spui "hi", iar cu altii "bye". altii dispar pur si simplu. sau dispari tu, pentru ca te trezesti in viata cuiva-ului ala de care aminteam mai sus.
ceea ce zic e bineinteles o absurditate, la fel ca aceea pe care o sustinem dupa fiecare mare despartire de vreo mare iubire, spunand ca nu o sa ne mai gasim perechea in veci. perechea pe care daca nu ti-o gasesti formezi pana la o anumita varsta, inseamna ca nu o vei mai avea. vei gasi desigur pe cineva langa care sa convietuiesti, probabil, cu care vei trai fara acte ca doar oricum alea nu ti-au adus noroc de prima data, si cu care te vei certa si impaca de complezenta si fara vreo noima.

din nou, sunt atat de bulversata ca mi-am lasat bulversarile pe pagina asta.....aiurea.

se spune ca atunci cand exersezi pentru ceva, nu o sa-ti iasa niciodata la fel de bine ca atunci cand chiar o sa faci lucrul ala. ma rog, nu stiu daca asa se spune, dar eu una asta cred. sau vreau sa cred. ar fi bine sa fie asa. pentru ca pana acum exercitiul nu ne-a prins bine.

fara titlu

azi am vazut un ochi
care ma iubea.
vedeam bine ca m-ar fi primit
sub spranceana lui.

dar a venit un nor
si ochiul s-a-nchis
ori s-a speriat
si-a fugit in chipul tau
langa celalalt ochi, 
langa fruntea si langa gura
care nu ma iubesc. 

(M.Sorescu, Arcada)