12

Ce-mi place! ^_^

O, cerule nu sti ce vrei

Nici tu, azi mi se pare

Zâmbesti si plângi, si iar zâmbesti

In joc de curcubee

Parcă pe boltă oglindesti

Un suflet de femee...

*Zi de aprilie,  Marius Velicescu

11

Ce-mi place de tipul asta!

10

Link it!
Din nenumaratele mele linkuri salvate sau bookmarks care mi s-au parut interesante sau am crezut ca or sa imi foloseasca la un moment dat. zilele trecute m-am hotarat sa mai sterg din ele dar am zis sa postez aici cateva poate or mai folosi si altora. A, trebuie sa mentionez ca sunt din categorii diferite, postate total aleatoriu.

• Powers of ten [ sau cata informatie exista intr-un bit, intr-un byte, kb, etc; tin sa mentionez ca am avut o restanta la info din cauza unei intrebari de genul....trebuie sa recunoastem totusi ca este absolut vital sa stim ca 10 terabaiti sunt echivalentul colectiei tiparite a Bibliotecii Congresului SUA...pe langa aceasta mica frustrare a mea e interesant de citit ]

http://www2.sims.berkeley.edu/research/projects/how-much-info/datapowers.html

• Prima televiziune dentara din Europa [ sau ce minunatii de chestii s-au mai descoperit in materie, cum a evoluat tehnologia si cum nu vom putea noi ajunge la ea in viata asta pentru ca totul e mult prea scump ]

http://www.dentaltv.ro/

• My live signature [ semnaturi generate pe calculator pentru bloguri, situri sau mai stiu eu ce, nu mai tin minte la ce am folosit asta candva]

http://www.mylivesignature.com/

• The book seer [ pentru ai mai culti dintre noi, care chiar citesc, un site unde scrii ultima carte citita si iti recomanda o alta..chiar dragut ]

http://bookseer.com/

• Railway fan [mergeti cu trenuletul? va intereseaza ultimele accidente feroviare sau evenimente ceferiste? asta tin minte ca l-am salvat pe cand ma interesam de vagoanele de dormit.....am mers cu masina pana la urma :D ]

http://forum.railwayfan.ro/index.php

• Adopt a'do [ codite in cosite pentru fetite :D aici ii cautam lu' suri o freza...imi place sa experimentez pe parul ei ]

http://www.cutegirlshairstyles.com/

• Cei mai norocosi oameni din 2010 [ numai stiri incredibiloase! ]

http://www.crimetime.ro/dosare/ei-sunt-cei-mai-norocosi-oameni-din-2010-supervideo.html

• Skeleton Web [ dupa premiza skeletON, skeletOFF... :)) it's not me, i was just searching something for my boyfriend ]

http://skeletonweb.com/

• Melodii deprimante [ yea yea i know. shut up! de fapt sunt doar lente....asta cautam eu, dar gasiti si altele acolo ]

http://forum.fanclub.ro/viewtopic.php?t=5744

• Muzicons [ muzica pentru blog, site, etc, am incercat si eu asta dar nu stiu din ce motiv a incetat ]

http://www.muzicons.com/

Pff i'm bored, that's all for 2day.OMG HOLY FUCKING SHITCOCK!!!

09

It ain't gonna lick itself!

:) HaPpY yUmMy EaStEr!

08

„De-acum pentru ea totul e degeaba, dar in dragoste nu-i nimic degeaba, dragostea tine loc de orice prin ea insasi.”

Si uite asa, ne scriem pagini. cu mana. cu tastatura. cu telefonul. scrijelim. cu rujul. cu lacrimi. le impartim. 

Le adunam. in cutii. sub pat. pe sifonier. in sertar. dupa usa. in valiza. le impartim.

Am inceput sa scad. sa scad din momentele alea care trebuiau sterse de mult de pe lista. am taiat nume, numere de telefon, poze, texte, am incuiat vorbe, am dezlegat martori. sunt doar un product al amintirilor. in rest nu mai sunt dovezi. 

m-am schimbat, si invat sa ma obisnuiesc cu mine. 

am inca dubii. si inca lacate inchise. si refuz inimii sa simta. sa simta fara sa ma intrebe pe mine intai. 

ma seaca atunci cand nu-mi pot explica schimbarea. si ma enerveaza greoaia acceptare a celorlalti care candva, imi erau tare apropiati. 

Cred ca de fapt e greu sa explici dragostea. si cei care vor o explicatie din asta pot doar...sa fie tristi in continuare ca vechiul eu a plecat. Toate situatiile s-au intors la 1 grad latitudine nordica. si cand zic situatii ma gandesc la aglomerari imense de ganduri, sentimente, cunostinte, amintiri, idei, prietenii, gesturi- trecute, viitoare. Fiecare isi priveste imprejurul din propria perspectiva si cand spunem ca intelegem pe cineva de fapt ii intelegem doar partea care noua ni se pare acceptabila.

Imi lipsesc vremurile alea, imi lipseste nebunia aia haotica, dar toate le-am inlocuit cu altceva. am ales sa fac asta. cred. sau ele m-au ales pe mine. sau El m-a ales. sau ala a fost momentul cand inima a incetat sa ma asculte si pana am apucat eu sa ii zic stop m-am gasit deja prinsa intr-un cerc. mare. imens.

de fiecare data cand incercam sa ies din el marginea parea tot mai departe. sau poate ca iesisem de mult dar creionul se tinea dupa mine si imi desena un alt contur. si un altul. si asa pana cand l-am luat in maini si am inceput sa desenez singura. un alt contur. si un altul.
si uite asa, ne desenam conturul. cu creionul pe hartie. nu vrem sa ratam nimic.

07

Love is not a feeling. It's an ability.

09.01.2011

…ma intreaba ce vad pe geam cand trenul goneste doar prin pustiu, dar el nu stie ca nu il zaresc decat pe el si imaginea cu noi doi cand eu eram protejata lui…

Nu stiu cum totul a degenerat atat de repede si am ajuns in mijocul cercului cand eu intotdeauna am alergat doar in juru-i..

ma priveste uimit si stie ca ma gandesc aiurea la ceva..il privesc si eu dar cu alti ochi..altfel nu mai pot. Si ma roade ca sentimentul  nu e plin ca sa pot sa-i reprosez ca eu sunt aia care il iubeste…e doar asa ca o pata pe o bluza alba..pe prietenia noastra zice’se..doar sa ma chinuie si sa ma faca sa ma intreb mai mult decat sa-mi raspund….e o pata care creste de fiecare data cand ma ia in brate nevinovat, de fiecare data cand ma alinta fara vreo intentie sa ma tina strans de mana..Mereu..

06

Am gasit inca o chestie mijto, Aici . O zice Ashton, si chiar imi place de tipul asta. Stiu ca e putin cam lunga, dar poate aveti rabdare sa o cititi...it's so true... 

 Ashton Kutcher:  I was shooting a scene in my new film, No Strings Attached,  in which I say to Natalie Portman:

“If you miss me. you can’t text, you can’t email, you can’t post it on my Facebook wall. If you really miss me, you come and see me.”

I began to think of all of the billions of intimate exchanges sent daily via fingers and screens, bouncing between satellites and servers. With all this texting, emailing, and social networking, I started wondering, are we all becoming so in touch with one another that we are in danger of losing touch?

It used to be that boy met girl and they exchanged phone numbers. Anticipation built. They imagined the entire relationship before a call ever happened. The phone rang. Hearts pounded. “Hello?” Followed by a conversation that lasted two hours but felt like two minutes and would be examined with friends for two weeks. If all went well, a date was arranged. That was then.

Now we exchange numbers but text instead of calling because it mitigates the risks of early failure and eliminates those deafening moments of silence. Now anticipation builds. Bdoop. “It was NICE meeting u” Both sides overanalyze every word. We talk to a friend, an impromptu Cyrano: “He wrote nice in all caps. What does that mean? What do I write back?” Then we write a response and delete it 10 times before sending a message that will appear 2 care, but not 2 much. If all goes well, a date will be arranged.

Whether you like it or not, the digital age has produced a new format for modern romance, and natural selection may be favoring the quick-thumbed quip peddler over the confident, ice-breaking alpha male. Or maybe we are hiding behind the cloak of digital text and spell-check to present superior versions of ourselves while using these less intimate forms of communication to accelerate the courting process. So what’s it really good for?

There is some argument about who actually invented text messaging, but I think it’s safe to say it was a man. Multiple studies have shown that the average man uses about half as many words per day as women, thus text messaging. It eliminates hellos and goodbyes and cuts right to the chase. Now, if that’s not male behavior, I don’t know what is. It’s also great for passing notes. there is something fun about sharing secrets with your date while in the company of others. think of texting as a modern whisper in your lover’s car.

Sending sweet nothings on Twitter or Facebook is also fun. in some ways, it’s no different than sending flowers to the office: You are declaring your love for everyone to see. Who doesn’t like to be publicly adored. Just remember that what you post is out there and there’s some stuff you can’t un-see.

But the reality is that we communicate with every part of our being, and there are times when we must use it all. When someone needs us, he or she needs all of us. There’s no text that can replace a loving touch when someone we love is hurting.

We haven’t lost romance in the digital age, but we may be neglecting it. In doing so, antiquated art forms are taking on new importance. The power of a hand-written letter is greater than ever. It’s personal and deliberate means more than an email or text ever will. It has a unique scent. It requires deciphering. But, most important, it’s flawed There are errors in handwriting, punctuation, grammar, and spelling that show our vulnerability. And vulnerability is the essence of romance. It’s the art of being uncalculated, the willingness to look foolish, the courage to say, “This is me, and I’m interested in you enough to show you my flaws with the hope that you may embrace me for all that I am but, more importantly, all that I am not.”

05

Fragment scris de Nekta. genial, again.




" Nu mă interesează câte femei au fost înaintea mea. Nu obișnuiesc să-mi încarc memoria cu lucruri inutile. În plus, nici nu cred că am suficient spațiu liber pentru a stoca numărul impresionant de dame care ți-au trecut prin așternuturi.
Unele ti-au batut singure la usa, pe altele le-ai ales chiar tu. Ca într-un joc de loterie: numai câteva sunt norocoase. Mai sunt, desigur, si cele care aleargă și azi după tine, cele care mai speră, mai așteaptă încă un telefon din partea ta. Unele cu care te-ai afișat de câteva ori în public și toate celelalte de care nici măcar nu îți mai aduci aminte. Una după alta, au intrat zâmbind, cu un aer triumfător, dar au plecat interzis de triste. Ți-au lăsat puțin deranj și câte o declarație din telenovele. Nimic mai mult. Nici cea mai mică intenție de a le mai suna vreodată.

Ar trebui să îmi fie milă de ele? Ar trebui să le compătimesc? De ce au crezut, oare, că pot fi suficient de femei încât să pășească pe teritoriul tău? Sau, poate ar trebui să reformulez...cum au crezut ele că pot fi suficient de femei încât să râmână pe teritoriul tău? Chiar nu au observat că la tine e un continuu du-te-vino? Nu au văzut că într-o așa aglomerație nu se poate locui?
S-ar ciocni tot timpul de câte o mască nouă. Altă dimineață, alt parfum rămas în dormitor, altă inimă dată peste cap, alt joc adus la ultimul stadiu.
Nu mi-e milă de niciuna din ele, pentru că bărbații ca tine nu sunt pentru oricine. Bărbații ca tine trebuie studiați. În școli. Aș putea oricând să le ofer celorlalte un roman despre tine, dragul meu, însă nu îmi face plăcere să povestesc cărți de mult învățate. Iar dacă damele s-au crezut chiar și pentru o secundă, capabile să te răsfoiască.....înseamnă că încă nu m-au cunoscut pe mine!

Te-am citit din prima dimineață în care mi-ai deschis ușa. Diferența dintre mine și celelalte este că ele pleacă atunci când eu sosesc. Și nu au cheie spre sufletul tău, și nici privilegiul de a-ți studia fiecare gest când pregătești cafeaua. Ele nu beneficiază de săruturi de ”bună dimineața” și nici de jocuri de cuvinte.

Nu au văzut cum ești pe rand, copilul somnoros, adolescentul rebel, bărbatul delicat sau omul responsabil. Rolurile acestea ți le cunosc doar eu.
Mă urmărești peste tot. Când mă claxonează întreaga coloană pe trecerea de pietoni, când răsfoiesc reviste feminine, atunci când călătoresc, ies cu prietenii în cele mai aglomerate locații, când sună telefonul sau când pun capul pe pernă...indiferent de situație ești permanent în mintea mea. Ești genul de bărbat pentru care aș schimba 10 perechi de pantofi și tot atâtea rochii înainte de o întâlnire.

Ești mai bun decât ciocolata, shoppingul, fardul de obraz, cafeaua Starbucks sau săptămâna modei. Mai bun decât gențile Louis Vuitton, micul-dejun in pat, romanele siropoase de dragoste sau cocktailurile pe plajă. Mai bun decât nominalizările la Oscar ale Avatarului.
Iar bărbații ca tine ar trebui să aibă la braț numai femei ca mine.
De aceea, nici nu cred că mă interesează câte dame au fost înaintea mea. Nu obișnuiesc să-mi încarc memoria cu lucruri inutile. Știu doar că valorez mai mult decât toate celelalte la un loc. Și dacă n-o să te grăbești cu răspunsul, cutia mea poștală s-ar putea muta curând în alt oraș."

04

You know I, I've been waiting on the other side

And you, all you gotta do is cross the line

00...

n-ai stiut niciodata sa-mi stergi lacrimile

nici macar atunci cand au curs in fata ta.

Pentru ca atunci cand plang ajung la capat.

Mi se inmoaie genunchii si nu mai pot sa-mi continui drumul

Am nevoie sa-mi las inima sa se linisteasca pentru a o umple iar de griji...de seceta

Pentru ca atunci cand plang simt cat de mult te iubesc

Si cat de neputincioasa sunt caci nu-i pot interzice inimii sa simta

De ce as face-o pana la urma?! Pentru ca nu mai ramane nicio bucatica pentru mine.

Pentru ca nu mai pot sa ma gandesc la mine

Nu mai pot sa actionez doar pentru mine

Nu-mi raman decat lacrimile, dar si alea le impart pentru cauze independente de mine.

Nu-mi ramane decat sa plang pentru mine

Pentru ca ma lovesc asa de usor si imi trece asa de greu

Si raman urme

Si nu mai am maini sa le ascund.

Pentru ca atunci cand plang simt cum am fost inainte

Imi simt schimbarea

Si simt ca nu mai pot face nimic.

Plang pentru ca nici macar nu mai astept ajutoare

Plang pentru ca stiu ca oricat as plange, oricum nu o sa ma opreasca nimeni decat obrajii incremeniti de siroaiele grele care ii ranesc.

Pentru ca imi simt singuratatea mai apasata ca oricand

Pentru ca nu primesc ce vreau, dar cine mai stie ce vreau ?! Cine mai stie ce am vrut cu adevarat si ce mi-a fost impus sa vreau si am acceptat fara ezitare pentru ca parea a fi...important

Pentru ca altfel nu o pot lua de la capat

Pentru ca daca te-ai oprit si usa ti s-a inchis nu mai ai nimic de facut decat sa mergi catre o alta usa

Si o alta...

Si o alta.

Pentru ca lacrimile ma fac sa ma simt vie

Pentru ca simt prin ele

Arata ca imi pasa

Pentru ca ceva pentru care plang e o parte din mine

Pentru ca sunt implicata pana in maduva oaselor si ma seaca. Ma seaca caci nu pot sa aduc lucrurile pe drumul meu.

Si obosesc mereu

Si tot singura le ridic

Si tot singura ma ridic.

Si ma umplu mereu.

Si ma golesc lacrimile

Si le tin acolo

Le pastrez pe toate pentru ca doar asa pot numara la sfarsit ce a fost frumos si ce nu.

niciodata nu mi le-a oprit cineva

nu sunt sigura ca daca ar incerca ar reusi complet

sau doar le-ar amana..

Iar daca a facut-o in vreun fel

In mod sigur nu ii revenea vreun strop din ele.

Cry out your whispers...you’ll never tell them anyway

03

I know the world of dreams exists 

I'll show you there just touch my lips 

I'll be the breath of your desire 

My feelings you should rely on 

02

Fragmente gasite AICI. genial.

Om. Oameni. Suflete. Ce ascunde omul în el? Ce ține doar pentru el?

În zorii dimineții, cu totii deschidem ochii, la fel. Redevenim conștienți de noi. Noi, mirosind a trecut, a griji, bucurii, frici, regrete, spaime, rușine, teamă. Noi, care avem pus bine, ascuns de ochii celorlalți, un băgăjel pregătit din timp.. Gîndit și bine organizat.

Ne plac oamenii care strălucesc. Oamenii care au un har al lor. Oamenii care dețin puterea. Ne fascinează mașinăria din fața noastră, perfect construită. Fără cusur. Supra-oamenii. Cei care au știința, puterea și harul de a atrage suflete. Cine sunt ei, atunci cînd cortina cade? 

Pentru că noi, toți, suntem oameni-pian. Cei mai mulți cîntăm pentru o sală goală. Dar supra-oamenii - pentru săli pline. Noi plătim un preț simbolic pentru ei, îi așteptăm, ne dorim, sperăm. Ei pășesc pe scenă. Demni, frumoși, perfecți, fără cusur. Și încep să trăiască. Pentru ei, pentru că vor să spună, să-și strige gînduri și fîșii de suflet. Pentru că vor să fie văzuți, auziți, ascultați. Au nevoie. Sunt mîndri. Sunt egoiști. Ar înnebuni dacă, în timpul spectacolului, oamenii s-ar ridica, rînd pe rînd sau în grupuri și ar părăsi sala. Podeaua de lemn de sub ei s-ar înmuia. Le-ar fi frică. Teribil de frică. Viermele îndoielii ar mușca din ei. "Vă rog, rămîneți! Nu plecați încă. Mai am ceva de spus, aveți răbdare, vă rog! Doamnă, nu mă priviți așa.." S-ar înfuria și nu ar înțelege, nu și-ar putea explica de ce. 
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat. Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care îi credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar şi eu am dezamăgit oameni. Am ţinut pe cineva în braţe pentru a-l proteja. Am râs când nu trebuia. Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna. Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins. Am fost iubit şi n-am ştiut să iubesc. Am ţipat şi am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar inima mi s-a frânt de atâtea ori. Am plîns ascultând muzică sau privind fotografii. Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs. Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut).. Dar am supravieţuit! Şi încă trăiesc! Şi totuşi, merg înainte.. Şi tu trebuie să mergi înainte. Trăieşte! Ceea ce trebuie, într-adevăr să faci, este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte şi viaţa înseamnă prea mult pentru a fi nesemnificativă. (Charles Chaplin)

01

They say it’s not over till it’s really over...

Si se zice ca la finele fiecarui an tre’ sa faci o trecere in revista....o lista cu lucruri bune si lucruri rele...o lista cu persoane care au disparut brusc din viata ta, o lista cu persoane nou aparute, o lista cu persoane deja existente in viata ta dar a caror insemnatate s-a modificat complet....o alta lista cu ce a mers struna si cu ce a scartzait, o lista cu fapte bune si una cu pacate....a, si cel mai important:  o lista cu ce asteptari ai de la noul an....

Cred ca niciodata n-am completat exact vreo lista din alea dar candva in aia ultima zi din an, le-am schitat in mintea mea pe toate...si m-am bucurat, si m-am intristat, si am pasit din nou cu dreptul cand ceasul a batut 00:01, si am sperat iar si iar ca ceea ce urmeaza sa vina sa ma faca sa completez mai putine liste udate de lacrimi, si ca sarutul de la miezul noptii sa capete cu adevarat o insemnatate.

Anul asta am trecut prin multe schimbari si vreau sa cred ca au fost in favoarea mea. Ca vor fi in favoarea mea.

Anul asta am invatat ca daca cineva iti spune ca niciodata nu se va intampla, exista o mare sansa ca in viitoru apropiat sa se chiar intample J

Am invatat ca niciodata nu e prea tarziu sa faci o schimbare si sa incerci sa-ti indeplinesti un vis.

Am invatat ca visele ti se pot indeplini in secunda imediat urmatoare cand ai ales sa renunti la ele.

...ca unele vise ar fi bine sa ramana doar vise si sa nu devina realitate...

Anul asta mi-am luat inima ravasita si am imprastiat-o prin toate locurile in care am fost,  am adunat-o si am lipit-o caci parca presimteam ca o sa am nevoie de ea intreaga..... am impachetat-o si i-am pus funda rosie, mi-am luat-o in dinti si mi-am rostit sentimentele, iar acum traiesc la maxim fiecare bataie a ei....

Anul asta am uitat sa-mi pun o dorinta la miezul noptii, dar am incredere ca eu insasi voi fi o dorinta pentru cineva...

Root

......

And I'm here to write my name 

On your skin with kisses 

In the rain, hold my hand and ease my pain 

In a world that's gone insane

......

*POTF