Remember who I used to be

22

De ce functionam... (de Tudor Chirila)

Undeva pe o sosea a lumii o femeie isi sprijina capul pe umerii sotului sau care conduce in noapte catre nicaieri. Inchide ochii si adoarme linistita. Un copil de cateva luni face primii pasi din viata. Isi agata degetele minuscule in mana sigura si atenta a mamei lui. In transeele unui razboi civil cativa soldati acopera iesirea celui mai curajos dintre ei. Un batran moare. Inainte de a pleca isi vede pentru ultima data fiul care il strange dureros de tare in brate. E mai putin singur asa. Intr-un restaurant deasupra marii doi gentlemeni isi strang mainile. Nu e nevoie de vreun contract. Doar mainile lor sigure. O gimnasta se arunca intr-un salt infinit si aproape mortal. Paraseste barna sub privirile incremenite ale tribunei. La aterizare antrenorul pandeste cu incordare de leu. Un copil intra pentru prima data in mare impreuna cu tatal lui. Pe Wembley se executa un penalty. Jucatorul inotarce capul speriat catre coechipierii lui. Sunt acolo, langa el. Cu pumnii stransi. O batrana descumpanita ezita sa-si abandoneze casa in flacari. In fata ferestrei sale o mana intinsa o asteapta sa se salveze. Un pilot de formula 1 se urca fara ezitare in bolidul care-l va purta cu peste 300 de kilometri la ora. Undeva pe o sarma intinsa deasupra unei multimi doi acrobati executa un numar mortal. Un caine conduce un orb. Un vultur isi vegheaza puii la primele lor rotocoale. Un chirurg opereaza pe creier intr-o liniste apasatoare. Un pusti de cinspe' ani se arunca pe spate si priveste cerul in cadere. Bungee jumping. Un rockstar pluteste pe multime. Doi alpinisti se sprijina unul pe altul impotriva gravitatiei. Un betiv salveaza un copil de la inec. Un jucator de snooker loveste simplu, sigur, fara sa ezite. O soprana se lanseaza in cea mai grea acuta a vietii sale. Mii de oameni se cununa in bisericile lumii. Un om lovit de soarta se roaga lui Dumnezeu. Un parasutist deschide in ultimul moment. 

E numai despre incredere. In tine si in ceilalti. Si despre iubire.

(poza de la mine)

21

3 luni inseamna mult….si ajungi sa cunosti oameni, ajungi sa faci lucruri si sa mergi in locuri in care poate nu credeai. Te lasi purtat de vant. Uneori. Dar briza bate mereu si iti aduce multe amintiri pe care simti ca ai vrea sa le schimbi doar cu gandul. Doar ca nu e asa usor.

Poti insa sa transformi amintiri recente dupa modul in care le privesti. Si sa le descrii ca amintiri placute sau mai putin.

Inveti primele cele mai urate cuvinte dintr-o limba straina pentru ca traiesti cu nativii. Si inveti sa-ti iubesti tara si obiceiurile cand ajungi sa le cunosti pe ale altora.

Inveti sa apreciezi siguranta pe care ti-o dadeau parintii cand te tineau de mana ca sa treci strada, sau bratul prietenesc care te tinea din calea pericolului.

Afara e o jungla. Si daca treci ca un neobservant poate poti face fata. Daca ai si putin noroc, atunci e putin mai bine.

Iti astepti randul la cuptorul cu microunde in pauza de pranz citind afise de pe dulapurile din bucatarie. Afise total educative bineinteles. Si iti exersezi engleza incercand sa imprumuti un praf de sare sau exprimandu-ti mania pentru usa uitata deschisa.

Mananci la gramada si te bati pentru coltuc caci ala e cel mai consistent.

Experimentezi gusturi noi si te simti ca la restaurant cand altcineva pregateste masa, iar masina spala vasele.

Inveti sa te descurci singur, intr-o tara noua, intr-un oras nou, sub o alta limba, inveti sa-ti calculezi banii astfel incat sa-ti ajunga si de paine si de inghetata intr-o zi torida, astfel incat sa ai si pentru vreo urgenta la masea si pentru o plimbare cu vaporasul.

Inveti sa suporti fitzele altora si pretentiile de 5 stele ale unora doar pentru ca depinzi de ei, iar cei apropiati iti sunt cam prea departe.

Aflii ca poti rezista inca mult timp dupa ce ai zis ca nu mai poti, si doar o scurta oprire in mijlocul drumului te va intari sa mai mergi inca o buna bucata de drum.

Inveti sa apreciezi linistea cand tot timpul esti inconjurat de oameni care vorbesc sunete ciudate, deloc familiare, pe un ton rezistent, gesticuland si din cand in cand introducandu-te in discutie fara sa o ceri.

Ti se pare ciudat cand astepti rasaritul, si in schimb zaresti dintr-o data doar soarele in mijloc pe cer, si te saturi de cate ori prinzi apusuri, de parca cineva tot incearca sa-ti dea un semn.

Inveti sa te cunosti mai bine pe tine insuti si iti dai seama ca ce ai urat dintotdeauna, vei uri si in deauna ce va urma, si oricat ai incerca sa accepti pe cineva care nu e pe aceeasi cale ferata cu tine, tot paraleli veti ramane, si tot cu ura in priviri.

Improvizezi ustensile de mancat, mijloace de aparare impotriva lighioanelor nepoftite sau a tantarilor vampirosi, folosesti orice coltisor alb al unei foi, impachetezi totul cat mai mic asa ca sa incapa in bagajelul de 2 zile, mananci fast-food si grasimi din lipsa de altceva, si iesi noaptea la plimbare caci colega de camera te-a inchis pe afara.

Inveti sa-i inveti lucruri pe care le stii si de care esti mandru, devii tacticos si dai in perfectiune in batalia dintre natii. Iti tii dorurile pentru tine si zambesti fara motiv cand esti salutat din 5 in 5 minute de persoane pe care ultima data le-ai vazut…acum 5 minute.

Transformi scaunul de la birou in masinuta ambulanta si busesti colegii prea ingropati in munca.

Accepti provocari si porti cu mandrie titulaturi precum popa-prostul sau asshole.

Pleci in aventura vietii tale, dormi pe plaja si o pacalesti pe chelnerita doar ca sa poti sta pe sezlong. Zambesti in coltul gurii si ti-ai asigurat distractia pentru o seara. E dragut sa fii fata.

Incerci sa iti distragi atentia prin orice mijloace gasesti doar ca sa nu te apuce tristetea si ca sa nu iti amintesti de casa.

Si uite asa incerci sa inveti ceva din orice, si sa transformi totul intr-o experienta placuta…..

...au mai ramas 12 zile...

20

Antonia- Marionette
Nu-i mai pun melodia ca ii fac reclama aiurea. adica oricum ii fac dar... :)
ce om normal ar vrea sa fie marioneta cuiva? acu serios....oi fi si eu indragostita, dar cum sa zici ca vrei sa fii marioneta cuiva....c'mon..nu e asta replica uzuala la o cearta daia urata? "ce crezi ca sunt marioneta ta sa faci tu cu mine ce vrei?" =)) cine ii face versurile fetei asteia? sa nu mai zic de sound ca e leit rihanna dar ce mai conteaza....
Nu zic, fata o avea potential, s-a scos cu Morena morena mai lavvv (ea a cantat melodia aia, right?), si poate ar fi trebuit sa continue asa, mai mult pe fundal.
just saying ;)

19

Ma intriga felul unora de a percepe realitatea.

 Sau poate sunt doar prea ne-serioasa pentru lumea asta. Mi-am dat seama ca nimeni nu mai apreciaza nimic, nici macar eu, greu poti face pe plac oricui, iar ideea de perfectiune „in ochii cuiva” s-a stins de mult.

Cred ca nu conteaza foarte mult cate minute freci nesul inainte sa torni apa calda (nu fiarta), sau de cate ori maturi in camera cand in fiecare zi in urma ta vine un nematurat si face mizerie.

Si chiar nu mai conteaza daca dai luciu cand afara e intuneric bezna si nu se mai observa nimic. Sau cat fond de ten folosesti cand iesi cu prietenii la o plimbare banala pe plaja. Oamenii sunt ciudati. Iar eu, n-am sa fiu niciodata o obsedata de curatenie. Ma intriga doar ideea de a locui in jeg.

Perfectiunea a capatat o noua nuanta.

E perfect sa ai sanii mari. Nu e necesar sa stergi pe jos dupa ce ai inundat baia. Apa se evapora oricum.

E perfect sa fie cald, dar nu canicula, frigul pe de alta parte e groaznic, dar racoarea poate fi buna.

E interesant sa crezi ca cel de langa tine face ceva intentionat sa te deranjeze, iar tu incepi sa faci acelasi lucru, in acest mod incepand sa va urati-ignorandu-va si traind intr-un continuu halan-dala.

E dragut sa intalnesti oameni de alte natii. Cu alta cultura, or no culture at all, cu alte perceptii si mentalitati, cu o lene iesita din tipare si totusi intrigare pentru cele mai mici, nesemnificative gesturi.

E greu sa nu fii gelos cand stii ca unul e acolo cu ei, iar tu esti dincolo, cu..tine.

E aiurea sa incerci sa lasi impresii, si sa ti se inteleaga capricii, sa vrei sa dai de inteles si sa starnesti siguranta.

Urasc siguranta. Nu poti fi niciodata sigur de ceva. E un total dute-vino. Daca te-ai dus de mai multe ori de cat ai venit, ai distrus lantul trofic.

Mi se pare stupid sa faci lucruri doar pentru ca asa trebuie facute, doar pentru ca asa e bine, dat, scris, povatuit undeva, departe, aproape, nici nu mai conteaza cata vreme tu nu crezi in asta. Sau.

Sau

Cata vreme observi vreme de-a randu’ ca nimeni nu a zarit gestul tau...demn de....orice altceva.

De ce sa-l faci? Sa nu te mustre constiinta ca ai lasat putina mizerie sub covor? Oricum nu se va uita nimeni pana la primavara, de Pasti, cand se face curatenie generala.

Cred ca am o problema cu asta. De fapt cam cu tot ce tine de lumea asta. Plictiseala ma face sa ma gandesc aiurea. Si sa-mi fie nuvreausapronuntcuvantulsila de cam..orice.

Si oricine.

Inca visez la ceva perfect. Doar in ochii mei.

Nu mai vreau propozitii frumoase care sunt continuate de „dar” si nici fori de plastic pe masa mea la micul-dejun.

Mi se ofera doar cat pot duce. Nu-mi amintesc sa fii primit un cadou pe care mi l-am dorit mult si nici nu mai sper la el.  Ceva mai frumos m-ar soca probabil mult prea tare si ar trebui sa ma astept pentru data viitoare la ceva mai mult, lucru de care nu stiu daca sunt capabila.

Glumeam. Asa ma privesc unii.

As vrea sa ma intalnesc cu mine si sa ma petrec macar o zi. Si as vrea totusi sa nu fie una din zilele acelea in care n-as avea chef de nimic, nici macar de mine.

Deschid apa ori de cate ori e nevoie si tot astept, astept, sa se curete si urmele din mine.

Mi le dezvalui doar din cand in cand doar pentru ca undeva inauntru tot sper ca or sa se vindece. Nu vreau nimic. Si nu-mi place cand imi sunt reprosate pentru o anumita purtare a mea pe care as putea avea-o intr-un anumit moment. Sau mai multe.

Sunt dificila. E o scuza perfecta.

Asta da.

Nu e o lamentare. E o perfectiune, cum ziceam.

Nu-mi place sa stau in preajma oamenilor buni. (bun nu e un cuvant perfect).  Ma simt deloc buna, desi, sub orice alte proportii nu regret nimic.

Nu-mi place sa fiu judecata in liniste. E groaznic.

Daca vreau sa judec, judec.  Iti zic ca sa stii. Sau ii anunt pe altii despre tine, ca sa se fereasca. Sau doar imi exprim opinia si deschid un subiect de dezbatere pe care altii ar putea-o numi barfa.

Orice.

Doar nu tacea cand ai vrea sa-mi spui cat de mult esti in dezacord cu mine, sau cat de dizgratioasa ma simti cu un decolteu adanc.

Mi-am dat seama ca sunt feminina. In felul meu. Si nu-mi plac fetele care sunt intrigant de baietoase. You’ll always be a pussy, no matter how you’ll try, and always have ur period (until ur 50’s).

Ziceam doar asa.

Si nu vreau sa se atace nimeni din acest post, desi, am referiri directe si stricte :) 

18

 Zapada a învatat sa fie zapada 

                                         buruienile sa fie buruieni vîntul sa fie vînt. 

   Numai oamenii n-au învatat sa fie oameni. 

(Ioan Caraion- Numai oamenii)

17

E ciudat cand te opresti din drum. Buimac. Ce s-a intamplat? Dintr-o data ai realizat ca nu se mai aud pasi in urma ta. Intinzi mana si nu e acolo. Nu sunt urme pe asfalt. Nici adieri. Iti simti mana goala. Si sta ca intr-un carcel in pozitia in care ar fi tinut pe altcineva de mana....

Si ramai pustiit si te uiti inapoi de parca a plecat doar pentru o clipa si trebuie sa-l astepti....cateva minute.

Si te pornesti cu greu. Cand stii ca nu te mai urmeaza. Caci parca locul in care vroiai sa ajungi nu era pentru tine. Era pentru voi. Era o destinatie pentru doi.

Si parca lumea cu care te intalnesti nu te mai saluta. Pentru ca nu te recunoaste fara el. Si nici tu nu mai vezi pe altii cand mintea nu are in minte decat reproducerea chipului ce te urma.

Si poate ar fi trebuit sa stai tu in spate, ca astfel sa il vezi mereu dinaintea ta, sa-i urmezi orice miscare, sa-l vezi acolo si sa-i stii itinerariul.

Si te intorci crezand ca poate s-a pierdut si te asteapta chiar acolo. In locul acela. Unde si-a ratacit pasii.

Acasa.

16

Stiu ca s-au scris o multime de interpretari de genul...s-au facut melodii, s-au scris versuri, s-a vorbit, s-a argumentat. Dar parca tot starneste un colt de zambet in coltul gurii....si chiar de nu am prins chiar tot din vremea aceea, ma bucur totusi ca nu am prins nici tot din ce urma sa vina, din ziua de azi....Fragmentul asta e despre. Despre atunci. Dar e dragut, as zice chiar putin altfel pentru ca nu incearca sa blameze schimbarile, ci doar sa le evidentieze, pastrandu-si mandria, pastrandu-si culoarea inca vie a amintirilor. L-am gasit pe scribd, postat de persephona13. Enjoy!

Copilarie cu cheia de gat

Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat. Nu i se vedea decat snurul din elastic subtire, care evada de sub gulerul uniformei pepite.

Cheile erau ascunse pe sub haine, lipite de piele si de respiratiile noastre nauce. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca "am pierdut cheia". Se intampla..., urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului,

nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca pentru efortul de a schimba yala de la intrarea in casa.

Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenarii apocaliptice, in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau chiar in fata

usii. Intre noi nu ne mai feream. Cand ne schimbam pentru ora de sport, cheile varate sub maiourile tetra ne asezau sub acelasi poloboc crestetele chiluge. Pe atunci era normal sa ai la gat "medalia de la casa", asa cum

azi e normal sa-ti atarne de grumaz un mobil...

ADUSI DE BARZA. N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre

gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip".

Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu’ Cutaaaare... Il lasati pe Cutare afara?"

Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex". Jucam "Tara, tara, vrem ostasi" si "Flori, fete sau baieti", de-a "v-ati-a" si "arimjimjim, aramjamjam"... Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

RATIA DE FERICIRE. Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe

Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni... Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici,

ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.

Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele. Dar nu stiu

cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea...

DESENE. Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz.

Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano". Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit serialului "Dallas" si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo".

Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala "Aurora" (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca

sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel"... Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile.

Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.

MAJORATE. N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste". Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii". Noi, unbelievable, n-am avut manele... Si nu ne

faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de mail-uri

lungi scrisori de dragoste. Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi

nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool.

RITUAL. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici

internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care tasneau broboane de apa.

Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat. Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am trait mai bine sau

mai rau. Am trait.

15

...si ca sa nu transform de tot blogul asta intr-un photoblog, am decis sa-mi fac unul, iar aici sa-mi las amintirile ravasite, cuvintele tematoare, glasul inimii sau furia colorata, toate ce...au fost odata.
Please visit Iconic. Am ales numele asta pentru ca.....mi-a placut pur si simplu. pentru ca it delivers icons. Initial am zis ca fac un blog cu tematica (poze doar dintr-o anumita categorie), dar deocamdata postez orice poze imi plac, or reblog everything i found interesting.
hope you like it!

For now, the rumors of my life are silent...

14

~


~
The city limits
http://vimeo.com/23237102

13

Cuz' of love you tend to accept things that otherwise you would hate to death.

12

Ce-mi place! ^_^

O, cerule nu sti ce vrei

Nici tu, azi mi se pare

Zâmbesti si plângi, si iar zâmbesti

In joc de curcubee

Parcă pe boltă oglindesti

Un suflet de femee...

*Zi de aprilie,  Marius Velicescu

11

Ce-mi place de tipul asta!

10

Link it!
Din nenumaratele mele linkuri salvate sau bookmarks care mi s-au parut interesante sau am crezut ca or sa imi foloseasca la un moment dat. zilele trecute m-am hotarat sa mai sterg din ele dar am zis sa postez aici cateva poate or mai folosi si altora. A, trebuie sa mentionez ca sunt din categorii diferite, postate total aleatoriu.

• Powers of ten [ sau cata informatie exista intr-un bit, intr-un byte, kb, etc; tin sa mentionez ca am avut o restanta la info din cauza unei intrebari de genul....trebuie sa recunoastem totusi ca este absolut vital sa stim ca 10 terabaiti sunt echivalentul colectiei tiparite a Bibliotecii Congresului SUA...pe langa aceasta mica frustrare a mea e interesant de citit ]

http://www2.sims.berkeley.edu/research/projects/how-much-info/datapowers.html

• Prima televiziune dentara din Europa [ sau ce minunatii de chestii s-au mai descoperit in materie, cum a evoluat tehnologia si cum nu vom putea noi ajunge la ea in viata asta pentru ca totul e mult prea scump ]

http://www.dentaltv.ro/

• My live signature [ semnaturi generate pe calculator pentru bloguri, situri sau mai stiu eu ce, nu mai tin minte la ce am folosit asta candva]

http://www.mylivesignature.com/

• The book seer [ pentru ai mai culti dintre noi, care chiar citesc, un site unde scrii ultima carte citita si iti recomanda o alta..chiar dragut ]

http://bookseer.com/

• Railway fan [mergeti cu trenuletul? va intereseaza ultimele accidente feroviare sau evenimente ceferiste? asta tin minte ca l-am salvat pe cand ma interesam de vagoanele de dormit.....am mers cu masina pana la urma :D ]

http://forum.railwayfan.ro/index.php

• Adopt a'do [ codite in cosite pentru fetite :D aici ii cautam lu' suri o freza...imi place sa experimentez pe parul ei ]

http://www.cutegirlshairstyles.com/

• Cei mai norocosi oameni din 2010 [ numai stiri incredibiloase! ]

http://www.crimetime.ro/dosare/ei-sunt-cei-mai-norocosi-oameni-din-2010-supervideo.html

• Skeleton Web [ dupa premiza skeletON, skeletOFF... :)) it's not me, i was just searching something for my boyfriend ]

http://skeletonweb.com/

• Melodii deprimante [ yea yea i know. shut up! de fapt sunt doar lente....asta cautam eu, dar gasiti si altele acolo ]

http://forum.fanclub.ro/viewtopic.php?t=5744

• Muzicons [ muzica pentru blog, site, etc, am incercat si eu asta dar nu stiu din ce motiv a incetat ]

http://www.muzicons.com/

Pff i'm bored, that's all for 2day.OMG HOLY FUCKING SHITCOCK!!!

09

It ain't gonna lick itself!

:) HaPpY yUmMy EaStEr!

08

„De-acum pentru ea totul e degeaba, dar in dragoste nu-i nimic degeaba, dragostea tine loc de orice prin ea insasi.”

Si uite asa, ne scriem pagini. cu mana. cu tastatura. cu telefonul. scrijelim. cu rujul. cu lacrimi. le impartim. 

Le adunam. in cutii. sub pat. pe sifonier. in sertar. dupa usa. in valiza. le impartim.

Am inceput sa scad. sa scad din momentele alea care trebuiau sterse de mult de pe lista. am taiat nume, numere de telefon, poze, texte, am incuiat vorbe, am dezlegat martori. sunt doar un product al amintirilor. in rest nu mai sunt dovezi. 

m-am schimbat, si invat sa ma obisnuiesc cu mine. 

am inca dubii. si inca lacate inchise. si refuz inimii sa simta. sa simta fara sa ma intrebe pe mine intai. 

ma seaca atunci cand nu-mi pot explica schimbarea. si ma enerveaza greoaia acceptare a celorlalti care candva, imi erau tare apropiati. 

Cred ca de fapt e greu sa explici dragostea. si cei care vor o explicatie din asta pot doar...sa fie tristi in continuare ca vechiul eu a plecat. Toate situatiile s-au intors la 1 grad latitudine nordica. si cand zic situatii ma gandesc la aglomerari imense de ganduri, sentimente, cunostinte, amintiri, idei, prietenii, gesturi- trecute, viitoare. Fiecare isi priveste imprejurul din propria perspectiva si cand spunem ca intelegem pe cineva de fapt ii intelegem doar partea care noua ni se pare acceptabila.

Imi lipsesc vremurile alea, imi lipseste nebunia aia haotica, dar toate le-am inlocuit cu altceva. am ales sa fac asta. cred. sau ele m-au ales pe mine. sau El m-a ales. sau ala a fost momentul cand inima a incetat sa ma asculte si pana am apucat eu sa ii zic stop m-am gasit deja prinsa intr-un cerc. mare. imens.

de fiecare data cand incercam sa ies din el marginea parea tot mai departe. sau poate ca iesisem de mult dar creionul se tinea dupa mine si imi desena un alt contur. si un altul. si asa pana cand l-am luat in maini si am inceput sa desenez singura. un alt contur. si un altul.
si uite asa, ne desenam conturul. cu creionul pe hartie. nu vrem sa ratam nimic.

07

Love is not a feeling. It's an ability.

09.01.2011

…ma intreaba ce vad pe geam cand trenul goneste doar prin pustiu, dar el nu stie ca nu il zaresc decat pe el si imaginea cu noi doi cand eu eram protejata lui…

Nu stiu cum totul a degenerat atat de repede si am ajuns in mijocul cercului cand eu intotdeauna am alergat doar in juru-i..

ma priveste uimit si stie ca ma gandesc aiurea la ceva..il privesc si eu dar cu alti ochi..altfel nu mai pot. Si ma roade ca sentimentul  nu e plin ca sa pot sa-i reprosez ca eu sunt aia care il iubeste…e doar asa ca o pata pe o bluza alba..pe prietenia noastra zice’se..doar sa ma chinuie si sa ma faca sa ma intreb mai mult decat sa-mi raspund….e o pata care creste de fiecare data cand ma ia in brate nevinovat, de fiecare data cand ma alinta fara vreo intentie sa ma tina strans de mana..Mereu..

06

Am gasit inca o chestie mijto, Aici . O zice Ashton, si chiar imi place de tipul asta. Stiu ca e putin cam lunga, dar poate aveti rabdare sa o cititi...it's so true... 

 Ashton Kutcher:  I was shooting a scene in my new film, No Strings Attached,  in which I say to Natalie Portman:

“If you miss me. you can’t text, you can’t email, you can’t post it on my Facebook wall. If you really miss me, you come and see me.”

I began to think of all of the billions of intimate exchanges sent daily via fingers and screens, bouncing between satellites and servers. With all this texting, emailing, and social networking, I started wondering, are we all becoming so in touch with one another that we are in danger of losing touch?

It used to be that boy met girl and they exchanged phone numbers. Anticipation built. They imagined the entire relationship before a call ever happened. The phone rang. Hearts pounded. “Hello?” Followed by a conversation that lasted two hours but felt like two minutes and would be examined with friends for two weeks. If all went well, a date was arranged. That was then.

Now we exchange numbers but text instead of calling because it mitigates the risks of early failure and eliminates those deafening moments of silence. Now anticipation builds. Bdoop. “It was NICE meeting u” Both sides overanalyze every word. We talk to a friend, an impromptu Cyrano: “He wrote nice in all caps. What does that mean? What do I write back?” Then we write a response and delete it 10 times before sending a message that will appear 2 care, but not 2 much. If all goes well, a date will be arranged.

Whether you like it or not, the digital age has produced a new format for modern romance, and natural selection may be favoring the quick-thumbed quip peddler over the confident, ice-breaking alpha male. Or maybe we are hiding behind the cloak of digital text and spell-check to present superior versions of ourselves while using these less intimate forms of communication to accelerate the courting process. So what’s it really good for?

There is some argument about who actually invented text messaging, but I think it’s safe to say it was a man. Multiple studies have shown that the average man uses about half as many words per day as women, thus text messaging. It eliminates hellos and goodbyes and cuts right to the chase. Now, if that’s not male behavior, I don’t know what is. It’s also great for passing notes. there is something fun about sharing secrets with your date while in the company of others. think of texting as a modern whisper in your lover’s car.

Sending sweet nothings on Twitter or Facebook is also fun. in some ways, it’s no different than sending flowers to the office: You are declaring your love for everyone to see. Who doesn’t like to be publicly adored. Just remember that what you post is out there and there’s some stuff you can’t un-see.

But the reality is that we communicate with every part of our being, and there are times when we must use it all. When someone needs us, he or she needs all of us. There’s no text that can replace a loving touch when someone we love is hurting.

We haven’t lost romance in the digital age, but we may be neglecting it. In doing so, antiquated art forms are taking on new importance. The power of a hand-written letter is greater than ever. It’s personal and deliberate means more than an email or text ever will. It has a unique scent. It requires deciphering. But, most important, it’s flawed There are errors in handwriting, punctuation, grammar, and spelling that show our vulnerability. And vulnerability is the essence of romance. It’s the art of being uncalculated, the willingness to look foolish, the courage to say, “This is me, and I’m interested in you enough to show you my flaws with the hope that you may embrace me for all that I am but, more importantly, all that I am not.”

05

Fragment scris de Nekta. genial, again.




" Nu mă interesează câte femei au fost înaintea mea. Nu obișnuiesc să-mi încarc memoria cu lucruri inutile. În plus, nici nu cred că am suficient spațiu liber pentru a stoca numărul impresionant de dame care ți-au trecut prin așternuturi.
Unele ti-au batut singure la usa, pe altele le-ai ales chiar tu. Ca într-un joc de loterie: numai câteva sunt norocoase. Mai sunt, desigur, si cele care aleargă și azi după tine, cele care mai speră, mai așteaptă încă un telefon din partea ta. Unele cu care te-ai afișat de câteva ori în public și toate celelalte de care nici măcar nu îți mai aduci aminte. Una după alta, au intrat zâmbind, cu un aer triumfător, dar au plecat interzis de triste. Ți-au lăsat puțin deranj și câte o declarație din telenovele. Nimic mai mult. Nici cea mai mică intenție de a le mai suna vreodată.

Ar trebui să îmi fie milă de ele? Ar trebui să le compătimesc? De ce au crezut, oare, că pot fi suficient de femei încât să pășească pe teritoriul tău? Sau, poate ar trebui să reformulez...cum au crezut ele că pot fi suficient de femei încât să râmână pe teritoriul tău? Chiar nu au observat că la tine e un continuu du-te-vino? Nu au văzut că într-o așa aglomerație nu se poate locui?
S-ar ciocni tot timpul de câte o mască nouă. Altă dimineață, alt parfum rămas în dormitor, altă inimă dată peste cap, alt joc adus la ultimul stadiu.
Nu mi-e milă de niciuna din ele, pentru că bărbații ca tine nu sunt pentru oricine. Bărbații ca tine trebuie studiați. În școli. Aș putea oricând să le ofer celorlalte un roman despre tine, dragul meu, însă nu îmi face plăcere să povestesc cărți de mult învățate. Iar dacă damele s-au crezut chiar și pentru o secundă, capabile să te răsfoiască.....înseamnă că încă nu m-au cunoscut pe mine!

Te-am citit din prima dimineață în care mi-ai deschis ușa. Diferența dintre mine și celelalte este că ele pleacă atunci când eu sosesc. Și nu au cheie spre sufletul tău, și nici privilegiul de a-ți studia fiecare gest când pregătești cafeaua. Ele nu beneficiază de săruturi de ”bună dimineața” și nici de jocuri de cuvinte.

Nu au văzut cum ești pe rand, copilul somnoros, adolescentul rebel, bărbatul delicat sau omul responsabil. Rolurile acestea ți le cunosc doar eu.
Mă urmărești peste tot. Când mă claxonează întreaga coloană pe trecerea de pietoni, când răsfoiesc reviste feminine, atunci când călătoresc, ies cu prietenii în cele mai aglomerate locații, când sună telefonul sau când pun capul pe pernă...indiferent de situație ești permanent în mintea mea. Ești genul de bărbat pentru care aș schimba 10 perechi de pantofi și tot atâtea rochii înainte de o întâlnire.

Ești mai bun decât ciocolata, shoppingul, fardul de obraz, cafeaua Starbucks sau săptămâna modei. Mai bun decât gențile Louis Vuitton, micul-dejun in pat, romanele siropoase de dragoste sau cocktailurile pe plajă. Mai bun decât nominalizările la Oscar ale Avatarului.
Iar bărbații ca tine ar trebui să aibă la braț numai femei ca mine.
De aceea, nici nu cred că mă interesează câte dame au fost înaintea mea. Nu obișnuiesc să-mi încarc memoria cu lucruri inutile. Știu doar că valorez mai mult decât toate celelalte la un loc. Și dacă n-o să te grăbești cu răspunsul, cutia mea poștală s-ar putea muta curând în alt oraș."

04

You know I, I've been waiting on the other side

And you, all you gotta do is cross the line

00...

n-ai stiut niciodata sa-mi stergi lacrimile

nici macar atunci cand au curs in fata ta.

Pentru ca atunci cand plang ajung la capat.

Mi se inmoaie genunchii si nu mai pot sa-mi continui drumul

Am nevoie sa-mi las inima sa se linisteasca pentru a o umple iar de griji...de seceta

Pentru ca atunci cand plang simt cat de mult te iubesc

Si cat de neputincioasa sunt caci nu-i pot interzice inimii sa simta

De ce as face-o pana la urma?! Pentru ca nu mai ramane nicio bucatica pentru mine.

Pentru ca nu mai pot sa ma gandesc la mine

Nu mai pot sa actionez doar pentru mine

Nu-mi raman decat lacrimile, dar si alea le impart pentru cauze independente de mine.

Nu-mi ramane decat sa plang pentru mine

Pentru ca ma lovesc asa de usor si imi trece asa de greu

Si raman urme

Si nu mai am maini sa le ascund.

Pentru ca atunci cand plang simt cum am fost inainte

Imi simt schimbarea

Si simt ca nu mai pot face nimic.

Plang pentru ca nici macar nu mai astept ajutoare

Plang pentru ca stiu ca oricat as plange, oricum nu o sa ma opreasca nimeni decat obrajii incremeniti de siroaiele grele care ii ranesc.

Pentru ca imi simt singuratatea mai apasata ca oricand

Pentru ca nu primesc ce vreau, dar cine mai stie ce vreau ?! Cine mai stie ce am vrut cu adevarat si ce mi-a fost impus sa vreau si am acceptat fara ezitare pentru ca parea a fi...important

Pentru ca altfel nu o pot lua de la capat

Pentru ca daca te-ai oprit si usa ti s-a inchis nu mai ai nimic de facut decat sa mergi catre o alta usa

Si o alta...

Si o alta.

Pentru ca lacrimile ma fac sa ma simt vie

Pentru ca simt prin ele

Arata ca imi pasa

Pentru ca ceva pentru care plang e o parte din mine

Pentru ca sunt implicata pana in maduva oaselor si ma seaca. Ma seaca caci nu pot sa aduc lucrurile pe drumul meu.

Si obosesc mereu

Si tot singura le ridic

Si tot singura ma ridic.

Si ma umplu mereu.

Si ma golesc lacrimile

Si le tin acolo

Le pastrez pe toate pentru ca doar asa pot numara la sfarsit ce a fost frumos si ce nu.

niciodata nu mi le-a oprit cineva

nu sunt sigura ca daca ar incerca ar reusi complet

sau doar le-ar amana..

Iar daca a facut-o in vreun fel

In mod sigur nu ii revenea vreun strop din ele.

Cry out your whispers...you’ll never tell them anyway

03

I know the world of dreams exists 

I'll show you there just touch my lips 

I'll be the breath of your desire 

My feelings you should rely on