19

Ma intriga felul unora de a percepe realitatea.

 Sau poate sunt doar prea ne-serioasa pentru lumea asta. Mi-am dat seama ca nimeni nu mai apreciaza nimic, nici macar eu, greu poti face pe plac oricui, iar ideea de perfectiune „in ochii cuiva” s-a stins de mult.

Cred ca nu conteaza foarte mult cate minute freci nesul inainte sa torni apa calda (nu fiarta), sau de cate ori maturi in camera cand in fiecare zi in urma ta vine un nematurat si face mizerie.

Si chiar nu mai conteaza daca dai luciu cand afara e intuneric bezna si nu se mai observa nimic. Sau cat fond de ten folosesti cand iesi cu prietenii la o plimbare banala pe plaja. Oamenii sunt ciudati. Iar eu, n-am sa fiu niciodata o obsedata de curatenie. Ma intriga doar ideea de a locui in jeg.

Perfectiunea a capatat o noua nuanta.

E perfect sa ai sanii mari. Nu e necesar sa stergi pe jos dupa ce ai inundat baia. Apa se evapora oricum.

E perfect sa fie cald, dar nu canicula, frigul pe de alta parte e groaznic, dar racoarea poate fi buna.

E interesant sa crezi ca cel de langa tine face ceva intentionat sa te deranjeze, iar tu incepi sa faci acelasi lucru, in acest mod incepand sa va urati-ignorandu-va si traind intr-un continuu halan-dala.

E dragut sa intalnesti oameni de alte natii. Cu alta cultura, or no culture at all, cu alte perceptii si mentalitati, cu o lene iesita din tipare si totusi intrigare pentru cele mai mici, nesemnificative gesturi.

E greu sa nu fii gelos cand stii ca unul e acolo cu ei, iar tu esti dincolo, cu..tine.

E aiurea sa incerci sa lasi impresii, si sa ti se inteleaga capricii, sa vrei sa dai de inteles si sa starnesti siguranta.

Urasc siguranta. Nu poti fi niciodata sigur de ceva. E un total dute-vino. Daca te-ai dus de mai multe ori de cat ai venit, ai distrus lantul trofic.

Mi se pare stupid sa faci lucruri doar pentru ca asa trebuie facute, doar pentru ca asa e bine, dat, scris, povatuit undeva, departe, aproape, nici nu mai conteaza cata vreme tu nu crezi in asta. Sau.

Sau

Cata vreme observi vreme de-a randu’ ca nimeni nu a zarit gestul tau...demn de....orice altceva.

De ce sa-l faci? Sa nu te mustre constiinta ca ai lasat putina mizerie sub covor? Oricum nu se va uita nimeni pana la primavara, de Pasti, cand se face curatenie generala.

Cred ca am o problema cu asta. De fapt cam cu tot ce tine de lumea asta. Plictiseala ma face sa ma gandesc aiurea. Si sa-mi fie nuvreausapronuntcuvantulsila de cam..orice.

Si oricine.

Inca visez la ceva perfect. Doar in ochii mei.

Nu mai vreau propozitii frumoase care sunt continuate de „dar” si nici fori de plastic pe masa mea la micul-dejun.

Mi se ofera doar cat pot duce. Nu-mi amintesc sa fii primit un cadou pe care mi l-am dorit mult si nici nu mai sper la el.  Ceva mai frumos m-ar soca probabil mult prea tare si ar trebui sa ma astept pentru data viitoare la ceva mai mult, lucru de care nu stiu daca sunt capabila.

Glumeam. Asa ma privesc unii.

As vrea sa ma intalnesc cu mine si sa ma petrec macar o zi. Si as vrea totusi sa nu fie una din zilele acelea in care n-as avea chef de nimic, nici macar de mine.

Deschid apa ori de cate ori e nevoie si tot astept, astept, sa se curete si urmele din mine.

Mi le dezvalui doar din cand in cand doar pentru ca undeva inauntru tot sper ca or sa se vindece. Nu vreau nimic. Si nu-mi place cand imi sunt reprosate pentru o anumita purtare a mea pe care as putea avea-o intr-un anumit moment. Sau mai multe.

Sunt dificila. E o scuza perfecta.

Asta da.

Nu e o lamentare. E o perfectiune, cum ziceam.

Nu-mi place sa stau in preajma oamenilor buni. (bun nu e un cuvant perfect).  Ma simt deloc buna, desi, sub orice alte proportii nu regret nimic.

Nu-mi place sa fiu judecata in liniste. E groaznic.

Daca vreau sa judec, judec.  Iti zic ca sa stii. Sau ii anunt pe altii despre tine, ca sa se fereasca. Sau doar imi exprim opinia si deschid un subiect de dezbatere pe care altii ar putea-o numi barfa.

Orice.

Doar nu tacea cand ai vrea sa-mi spui cat de mult esti in dezacord cu mine, sau cat de dizgratioasa ma simti cu un decolteu adanc.

Mi-am dat seama ca sunt feminina. In felul meu. Si nu-mi plac fetele care sunt intrigant de baietoase. You’ll always be a pussy, no matter how you’ll try, and always have ur period (until ur 50’s).

Ziceam doar asa.

Si nu vreau sa se atace nimeni din acest post, desi, am referiri directe si stricte :)