Uneori sunt atat de egoista ca mi se pare ciudat ca si altii sa simta ce simt eu...
Mi se pare anormal ca si altii sa fie tristi, apasati in sensul ala in care numai eu credeam ca as putea fi...
Desigur, motivul lor intodeauna va fi diferit de al meu...sau mai degraba al meu va fi intodeauna altul decat cel care ar putea sa-i determine pe ei sa fie suparati...
Am devenit atat de nepasatoare cu cei de care ar trebui sa-mi pese si atat de grijulie cu persoane pe care nu le cunosc..
Poate ca cei care se numesc „apropiati” n-au folosit niciodata adevaratul sens al acestui cuvant asa incat..nu-mi mai pasa...care cum poate si cum se descurca..
Am viata mea si la ora actuala pot cu mandrie sa spun ca sunt stapana pe 60% din ea...
Nici nu-mi trebuie mai mult deocamdata...o buna bucata traieste ca un parazit pe seama familiei iar o alta...zace undeva...bucati de suflet ce le-am impartit si pe care nu mai pot sa le controlez...sunt cele care traiesc si vor trai mereu in trecut...
Si cu toti banii si afectiunea din lume n-as putea sa-mi controlez 100% viata..de una singura..sunt dependenta de restu’ ....sunt dependenta de opiniile altora, de grija lor, poate chiar si de nepasarea lor...imi place sa lupt pentru lucruri imposibile...imposibile din punctul de vedere al altora...eu lupt pana imi autodemonstrez ca de fapt...aveau dreptate...
Imi place sa ajut oameni...sufar pentru ei..sufar pentru durerea altora incercand sa-mi acopar propriile suferinte si sa uit o buna bucata de vreme de ele...si reusesc....
Urasc persoanele care sunt obisnuite sa ia totul gata facut, sa obtina totul fara sa lupte pentru...fara sa se chinuie..macar putin.....jalnic
Desigur aici sunt foarte subiectiva si n-am cum sa nu fiu...nu sunt deloc o fire usoara...si nu invinovatesc pe nimeni...e greu si pentru mine, doar ca...hm..esti penibil sa renunti de la prima incercare..
Te las cu sinele tau.....alinta-l din cand in cand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu