Egal

Rhenus imi scrie povestea...o data si inca o data......nu il cunosc..nu ma cunoaste...si totusi nefericirea ni se imparte in mod egal....sau...spune-i cum vrei tu.
Aici

Candva incepuse o poveste… apoi povestea veche se stinse incet… incet… parca trecusera ani, parca era stinsa dintotdeauna. Acum povestea continua dar cu alt personaj principal. Ea nici nu stia ca ea era cea din povestea noua. Si daca-i asa cum o stia el nici nu ar avea curajul sa banuiasca asta chiar daca unele vorbe s-ar potrivi. Ea nu stie ca-n urma cu ceva timp il fermecase si nici nu o sa afle vreodata, poate doar daca ar simti la fel. Asa trebuie sa fie lucrurile.. cel vrajit nu trebuie sa-i spuna asta celei care l-a vrajit pana nu-i sigur ca simte la fel. Asa credea si el, asa credea si ea, erau amandoi de acord cu asta desi nu vorbisera niciodata despre asa ceva. Si fiecare continua sa astepte pana va fi sigur ca si celalalt simte la fel. Dar chiar de se va intampla sa simta amandoi la fel, niciunul nu si-ar fi permis sa creada asta, lucrurile frumoase nu se intampla asa usor…credeau ei.. si asteptau ceva mai complicat, mai imposibil.

E ciudat cum timpul avea sa treaca… la fel cum trecea de fiecare data… pana intr-o zi indepartata cand unul din ei avea sa rupa tacerea, dar era prea tarziu… celalat renuntase de mult...................

*Pic by

Iarta-mi povestea...nu eu am ales sa o scriu asa..nu i-am ales nici titlul, nici personajele, nici circumstantele....tot ce pot sa fac e sa-mi cer iertare in prefata.....tu decizi daca sa ma ierti in final...