am gura asa de amara si atatea cuvinte frumoase de la altii mai vrednici ce au lasat lumii povete ca nu mai pot scrie....nu mai pot...vorbele mi se intortocheaza, gandurile ma navalesc si amintirile ma fac sa repet acelasi lucru de un infinit de ori...imi prelucrez imaginile din cap si le dau conotatii noi, pentru ca amintiri noi...pentru moment sunt incapabila sa-mi formez...
nu vreau sa incep cu stangul si mi-e teama ca am sa uit pasul cu care cobor primul scarile....
mi-as picta pe cer semne care sa ma calauzeasca pentru ca stiu ca acolo n-ar ajunge nimeni ca sa mi le stearga..
as tipa in gura mare ori de cate ori as fi fericita ca poate asa mi-as aduce aminte mai usor...as sta cu fatza in apa ori de cate ori mi-ar veni sa plang ca poate asa lacrimile mi s-ar confunda cu apa si n-as mai stii cand plang...
n-as imortaliza momentele ci le-as lasa sa curga irational, prin valul vietii..amestecate si neintelese...
as vrea sa nu mai fiu tentata sa privesc inainte si nici sa-mi doresc sa ma uit inapoi..
as face multe..intr-o alta viata...deocamdata...privesc lateral...
" Cu toata furtuna mea launtrica aratam pe fatza cel mai desavarsit calm (calmul stancii izbita de valuri).
"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu