Le place
Si ne place
Ne place sa le spunem ce vor
Pentru ca devin senini dintr-o data si ochii le lucesc
Le place sa le spunem ce vor
Ne simt mai aproape de ei si cu mai multa iubire pe buze
Le place sa ii protejam din vorbe si ne place sa ne simtim protejate sub bratele care ne cuprind pana si sufletul
Ne place sa ne rasfatam in fata lor cu adieri de copil si moace vesele dis-de-dimineata…
Si-o tinem asa….si-o ducem asa…si ne place la nebunie
Le place ca ei sa fie singurii din viata noastra si intreaga noastra existenta sa se reduca la ei
Fara sa stie..asta déjà se intampla
Dar nu le-o vom spune nicicand cu vorbe
Si doar le vom arata intreit prin fiecare gest prostesc si negandit facut pe nerasuflate si fara pic de regret ci doar cu o usoara stare ce ar duce oarecum catre penibil..
Ne place…
Si chiar de ei nu inteleg
Intelegm noi si pentru ei…si nu le explicam..
Le place sa aiba intodeauna dreptate
Si ii lasam sa creada asta si-i intrebuintam vietii datoria de a le arata ca de fapt….era cum am spus noi..ne vor aprecia mai mult..
Le place sa ii infruntam...
Sa ne indignam si sa ii confruntam
Sa fim vii
Sa indraznim
Sa vrem
Sa avem
Iara de nu’
Sa fim in stare sa obtinem cu orice pret
Noi....
Noi nu suntem asa
Dar putem incerca...
Pentru ei
Pentru ca noua ne place de ei
Ciudat
Dar ii iubim chiar
Sunt raul necesar, de altfel singurul rau care are si o latura buna
Ne place sa ii punem pe un piedestal si sa-i privim cu ochi mirati, sa le vorbim inainte de culcare si vesnic sa incercam sa devenim mai bune si mai bune...pentru ei
Pentru ca lor...sa le placa...
In incercarile noastre de a atinge idealurile perfectiunii in ale iubirii...noi chiar ne iubim....in felurite moduri...mai aproapte mai departe....mai spre zare ori apus....mai de jos sau mai de sus...noi intre noi si in secret...
Ne place sa nu ne-o spunem
Ci doar s-o facem.
Un comentariu:
Şi obosim. Ne place să n-a spunem, să visăm şi să credem. Şi obosim. Obosim des şi o luam mereu de la capăt. De la alt capăt. Pentru că trebuie să ne agăţăm de ceva. Să ne târâm până acolo şi să vedem că nu era aşa cum credeam. Şi iar obosim. Dar dacă n-ar fi oboseala asta, n-am fii oameni. Sau am fii prea fericiţi şi n-ar mai avea nimic niciun farmec. Nciodată.
Trimiteți un comentariu