tremur

Am un tremur in mine.....e ca un tremur al disperarii.
ca un tremur al unui ceas vechi, care e aproape sa anunte ora 12 fix cand trebuie sa bata gongul.
ca un tremur al unei fetite mici ce a stat prea mult langa un munte de zapada. cu care nu se mai poate juca, caci frigul i-a intrat in oase
ca un tremur al unui prim-sarut...pe o banca din parcul din spatele liceului.
ca un tremur de teama si groaza al unui mic in fata unui mare...ca a unei prazi fata in fata cu pradatorul...ca al unui trofeu fata in fata cu vanatorul..
ca un tremur al unei batrane ce incearca neputincioasa sa-si faca mainile sa o asculte si sa poata tina cana cu ceai...cald...
ca un tremur de emotie in fata celui mai mare examen...care oricat de mare ti s-ar parea, habar n-ai oricum cate altele or sa mai vina, si cele mai grele n-or sa aiba legatura cu scoala, desi poate o sa-ti doresti asta..
ca un tremur al unei pisici care toarce adanc cu ochii semi-deschisi, prefacandu-se ignoranta dar stiind totusi tot ce se intampla in jurul ei, si al stapanei sale..
ca un tremur de nervi in care scrasnesti din dinti, inghiti in sec, intorci privirea...si incerci sa o iei de la capat.....

cucap

I: "......are si ceva din tine....un tupeu dar cu cap..."

Am si caut (din categoria vreau si imi doresc)

[oferta expirata]

1 vs 1

Ati observat vreodata cum luna nu vrea sa se duca la culcare desi soarele de mult si-a facut aparitia pe cer...?
E ca si cum luna inca mai are de ascultat povestile indragostitilor, ale singuraticilor...
ca si cum ar mai avea inca de ascuns tainele nocturne..
Ca si cum mai are inca de vegheat somnul somnorosilor

E ca si cum ar preda stafeta soarelui. ca si cum i-ar spune "buna dimineata" si ar mai sta la o cafea, soarele intinzandu-si din ce in ce razele, iar luna scazandu-si din ce in ce intensitatea.

dupa 4 zile

Am gasit asta pe Alexunu


Îți scriu să te-anunț că știu cum te simți, când ți se pare că inima ta bate degeaba și îți e teamă să stai s-o asculți pentru că ea nu te-ar lăsa să te minți și poate nu vrei să te vezi din afară cum rătăcești pe distanța veșnic egală dintre ce ești și ce ți se pare că trebuie să fii, când paralizezi la marginea vieții, un biet spectator la un film cu pretenții din care nu rezonezi cu nimic și totuși rămâi cuminte în sală de parcă nu ai de ales și încă n-ai înțeles că filmul tot tu-l proiectezi și-ți vine să urli la oameni pe stradă că e atâta iubire în tine și nu reușește să iasă afară, că vrei să atingi o ființă umană, că vrei să o vezi și vrei să te vadă, că vrei să trăiești, nu doar să respiri, că nu îndrăznești să te-oprești și să fii cine ești de teamă că lumea întreagă s-ar duce în față și te-ar uita imediat și-acum e momentul în care aș vrea să închei cu ceva minunat, să-ți arăt o ieșire, să-ți dau eu un sens, un răspuns sau iubire, ei bine, nu am nimic să-ți ofer, am vrut doar să-ți spun că știu cum te simți, că suntem mai mulți și în cazul în care nu ne salvăm separat, putem să-ncercăm împreună, sau poate ne ținem o vreme de mână, așa izolați, imperfecți și speriați.

yutzu..

Cred ca nu exista o modalitate frumoasa de a face asta...nu prea sti de unde sa incepi dar cu siguranta sti cum o sa se termine. Nu e niciodata usor. Indiferent de ce parte ai fi. Am trecut prin amandoua. Am fost de amandoua partile. Acum pot sa zic asta. Si doare al naibii de tare chiar si atunci cand esti "the bad guy", sau personajul negativ din poveste. care de fapt vrea sa termine povestea.

N-am fost niciodata o persoana hotarata. Toate deciziile pe care le-am luat in viata asta m-au pus la mare incercare, au fost amanate pana in momentul in care chiar nu se mai putea, si nu am fost mai sigura de 60% pe ele. Dar s-au dovedit a fi bune. destul de bune. chiar foarte bune. pana in momentul de fata. dar ma pot baza oare pe asta mereu?

As vrea sa nu mai dorm. sa simt tot. somnul sa nu-mi aduca uitarea. sa trec prin toate starile ca sa ma pedepsesc.

Il priveam uimita cum mainile, glasul si ochii ii tremurau. Il simteam. dar asta nu ma facea sa ma opresc. Nu puteam sa il mint cu lacrimi in ochi. Stiu ce simtea, pentru ca trecusem prin asta; dar el nu stia ce simt, si de aceea continua sa ma implore.
Ii sarutam buzele aproape mecanic. Ca si cum atingerea aia l-ar fi facut mai putin trist, dar mai mult vulnerabil. Ca si cum gestul in sine m-ar fi izbavit de pacatul pe care aveam sa il comit: sa opresc o dragoste abia infiripata. sa ii rup pe rand, toate frunzele, tulpina si apoi sa scot radacina ce avea sa creasca langa inima mea.
Afectiunea nu este egala cu dragostea.
Afectiunea iti ofera un confort. Dragostea o durere. dulce.
Afectiunea nu iti da fluturi in stomac si nici nu te face sa visezi, sa zbori, sau mai stiu eu ce rahaturi iti mai da dragostea...de ne face atat sa o dorim.

Ma obisnuisem cu el. Si acum stiam ca ma iubeste. Acum nu se mai ascundea. era in stare sa-mi arate prin toti porii ca sa il cred. il credeam oricum. simteam ca m-ar fi facut fericita. intr-un anume fel. o fericire neconditionata si confortabila. dar cine isi doreste asa ceva?
Ma simteam cea mai nenorocita persoana...dar stiam ca o dragostea neimpartasita nu avea sa aduca decat durere....

wish

What do you do when you become someone's wish for New Year's night? How do you oppose that?

..si doar privindu-l 15 minute ca intreaga viata viitoare mi-a aparut in fata ochilor; si l-am trecut prin toate starile...si parca intreaga viata aveam sa mi-o petrec cu el. Era actorul perfect din toate scenariile mele...

"Sentimentul asteptarii....are un sens de sine statator diferit de asteptarea unui lucru oarecare...
Asteptarea e ceva care se taraste dupa tine, ca umbra de care nu te desparti o viata intreaga..."

...ce nu stim despre noi o sa ne spuna anii...

[]

nu stiu de ce nu mai pot sa traiesc cu ea.
nu de mult imi era cea mai buna prietena...acum doar ma sperie. ma sperie pana si o clipa cu ea. am ravnit-o atat de mult, si m-am bucurat atat de ea, dar acum imi e o povara imensa. parca n-as mai vrea sa mai plece...nici el, nici ei...n-as mai vrea sa plece nimeni de langa mine si nici eu de langa ei, pentru ca doar asa nu as mai ramane - eu si singuratatea mea.
nu mai vreau sa mai am nicio clipa de ragaz, nicio clipa de liniste. am nevoie ca tot timpul sa-mi fie ocupat ca sa nu mai am timp sa ma simt singura.
astept ziua in care voi simti ca imi e aproape chiar si cand va fi departe....dar mai e nevoie de timp pana atunci.
as vrea sa nu-i mai dau drumul...ideii de "pereche" a mea. in orice caz, mi-ar prinde bine o mana vesnic legata de a mea. as putea sa o tin inclestata si tot sa imi fac restul treburilor.
 ma grabesc din nou sa ma prind intr-o cusca doar ca sa simt ca apartin cuiva. nu stiu daca fac bine, dar stiu ca apartenenta te face mai responsabil si iti contureaza un tel.

Un om trebuie sa apartina la ceva sau cuiva, chiar daca numai unui club de golf sau unui catel de apartament.

Profunzimea si sclipirea aia din ochi nu o pot inlocui pentru ca nu o au nici usa, si nici tavanul. nici macar ursuletul pe care il azvarl cand pe pat, cand pe fotoliu...
intelegi acum?
Cand nu esti aici, nu stiu ce gandesti, ce faci, ce simti, ce nevoi ai...
intelegi acum?
 cand nu-mi vezi gesturile, ma chinui sa gasesc cuvintele potrivite ca sa-mi exprim starea....pe care ti-o transmit mereu gresit, oricum....sau poate ca ai nevoie sa fii aici sa vezi exact despre ce e vorba.
intelegi acum?

altfel de habar n-am

m-am abandonat pe mine.
traiesc fara un scop personal.
fara un tel maret de atins.
uneori ma sperie asta. alteori ma bucura.
mint.
nu ma bucura.

--
un scai s-a tinut de mine.
acum ma tin eu de scai.
nu poti stii cat de aiurea e asta. cat de firav e.
cat de greu e sa tin pasul cu el.
caci el se lipeste de tot din jur.
asa cum eu m-am lipit de el.
nu stiu exact de ce imi place sa il am aproape.
dar e cert ca ma enerveaza cand polii nu ni se mai atrag si trebuie sa plece de langa mine.
--
majoritatea weekendurilor ma surprind in pat sau hoinarind dintr-un colt al camerei in celalalt, al celalaltei camere.
nu imi mai face placere sa imi impart timpul doar cu mine.
sunt de prea mult timp singura.
intrebarile parca nu-mi mai dau pace, iar propriile-mi raspunsuri nu ma mai satisfac.
e un cerc vicios lumea asta e mea in care sunt si eu, ce sa crezi?!
cred ca as putea sufoca pe cineva cu prea multa atentie.
la fel cum m-as simti sufocata daca mi s-ar face cum fac eu la randu-mi.
--
imi pare ca ma pierd de mine si ma transform incet incet in scaiul de care multi se feresc....

lipsa de activitate

*toata ziua m-am jucat cu asta:
http://img0.liveinternet.ru/images/attach/c/5/3970/3970473_sprite198.swf

pe muzica lui Praetor

D: " Nu iti cer sa ma iubesti cu vorbe. stii ce zic."

fior

"In acea seara am cunoscut pentru prima oara in familia mea fiara infricosatoare care se ascunde in interiorul omului. Atunci le-am vazut pentru prima oara ochii iesiti din orbite, gaturile lungite de furie si venele umflate. atunci le-am auzit pentru prima oara strigatele inspaimantatoare. fireste, n-a fost ultima oara. am vazut si mai apoi privelisti asemanatoare. pe masura ce cresti, te obisnuiesti. pentru ca obisnuita asta inseamna sa cresti. ori de cate ori vad un om care tipa, plange, striga sau e furios, imi amintesc groaza si incordarea pe care le-am simtit in clipa in care m-am intalnit cu fiara asta. poate de aceea am ramas mereu copil, si vinovat pe de-o parte..."