Noi oamenii suntem foarte egoisti.
Ne temem sa nu pierdem pe cineva drag doar din simplul fapt ca am putea ramane noi singuri. ca am suferi de pe urma unei asemenea pierderi.
nu ne gandim decat la noi si la confortul nostru fizic si psihic.
trebuie sa ii multumesc cuiva ca pana in acest moment m-a privat de pierderea cuiva apropiat.
am avut prieteni carora li s-a luat dreptul la un tata, la o mama, la bunici. intotdeauna m-am gandit ca sunt niste oameni foarte puternici. i-am apreciat.
Eu stiu ca nu as fi putut rezista. ca nu sunt suficient de puternica sa indur o astfel de pierdere. stia ca am nevoie de toti langa mine. cei cu care am crescut, care m-au crescut, cu care am copilarit, cu care m-am jucat, cu care am ras, cu care am interactionat, pe care i-am iubit, pe care i-am urat, cu care am schimbat priviri, cu care am facut schimb de tipete, pe care i-am atins, care mi-au scris pe inima, carora le-am furat din zile, din ani, pe care i-am zarit, cei care m-au privit.
pierderea vreunuia dintre ei m-ar fi distrus. niciodata nu mi-am imaginat viata fara unul din ei.
unii oameni vin, altii pleaca. dar cumva, toti imi raman. cumva, e un confort interior sa stiu ca undeva in viata asta am sa ii mai intalnesc.
imi aduc aminte si acum perfect momentul in care am aflat ca strabunica murise. cred ca aveam undeva pe la 7 ani. si am plans. am plans mult.
de curand am visat ca cineva drag imi murise. si plangeam atat de mult. si m-am trezit plangand in toiul noptii. si parca as mai fi plans...doar la gandul ca asta s-ar putea intampla.
stiu ca la un moment dat va trebui sa infrunt si asta. dar cum?
cum as putea sa indur pierderea cuiva care e nascut in aceeasi zi cu mine? cu ce drept as putea sa mai sarbatoresc trecerea anilor daca as stii ca nu mai am cu cine sa impart o diferenta de 54 de ani? cum as putea sa imi mai aduc aminte de copilarie daca cei care mi-au facut-o frumoasa de amintit nu mai sunt acolo? de ce m-as mai duce in vizita "la tara" daca tara aceea ar fi goala...ce insemnatate as mai avea fara bunici?
si totusi cu ce drept sa ii implor sa ramana langa mine cand suntem atat de adanciti in traiul nostru zilnic, cu ce drept sa le spun sa mai stea cand eu ii vizitez doar din cand in cand...? cu ce curaj sa le vorbesc despre cat merita sa traiasca atunci cand fiecare zi aduce o noua durere...fizica...si un sac de amintiri despre vremea de odinioara..?
noi oamenii suntem atat de egoisti....
sâmbătă, august 23, 2014
miercuri, iulie 30, 2014
joi, iulie 24, 2014
joi, iulie 03, 2014
vreau sa am voie
Aceasta mama vorbeste asa frumos cu si despre copilul ei ca nu m-am putut abtine sa nu ii fur iar o postare.
Da, copile, ai voie!
Să plîngi cît și cînd dorești, chiar dacă mă doare capul, chiar dacă dorm vecinii.
Să rîzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme.
Să mergi desculță prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, pînă-ți faci tălpile negre. Le spălăm!
Să nu mănînci tot din farfurie, tu știi mai bine cînd ți s-a umplut stomacul.
Să-mi spui ce vrei, cînd vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu.
Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele.
Să ceri o poveste. Povești nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu îs bătrînă.
Să întrebi de ce, de unde, cine, de ce, de ce, de o mie de ori dece . Chiar dacă n-o să știu să răspund de fiecare dată, promit să inventez explicații frumoase.
Să te joci cu orice nu te rănește, chiar dacă nu-s tocmai jucării. Poți să-i spui ciorăpelului o poveste după ce-l botezi Mițu, mi se pare nemaipomenit că ai așa imaginație.
Să pleci în parc fără pantaloni, doar cu un tutu roz prin care ți se văd chiloții de hîrtie. Eu și acum regret că n-am avut curajul să mă îmbrac mai des cum mi-ar fi plăcut.
Să nu împarți cu alți copii dacă nu vrei să împarți. O să vină o vreme cînd n-o să mai poți fi nepoliticoasă. Acum, cînd ai doi ani, eu zic că e perfect acceptabil.
Să mai ceri 5 minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curînd o să te grăbești la grădi, la școală, la job, la întîlnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă.
Să fii sinceră. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curînd o șă ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie. Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu.
Să te murdărești cu mîncare, noroi, acuarele, mîncare de pisică, cu orice, practic, că de-aia avem mașină de spălat.
Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sînt adult responsabil și nici n-am jucării cîte ai tu. Uneori o să le strîngem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.
Să mergi pe iarbă în parc cînd aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singură, eu o să merg cu tine de mînă pe unde vrei, cîtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămînzi.
Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățînare, curiozitate, nas murdar, vînătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am avut și eu cîndva, dar le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare, au dat regulile peste mine, am devenit conformistă, plictisită și plictisitoare. Dar tu ai voie, copilă, măcar tu să ai voie!
Da, copile, ai voie!
Să plîngi cît și cînd dorești, chiar dacă mă doare capul, chiar dacă dorm vecinii.
Să rîzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme.
Să mergi desculță prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, pînă-ți faci tălpile negre. Le spălăm!
Să nu mănînci tot din farfurie, tu știi mai bine cînd ți s-a umplut stomacul.
Să-mi spui ce vrei, cînd vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu.
Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele.
Să ceri o poveste. Povești nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu îs bătrînă.
Să întrebi de ce, de unde, cine, de ce, de ce, de o mie de ori dece . Chiar dacă n-o să știu să răspund de fiecare dată, promit să inventez explicații frumoase.
Să te joci cu orice nu te rănește, chiar dacă nu-s tocmai jucării. Poți să-i spui ciorăpelului o poveste după ce-l botezi Mițu, mi se pare nemaipomenit că ai așa imaginație.
Să pleci în parc fără pantaloni, doar cu un tutu roz prin care ți se văd chiloții de hîrtie. Eu și acum regret că n-am avut curajul să mă îmbrac mai des cum mi-ar fi plăcut.
Să nu împarți cu alți copii dacă nu vrei să împarți. O să vină o vreme cînd n-o să mai poți fi nepoliticoasă. Acum, cînd ai doi ani, eu zic că e perfect acceptabil.
Să mai ceri 5 minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curînd o să te grăbești la grădi, la școală, la job, la întîlnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă.
Să fii sinceră. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curînd o șă ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie. Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu.
Să te murdărești cu mîncare, noroi, acuarele, mîncare de pisică, cu orice, practic, că de-aia avem mașină de spălat.
Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sînt adult responsabil și nici n-am jucării cîte ai tu. Uneori o să le strîngem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.
Să mergi pe iarbă în parc cînd aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singură, eu o să merg cu tine de mînă pe unde vrei, cîtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămînzi.
Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățînare, curiozitate, nas murdar, vînătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am avut și eu cîndva, dar le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare, au dat regulile peste mine, am devenit conformistă, plictisită și plictisitoare. Dar tu ai voie, copilă, măcar tu să ai voie!
duminică, iunie 29, 2014
for those who ask me why
I wanna take you somewhere so you know I care
But it's so cold and I don't know where...
I brought you daffodils in a pretty string
But they won't flower like they did last spring...
And I wanna kiss you, make you feel alright
I'm just so tired to share my nights...
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up
On another love.
And if somebody hurts you, I wanna fight
But my hands been broken, one too many times..
So I'll use my voice, I'll be so fucking rude
Words they always win, but I know I'll lose...
And I'd sing a song, that'd be just ours
But I sang 'em all to another heart..
And I wanna cry I wanna learn to love
But all my tears have been used up
On another love.
And I wanna cry, I wanna fall in love
But it's so cold and I don't know where...
I brought you daffodils in a pretty string
But they won't flower like they did last spring...
And I wanna kiss you, make you feel alright
I'm just so tired to share my nights...
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up
On another love.
And if somebody hurts you, I wanna fight
But my hands been broken, one too many times..
So I'll use my voice, I'll be so fucking rude
Words they always win, but I know I'll lose...
And I'd sing a song, that'd be just ours
But I sang 'em all to another heart..
And I wanna cry I wanna learn to love
But all my tears have been used up
On another love.
And I wanna cry, I wanna fall in love
But all my tears have been used up
On another love......
On another love......
Tom Odell lyrics
sâmbătă, iunie 21, 2014
#
"But I can't fix him, can't make him better,
And I can't do nothing about this strange weather..."
And I can't do nothing about this strange weather..."
Lana del Ray lyrics
marți, iunie 17, 2014
conquered
"Beautiful morning, isn't it?"
Her voice had a carefree, I've-conquered-the-world lilt to it. The kind only kids her age are able to muster...
...
Then
All at once the sweetness evaporated, the lilt in her voice replaced by a cold, hard edge. She gave everyone the look now - that flat, deadly, animal stare she'd practiced for hours. He said her ability to do that was better than any weapon he owned, and he owned a lot of weapons...
She was the kind of woman men write sonnets about. Fight duels over....
Her voice had a carefree, I've-conquered-the-world lilt to it. The kind only kids her age are able to muster...
...
Then
All at once the sweetness evaporated, the lilt in her voice replaced by a cold, hard edge. She gave everyone the look now - that flat, deadly, animal stare she'd practiced for hours. He said her ability to do that was better than any weapon he owned, and he owned a lot of weapons...
She was the kind of woman men write sonnets about. Fight duels over....
duminică, iunie 15, 2014
miercuri, iunie 11, 2014
ce nu mai pot si nu mai poti
Stiu cat
nu-ti placea fesul meu…dar era singurul pe care il aveam…
Nu-ti
placea sa merg la cumparaturi cu sacosa mea de panza cu miky mousi…ziceai ca e
de babe…
As vrea
sa-mi mai spui o data ca sunt o ciudata atunci cand ma dau cu crema pe maini si
incep sa o intind cu dosul palmelor…
Sa-mi spui
“crazy woman” intr-un mod atat de dragut….sa emani iubire cand imi zici asta…
Sa mananc o
omleta in forma de pizza cu mult mult ulei, facuta de tine….
Sa mananc
mancarea inaintea ta, si tu sa te uiti la mine asteptand sa se raceasca
Sa-l
lovesti pe coco cu frimituri de paine in timpul asta, iar eu sa-ti zic sa-l
lasi in pace.
Sa te mai
rog o data sa gusti din ficateii mei cu ceapa.
Sa iti spun
sa dai teveul mai incet….si mai incet….si mai incet..
Sa dorm
Sa dorm pe
pieptul tau tare si osos….sa-ti aud inima batand neregulat….tu sa te joci cu un
cartiont de al meu, apoi sa ti se incurce degetul in el.
Sa dormim
goi.
Sa-ti ceri
scuze cand te imbeti, sa o trezesc pe maicata sa ma ajute cand iti e rau…
Sa te
astept acasa cu prajiturele….tu sa le mananci pe nesaturate si sa uiti sa-mi
zici ca au fost bune.
Sa pleci de
la masa inainte ca eu sa termin. Sa nu ma ajuti la stransul mesei.
Sa nu ma
ajuti la nimic.
Sa-mi iei
biskrem si dulciuri cand ne certam…crezand ca asa o sa treaca totul…
Sa te
aranjezi excesiv inainte sa iesi pe usa.
Sa te
astept de fiecare data cand trebuie sa mergem la ploiesti.
Sa ma
trezesc intotdeauna eu prima.
Sa te
prefaci ca nu-ti pasa cand eu plang
Sa nu
asculti niciodata cand te rog sa te imbraci mai gros…
Sa compari
mereu mana ta de urias cu a mea, de pitic…
Sa te sarut
cand plec la munca, sa ma saruti cand pleci in targ…
marți, iunie 10, 2014
diferenta
Teo: "- Mami, tu de la cati ani ma cunosti pe mine?
- De la....34 de ani.
- Eu te cunosc de cand m-am nascut...si alta treaba n-am avut, deci eu te cunosc mai bine"
- De la....34 de ani.
- Eu te cunosc de cand m-am nascut...si alta treaba n-am avut, deci eu te cunosc mai bine"
joi, iunie 05, 2014
si eu mai pîng
- Pot să mă cocoț aici?
- Poți, dar e periculos. Eu zic să te joci altfel.
- Mă cocoț aici.
Se cocoață, cade, se lovește puțin la picior, începe să plîngă, întinde brațele. O iau în brațe, se întinde ca o meduză pe burta mea cu băiat înauntru, plînge, o mîngîi. După cîteva secunde, se oprește brusc și mă întreabă:
- Mai pîng?
- Cum vrei tu, iubito, dacă mai ai de plîns, plîngi.
- Mai pîng.
Și mai plînge o vreme. Apare și taică-su să-i spună nush ce. Se oprește și se întoarce spre el.
- Încă pîng. Mai tîziu.
Și mai plînge puțin. Apoi mă roagă să mă întorc puțin într-o parte, să ne vadă pe amîndouă în oglindă.
- Uite, mami, pînge Sofia la mama în bațe. Mami, stege ochii. Gata, am teminat.
Și s-a dat jos de pe burtă, și-a aranjat tutu și s-a dus să cadă și-n altă parte. Așa-s copiii ăștia de doi ani, știu perfect de ce și cît au de plîns, păcat că uneori ne băgăm noi să le stricăm terapia.
Luat de Aici
- Poți, dar e periculos. Eu zic să te joci altfel.
- Mă cocoț aici.
Se cocoață, cade, se lovește puțin la picior, începe să plîngă, întinde brațele. O iau în brațe, se întinde ca o meduză pe burta mea cu băiat înauntru, plînge, o mîngîi. După cîteva secunde, se oprește brusc și mă întreabă:
- Mai pîng?
- Cum vrei tu, iubito, dacă mai ai de plîns, plîngi.
- Mai pîng.
Și mai plînge o vreme. Apare și taică-su să-i spună nush ce. Se oprește și se întoarce spre el.
- Încă pîng. Mai tîziu.
Și mai plînge puțin. Apoi mă roagă să mă întorc puțin într-o parte, să ne vadă pe amîndouă în oglindă.
- Uite, mami, pînge Sofia la mama în bațe. Mami, stege ochii. Gata, am teminat.
Și s-a dat jos de pe burtă, și-a aranjat tutu și s-a dus să cadă și-n altă parte. Așa-s copiii ăștia de doi ani, știu perfect de ce și cît au de plîns, păcat că uneori ne băgăm noi să le stricăm terapia.
Luat de Aici
marți, iunie 03, 2014
vineri, mai 30, 2014
de sezon
#cautiubitcaresa-miadunedudedincopac
key-words
addicted,
aiciacu,
DA,
eu,
lubenitepecampii,
simply-as-it-gets
miercuri, mai 28, 2014
crepuscular
Oficial sunt in
FRIEND-i-wanna-take-you-home-without-leaving-my-girlfriend-ZONE.
mijto.
sau ceva.
FRIEND-i-wanna-take-you-home-without-leaving-my-girlfriend-ZONE.
mijto.
sau ceva.
vineri, mai 09, 2014
vise de copil
- I-ai zis si ei ce dorinta ai tu?
- Singura mea dorinta este sa am o mie de dorinte! Si prima dorinta dintre ele este sa nu mor niciodata.
- Singura mea dorinta este sa am o mie de dorinte! Si prima dorinta dintre ele este sa nu mor niciodata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
