Vinovata

Cred ca sunt vinovata.......de faptul ca inca mai cred in oameni. Inca nu ii cred capabili de asemenea lucruri....pe care le aud, pe care le vad, pe care le simt.

Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a facut sa plang.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi tatal unui coleg de-al meu de facultate a omorat-o pe mama sa.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un alt coleg de facultate a murit intr-un accident cu un taximetrist.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un doctor mi-a dat un diagnostic gresit.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a jignit.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om m-a facut vinovata de ceva de care nu eram.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un om pe care il cosideram prieten mi-a furat bani.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi un bebelus a fost gasit intr-un cos de gunoi.
Inca mai cred in oameni desi intr-o zi nimeni nu mi-a raspuns la strigatul dupa ajutor.
Inca mai cred in oameni desi totul se intampla langa mine......


in mod ciudat, o reclama m-a facut sa sper ca voi putea fi crutata...spunandu-mi ca oameni buni inca mai exista. dar e doar o reclama. iar eu...sunt vinovata.


P.S: reclama o sa vi-o arat in alt post, cand o sa o gasesc...

Silence

Pentru azi, un moment de liniste:

http://www.buzzfeed.com/expresident/most-powerful-photographs-ever-taken

(noi suntem pe locul 3)

Link it! (II)

Pentru ca editia precedenta (ce-mi place! ma simt ca la televizor) a postarii mele de linkuri adunate prin calculator a avut un mare succes, o sa continui.......
Drept urmare: Incep cu o reclama personala (logic):

• Blogul meu de pe Tumblr: http://i-conic.tumblr.com/  

• Pentru cine nu a vizualizat "editia precedenta" : http://blue5eingel.blogspot.ro/2011/04/10.html

• Radio online [de cateva luni bune ascult radiouri de pe pagina asta, in special Galaxy, Athens party sau Kiss; transmit din Grecia, si pe alocuri, in pauzele de publicitate veti auzi vorbindu-se o limba intortocheata, dar cu siguranta pauzele nu sunt atat de dese ca la radiourile de la noi, iar muzica este draguta si nu repeta aceleasi melodii de mii de ori, din nou, ca la noi]:  http://www.e-radio.gr/

• Get a safer phone [in caz ca va intereseaza cate radiatii emana telefonul vostru....sau si daca nu va intereseaza, e interesat de vazut :)....uh, mai nou am vazut ca site-ul cere inregistrare, dar dati si voi acolo continue without signing in]   http://www.ewg.org/cellphoneradiation/Get-a-Safer-Phone?allavailable=1

• Compania de recrutare Lugera [am fost de curand la un workshop unde doua doamne din cadrul acestei companii mi s-au parut tare dragute si de aceea am zis sa le fac reclama....selectati acolo Romania si apoi Vacancies...ma rog, va descurcati voi...o sa gasiti locuri de munca disponibile, compania va intervieveaza si va trimite mai departe la compania care are nevoie de personal :)]  http://www.lugera.ro

• Blogul lui Wendy [nu, nu este un blog oarecare de citit, ci este un blog de unde iau jocuri pentru sormea...sau pentru mine, si ce?! imi place ca jocurile sunt descrise succint si sunt full. enjoy!]   http://wendysfullgames.blogspot.ro/

• Impractical Jokers [deci baietii astia sunt fenomenali, rad cu lacrimi la ei, si era cat pe ce sa ii uit. Trebuie sa accepte provocarile, si sunt un fel de camera ascunsa....va sfatuiesc sa cautati tot sezonul de episoade cu ei]   http://www.trutv.com/shows/impractical-jokers/index.html#link=JOK

• Mihail Musat [un blog despre oameni....l-am descoperit de curand (chiar azi) si mi s-a parut interesant ca sa merite sa il promovez (ca mare rating ce mai am si eu :) )...baiatul asta scrie carti, initiaza programe, promoveaza proiecte....intrati si aflati mai multe]   http://www.musat.com.ro/

obisnuite

Nu, deci serios.......rochie de vara vaporoasa cu bocancei de piele intoarsa? I mean...c'mon....sunt eu chiar asa de in spate cu noile tendite ori e doar stupiditate? si daca chiar asta e noua tendita, then I'll pass.
sau rochie de vara vaporoasa ALBA cu bocancei negrii......dar se asorteaza pt ca la brau ce crezi?! o invaluie o centura curea imitatie de piele, stransa cu un nod....insist pe o rochie alba de plaja. imi pare rau ca nu pot sa-mi demonstrez spusele cu niste poze, pentru ca nu imi sta in fire sa scot pur si simplu camera telefonul, si sa pozez lume, sau fiinte ciudat imbracate, dar trebuie sa ma credeti pe cuvant. in Bucuresti gasesti de toate.
Si ce ma enerveaza pe mine excesele alea de gentelmanism in locuri mega extra aglomerate. Continua sa mergi omule, nu vezi ca te urmeaza treijdamii de alte persoane, tu stai sa cedezi locul in fata unei cucoane?  adica, ok da, o sa se aplice regula ca niciodata nu suntem multumite, ca daca barbatii nu sunt gentelmani inseamna ca sunt porci, dar si daca sunt ca de ce sunt, bla bla, dar zau, stii, in timp ce tu gentilomul le lasa pe altele sa treaca, ce sa vezi??! altele asteapta in spatele tau. deci daca vrei sa faci o fapta buna intr-o dupamiaza obisnuit de super aglomerata la metrou, pur si simplu dispari, sau fa-te mic ca sa putem sari peste tine.
Ce mai imi place? a, sa stau la coada la bilete la tren cand sunt 3 case deschise si 2 oameni la rand. si totusi stai la coada. si cand ajungi in fata iti zice tanti pai nu mai sunt locuri. bine, stau in picioare. a, pai nu pot sa va mai dau nici in picioare. ca si cum nu mai sunt locuri nici macar in picioare. e un tren de indieni plin pana la refuz. unii stau la cuseta pe acoperis. pe altii i-a luat nasu' in locomotiva. adica, serios? nu poti sa-mi dai loc in picioare? a pai nu ca s-a inchis programu' (pe calculator prin care se scot biletele) pentru trenul ala, ca mai sunt mai putin de 5 minute si pleaca. va dau la urmatorul. doamna de langa mine cere la acelasi tren, dar la clasa 1, si intreaba auzind cazul meu daca mai are sanse sa il prinda. dar sigur doamna, mai aveti timp pana pleaca (o spuse de parca ar mai fi avut cel putin juma de ora, dupa ce mie nu mi-a dat loc nici in picioare, ca doar se oprise programul). Ma rog, sa zicem ca a fost doar o intamplare mai putin fericita.
cred ca mai vroiam sa zic ceva, dar m-a luat valul.

stropi

Ploaia îi face pe oameni nefericiti. Sunt atat de nfericiti ca sunt nevoiti sa iasa din casa cand ploua, ca se imbulzesc prin oras in ultimul hal, si de parca nu ar fi de ajuns, dau cu ustensilele de ploaie (a se citi umbrele) in oricine si orice s-ar pune in calea lor. Ca sa ajunga mai repede sub acoperamant, sunt in stare sa stea in strada….cat mai in strada si fara sa-si dea seama ca la noi chiar si o ploaie lina de vara inunda strazile si masinile in goana te vor uda pana in crestetul capului daca insisti sa stai in fata….fara sa-si dea seama ca in graba calca numai in baltoace, sau ca umbrela lor nu are loc pe un coridor stramt cu umbrela altcuiva….dar hei, ce mai conteaza, scoate-i ochiul nenorocitului, doar tu te grabeai..!

Unii sunt draguti cand in loc de umbrele prefera un parpalac (ce-mi place cuvantul asta!) de ploaie, ca de fapt un cearceaf de punga care sa te invaluie oriunde ai merge. Si am vazut oameni seriosi purtand asa ceva..! altii merg in sandale, observandu-li-se degetele incretite ca atunci cand stai prea mult in cada….scarbos as zice, si ilogic, in contextul in care toata ziua, absolut, de dimineata si pana seara a plouat incontinuu (deci nu poti invoca nestiinta de cauza) si tu sa porti sandale…??!?! Altii incearca sa se adaposteasca cum pot, sub umbrela vecinului, dar tare ciudat e cand vezi doi baieti impartind aceeasi umbrela…! Unele mai coconete  au umbrele de danteluta, dar care refuza sa mai raspunda comenzilor fix in momente critice..!

Cred ca a fost una din primele dati cand am mers fericita prin ploaie….pe un ditamai bulevardul – in stanga coloana de masini stand la semafor- priveliste superba, in dreapta – santier in lucru, muncitori inghesuiti in utilaje – magnific..! in fata stropi bolborocind, ricosand de pe pamant si cazand iar…ghetele-mi sunt ude, dar nimic nu mai conteaza cand ai castile in urechi, bulbuci in fata, si mergi pe un bulevard lung…spre doctor. O doamna imi strica armonia cand se izbeste cu umbrela ei de a mea…desigur bulevardul era mult prea larg si mult prea gol ca sa aiba loc sa se dea mai….incolosa.......

Enclave

Am gasit intamplator urmatorul text (ma rog, nu chiar intamplator din moment ce incerc sa construiesc o politica publica care sa controleze migratia fortei de munca, dar ma refer ca nu am cautat textul in mod special, si nici nu il postam aici daca nu era putin altfel, dar totusi la fel de sensibilizator):

„A rămas dorul de ciorbă şi mămăligă, cheful de cleveteală, uitatul la capra vecinului şi regretul că au  plecat. Majoritatea ar fi ales o viaţă, chiar mai săracă, alături de rude, pe  străzile familiare lor, şi sunt puţini cei care s-au aventurat doar de dragul de a schimba; bineînţeles că mă refer la emigraţia tânără din Europa, la navetiştii plecaţi să strângă bani ca să-şi dea copii la şcoală, sacrificându-le, de cele mai multe ori copilăria. Românii de afară sunt piesa dintr-un puzzle din ce în ce mai pestriţ, dar fără ei imaginea României ar fi clar incompletă, unii au rămas aceeaşi, fără să fi învăţat să folosească un bancomat (deşi, mai în glumă, mai în serios, subiectul nu ne este străin, cei mai mulţi „clonatori” de cărţi de credit din Marea Britanie sunt români), dar alţii au făcut rate, au contractate case, chiar dacă se vor întoarce ştiu că sunt valori pe care au învăţat să le obţină, ceea ce în România rămâne apanajul unei minorităţi.”

„Se spune că suntem serioşi, mai ales în comparaţie cu alte minorităţi, harnici şi gata să muncim, chiar şi în zilele de mare sărbătoare. Cu toate astea, sunt enclave clare, şi în Italia, şi în Spania, din care localnicii s-au retras ca să-i lase pe ai noştri cu băutele, petrecerile, şi gălăgia „tradiţională”. „Bunele obiceiuri” s-au exportat odată cu sutele de mii de români care aveau o astfel de „tradiţie”, dar nu puteam opera cu generalităţi şi departe, ca şi acasă, oamenii nu seamănă unii cu alţii. Cei mai mulţi muncesc 10-12 ore/zi, au câte 3 slujbe şi n-au nici un chef de zaiafet, abia mai au putere să sune familia să le spună, câţi şi cu ce trimit banii.”

„Tinerii, bărbaţi şi femei, muncitori cu precădere. Se adaptează cei educaţi, cei mai puţini sentimentali şi cei care sunt conştienţi că doar evaluând pragmatic realitatea pot rezista. Dacă ai plecat să faci bani, nu aştepta nimic altceva, când începi să te compari cu restul, să-ţi doreşti mai mult decât poţi obţine, este un semn că ţi-ai pierdut orice şansă de adaptare. Cei tineri intră mai uşor în noul sistem şi în câţiva ani se mişcă firesc în societăţile de împrumut, cu accent încep să vorbească cei care fac eforturi să înveţe prima lor limbă străină şi abia mai ţin minte româna... poveşti, situaţii, destine care greu pot fi încadrate în clasificări, cred că aş greşi dacă aş încerca şi mă opresc spunând că majoritatea sunt oameni chinuiţi, unii de doruri, alţii de imense frustrări.

 „Categoria „vreau înapoi, dar nu mă întorc”: mulţi cochetează cu gândul de a se întoarce în România – nu sunt mulţumiţi de munca lor, nu se simt acasă, le e dor de neamuri şi prieteni. Unii nu se-ntorc pentru că suferă de angoasa imaginii de „looser”, alţii speră să se simtă cândva acasă în Canada, iar alţii zic că s-ar întoarce dacă ar găsi un job de peste X euro. Categoria asta parazitează intermitent celelalte grupuri şi-l coagulează pe fiecare în parte, membrii fiecăruia contrazicându-i vizavi de întoarcere, ca să nu-şi clatine vreun pic propriul univers. Există, în afara „enclavelor”, şi categoria „văd, deci există” cei care iau lucrurile aşa cum sunt, se bucură de ce e bun şi acceptă ceea ce e mai puţin bun. Sunt de obicei automatizaţi, aterizează din când în când în câte-o „enclavă”, dar nu se identifică cu nici una şi-şi văd de treaba lor.”

(credit:VASILE MIFTODE)

Evit sa imi exprim parerea pe larg si zic doar ca imi place tara mea- buna, rea. Aspir, bineinteles la un trai bun....putin mai mult decat decent.....cu o vila si o piscina si siguranta zilei de maine. imi doresc sa calatoresc. dar nu stiu daca as putea sa traiesc in alta parte definitiv....sau pe o perioada mai mare de....4luni sa zicem (caci 3 luni am vazut ca pot indura).

de mai

stau aiurea pe o banca......asteptand pe cineva de la care sa cumpar raspunsuri..cu preturi mari.
 o bunica isi forteaza nepotu' sa se aseze.
- nu vreau sa stau langa cainele ala fioros (se infatisa un maidanez in spatele bancii noastre).
- nu e fioros (il obliga sa se aseze).
odrasla sta cuminte clatinand din picioare energic....ca toti copiii
bunica scoate din buzunar un pumn de seminte si le pune in mana nepotului
- ti-am zis fara mizerii! (spuse nepotul, desigur )
- ei..fara mizerii! (o spuse ca si cum ar fi zis ei! da-le incolo de mizerii, ce n-are cine sa faca curat?!)
apuca si sparge seminte, odrasla la fel, scuipand in toate partile.
nu am morala. era doar o istorisire.

e ciudat cand te gandesti la unele persoane ce iti sunt apropiate ca fiecare din ele nu ar fi capabile niciodata sa faca un anumit lucru. zic ca e ciudat pentru ca daca eu m-as pune in pielea lor, mai mult ca sigur as zice despre mine ca nu as putea niciodata sa fac....x- lucru pe care e posibil sa-l fi facut deja.......(yeah, i'm a monster).
din nou e ciudat pentru ca desi sunt constienta de faptul ca "niciodata" acela poate sa se transforme intr-o "o data" sau "de doua ori", si cu toate astea, continui sa crezi ca totusi, acea persoana nu ar putea sa faca...de "nicio data". asta inseamna ca de fapt nu esti asa constient cred.....
yep, it's fucking weirdo!

ca atunci cand pe neasteptate te trezesti ca esti "in viata cuiva" fara sa stii de ce, cum ai ajuns acolo si ce rol ai tu in viata lui. e si mai ciudat cand nici macar persoana cu pricina nu stie. sau nu MAI stie.

e ciudat cand persoane pe care tu le tii in portofel (adica aproape), te sterg de pe lista lor  fara macar sa te intrebe. fara macar sa te anunte. imi e greu sa cred ca de acum incolo voi ajunge sa cunosc persoane care imi vor deveni foarte bune prietene, sau prieteni. chiar, nici nu prea m-am gandit la asta. am zis-o doar asa, dar abia acu realizez cat sens are. cred ca exista o perioada daia limita cand tot ce faci e sa cunosti persoane. multa multa lume. care vine si pleaca. cu unii iti spui "hi", iar cu altii "bye". altii dispar pur si simplu. sau dispari tu, pentru ca te trezesti in viata cuiva-ului ala de care aminteam mai sus.
ceea ce zic e bineinteles o absurditate, la fel ca aceea pe care o sustinem dupa fiecare mare despartire de vreo mare iubire, spunand ca nu o sa ne mai gasim perechea in veci. perechea pe care daca nu ti-o gasesti formezi pana la o anumita varsta, inseamna ca nu o vei mai avea. vei gasi desigur pe cineva langa care sa convietuiesti, probabil, cu care vei trai fara acte ca doar oricum alea nu ti-au adus noroc de prima data, si cu care te vei certa si impaca de complezenta si fara vreo noima.

din nou, sunt atat de bulversata ca mi-am lasat bulversarile pe pagina asta.....aiurea.

se spune ca atunci cand exersezi pentru ceva, nu o sa-ti iasa niciodata la fel de bine ca atunci cand chiar o sa faci lucrul ala. ma rog, nu stiu daca asa se spune, dar eu una asta cred. sau vreau sa cred. ar fi bine sa fie asa. pentru ca pana acum exercitiul nu ne-a prins bine.

fara titlu

azi am vazut un ochi
care ma iubea.
vedeam bine ca m-ar fi primit
sub spranceana lui.

dar a venit un nor
si ochiul s-a-nchis
ori s-a speriat
si-a fugit in chipul tau
langa celalalt ochi, 
langa fruntea si langa gura
care nu ma iubesc. 

(M.Sorescu, Arcada)

de seara

M-am gandit ca daca o sa incep sa scriu asa....o sa-mi vina ideile......dar cum ideile bune vin doar in momente total si absolut nepotrivite, cand nu am la indemana nimic pe care sa scriu sau pur si simplu sunt in imposibilitatea de a-mi folosi mainile, cand ajung la o sursa inspiratia deja a pierit, si chiar daca incerc sa mai transpun ce imi amintesc, clar nu mai iese ca prima data, cu aceeasi intensitate.....
recitesc vechi postari...si de multe ori ma minunez cum de am scris eu la un moment dat in viata mea asa ceva...si in mod si mai surprinzator, nu ma intreb asta ntr-un sens rau, ba chiar sunt mandra de mine. sustin ce am mai zis: nefericirea te face, sau cel putin pe mine intotdeauna m-a facut sa scriu cele mai frumoase randuri (dupa parerea mea, bineinteles)....cand esti fericit tinzi sa folosesti clisee, si nu neaparat pentru ca toata lumea a cunoscut fericirea, ci pentru ca noi prea putini si prea putin am cunoscut din ea, de aceea tindem sa o comparam cu ceva asemanator si chiar.....uzual nu e asta cuvantul, asta e chiar opusul, dar chiar nu-mi vine acum cuvantul.


cred ca aproape cu totii stim ca schimbarile nu sunt intotdeauna bune..sau benefice, dar tot aproape cu totii cred ca speram ca din ce avansam in viata schimbarile ce se produc cu persoana noastra sa fie...bune..avand la baza experienta anilor si a intamplarilor si invatamintele din greseli si blablauri din'astea. ce te faci cand vrei sa te schimbi inapoia timpului?
intr-un exces de pesimism ma gandeam ca as fi egoista daca as face un copil. adica da, e foarte dragut sa iti intemeiezi o familie si sa ai o jucarie cu care sa te joci vreo 2-3 ani si pe care sa o iubesti dar pe care mai apoi sa o arunci in lume si sa-i lasi si pe altii sa se joace, fiecare, dupa bunul plac cu ea, pana la adanci batranete. batranetele tale si ale lui. pentru ca pana la urma am ajuns sa ne jucam unii cu altii. sa ne jucam pe degete pana cand unul inceteaza brusc sa mai fie folositor, sa ne jucam de-a mami si de-a tati dupa care sa ne jucam de-a faptul ca o sa semnam niste hartii si n-o sa ne mai vedem niciodata. sa ne jucam de-a hotul si prostul. sa ne jucam de-a v-ati-ascunselea cu ale iubirii. sa ne jucam cu banii si sa cumparam produse.
hm, tocmai ce am gasit poza asta. chiar n-am cautat-o. serios.

Dau muzica foarte buna pe Galaxy 92 la ora asta. inspirationala :) doar ca momentul meu a cam trecut. inchei aiurea..e tarziu..si maine ma duc la dentist.

Short (sau scurt)

m-am saturat de scuzele penibile ale anumitor “personajelor” cu privire la sfarsitul unei relatii. De iubire, de prietenie, de amicitie, de blabla. O relatie se termina cand nu mai vrei. Pur si simplu nu mai vrei.  Te indepartezi pentru ca vrei. Nu mai tii legatura pentru ca vrei. Nu conteaza distanta, timpul, ceilalti…nimic. Esti doar tu si dorinta ta de a nu mai continua.

(si nu are legatura cu postul precedent, sau cu oricare altul, ci doar cu dorinta mea de a pune capat unor relatii in care toti ceilalti au ales sa “nu mai vrea”, dar nimeni n-ar recunoaste-o vreodata).

Letter to a lost.

Cred ca mereu o sa ma gandesc la tine... sau e doar un mod dragut de a incepe o scrisoare (cum e asta).
Ai fost singura care a adoptat o scandura din parchetul clasei, si cea care m-a invatat care e diminutivul cuvantului "binisor"...singura care a stiut sa se eschiveze in asa fel de fiecare data- de nu puteam sa o cert de fiecare data, ci doar din cand in cand.
Tu m-ai hugacit pana la sufocare si practic m-ai obligat sa rostesc cuvantul care incepea  cu "te" si se termina cu "iubesc". dar pana la urma asta simteam....a fost prietenie. nu stiu daca distanta a fost de vina sau a fost doar un foarte bun alibi al tau...
as fi vrut sa scriu frumos...dar imi vin ideile prea haotic...caci sunt atat de multe de spus...si n-ai avut timp sa deschizi telefonul ca sa le auzi. oricum nu puteam sa ti le zic acolo pe toate pentru ca stii, o prietenie inseamna o relatie directa intre doua persoane- de ajutor, de comunicare, de ascultare, de.....oricum...era de asteptat. nu multi pastreaza legatura.
dar nu inteleg de ce eu am fost unul dintre aceia de care nu vroiai sa auzi....
o sa am mereu inceputul romanului si mereu asa o sa ramana- un inceput. pentru ca mi-a plecat muza.
nu stiu exact ce a fost in capul meu atunci, dar stiu ca literele alea insirate acolo te faceau sa zambesti, sa te simti speciala si sa fii mereu interesata de mine- de autor.
inca am poze pe perete cu ei, cu tine- esti printre ei. pe vremea aia- erai acolo. 
N-as vrea sa interpretezi asta ca pe un repros sau ca pe un strigat disperat sa ma suni imediat ce citesti (sper ca o sa citesti)- s-ar putea sa nu-ti raspund. te-am iertat deja sau nu-mi mai pasa- ceea ce e mai rau. M-as bucura sa stiu ca esti bine si ca imparti bucurie celor care iti sunt aproape, asa cum am fost si eu candva. Nu stiai tu sa dai cel mai bun sfat, dar gaseai mereu o solutie optimista- in care nici tu nu credeai, dar care ma facea sa ma simt...putin mai bine. Ai fost mereu putin ipocrita dar nu cu rea credinta, ci doar pentru a nu rani persoanele din jur. stii ca nu-mi placea, dar te-am acceptat asa.
Imi placea sa-mi zici ca te gandesti la mine. era o vorba....nu stiu de ce dar ma facea sa trec mai bine peste toate. Nu mi-a placut in schimb ca te-am aparat in fata lor mult timp...pana cand ai inceput sa adopti acceasi atitudine indiferenta si cu mine.
Imi pare rau ca nu m-am multumit cu putin. nu sunt una dintre acele persoane. nu pot sa-ti fiu aproape doar din cand in cand, sau doar cand ai tu chef sau timp. si probabil n-o sa mai vorbim mult timp de acum incolo. si mai probabil ca nu ma vei gasi pe vreun site de socializare. sau probabil ca o sa-mi mai auzi vocea candva- seaca, facand o urare de vreo sarbatoare. dar e trist asa.
Inchei aici. cu punct. si cu oftat.

ampierdutnumaratoarea

uneori cand imi aduc aminte de trecut vin aici.....si rad, si plang, si ma minunez de micile mele aberatii....
intai am scris fara vreun scop.....apoi am scris caci eram trista....am scris sperand ca va observa, si va intelege, cine trebuie.....apoi din plictiseala, din amaraciune....din iubire.....din fericire. 
apoi m-am oprit. cine trebuia sa vada a vazut. si daca nu, a vazut altcineva, si mi-a transformat scopul. cine ma stia fericita, era langa mine. cine era plictisit, gasea altceva, in alta parte. si cine imi cauta nefericirea......n-am mai putut sa mi-o transpun. nici prin poze si nici prin melodii, si cu atat mai putin prin cuvinte. sau poate ca n-a mai fost acolo... sau poate ca inca mai e. si cauta.......isi cauta scopul. imi cauta scop, scopuri....pentru ca de multe ori e doar in van. pentru nimeni sau nimic. e doar o stare. doar o amintire ce doare.

Remember who I used to be

22

De ce functionam... (de Tudor Chirila)

Undeva pe o sosea a lumii o femeie isi sprijina capul pe umerii sotului sau care conduce in noapte catre nicaieri. Inchide ochii si adoarme linistita. Un copil de cateva luni face primii pasi din viata. Isi agata degetele minuscule in mana sigura si atenta a mamei lui. In transeele unui razboi civil cativa soldati acopera iesirea celui mai curajos dintre ei. Un batran moare. Inainte de a pleca isi vede pentru ultima data fiul care il strange dureros de tare in brate. E mai putin singur asa. Intr-un restaurant deasupra marii doi gentlemeni isi strang mainile. Nu e nevoie de vreun contract. Doar mainile lor sigure. O gimnasta se arunca intr-un salt infinit si aproape mortal. Paraseste barna sub privirile incremenite ale tribunei. La aterizare antrenorul pandeste cu incordare de leu. Un copil intra pentru prima data in mare impreuna cu tatal lui. Pe Wembley se executa un penalty. Jucatorul inotarce capul speriat catre coechipierii lui. Sunt acolo, langa el. Cu pumnii stransi. O batrana descumpanita ezita sa-si abandoneze casa in flacari. In fata ferestrei sale o mana intinsa o asteapta sa se salveze. Un pilot de formula 1 se urca fara ezitare in bolidul care-l va purta cu peste 300 de kilometri la ora. Undeva pe o sarma intinsa deasupra unei multimi doi acrobati executa un numar mortal. Un caine conduce un orb. Un vultur isi vegheaza puii la primele lor rotocoale. Un chirurg opereaza pe creier intr-o liniste apasatoare. Un pusti de cinspe' ani se arunca pe spate si priveste cerul in cadere. Bungee jumping. Un rockstar pluteste pe multime. Doi alpinisti se sprijina unul pe altul impotriva gravitatiei. Un betiv salveaza un copil de la inec. Un jucator de snooker loveste simplu, sigur, fara sa ezite. O soprana se lanseaza in cea mai grea acuta a vietii sale. Mii de oameni se cununa in bisericile lumii. Un om lovit de soarta se roaga lui Dumnezeu. Un parasutist deschide in ultimul moment. 

E numai despre incredere. In tine si in ceilalti. Si despre iubire.

(poza de la mine)

21

3 luni inseamna mult….si ajungi sa cunosti oameni, ajungi sa faci lucruri si sa mergi in locuri in care poate nu credeai. Te lasi purtat de vant. Uneori. Dar briza bate mereu si iti aduce multe amintiri pe care simti ca ai vrea sa le schimbi doar cu gandul. Doar ca nu e asa usor.

Poti insa sa transformi amintiri recente dupa modul in care le privesti. Si sa le descrii ca amintiri placute sau mai putin.

Inveti primele cele mai urate cuvinte dintr-o limba straina pentru ca traiesti cu nativii. Si inveti sa-ti iubesti tara si obiceiurile cand ajungi sa le cunosti pe ale altora.

Inveti sa apreciezi siguranta pe care ti-o dadeau parintii cand te tineau de mana ca sa treci strada, sau bratul prietenesc care te tinea din calea pericolului.

Afara e o jungla. Si daca treci ca un neobservant poate poti face fata. Daca ai si putin noroc, atunci e putin mai bine.

Iti astepti randul la cuptorul cu microunde in pauza de pranz citind afise de pe dulapurile din bucatarie. Afise total educative bineinteles. Si iti exersezi engleza incercand sa imprumuti un praf de sare sau exprimandu-ti mania pentru usa uitata deschisa.

Mananci la gramada si te bati pentru coltuc caci ala e cel mai consistent.

Experimentezi gusturi noi si te simti ca la restaurant cand altcineva pregateste masa, iar masina spala vasele.

Inveti sa te descurci singur, intr-o tara noua, intr-un oras nou, sub o alta limba, inveti sa-ti calculezi banii astfel incat sa-ti ajunga si de paine si de inghetata intr-o zi torida, astfel incat sa ai si pentru vreo urgenta la masea si pentru o plimbare cu vaporasul.

Inveti sa suporti fitzele altora si pretentiile de 5 stele ale unora doar pentru ca depinzi de ei, iar cei apropiati iti sunt cam prea departe.

Aflii ca poti rezista inca mult timp dupa ce ai zis ca nu mai poti, si doar o scurta oprire in mijlocul drumului te va intari sa mai mergi inca o buna bucata de drum.

Inveti sa apreciezi linistea cand tot timpul esti inconjurat de oameni care vorbesc sunete ciudate, deloc familiare, pe un ton rezistent, gesticuland si din cand in cand introducandu-te in discutie fara sa o ceri.

Ti se pare ciudat cand astepti rasaritul, si in schimb zaresti dintr-o data doar soarele in mijloc pe cer, si te saturi de cate ori prinzi apusuri, de parca cineva tot incearca sa-ti dea un semn.

Inveti sa te cunosti mai bine pe tine insuti si iti dai seama ca ce ai urat dintotdeauna, vei uri si in deauna ce va urma, si oricat ai incerca sa accepti pe cineva care nu e pe aceeasi cale ferata cu tine, tot paraleli veti ramane, si tot cu ura in priviri.

Improvizezi ustensile de mancat, mijloace de aparare impotriva lighioanelor nepoftite sau a tantarilor vampirosi, folosesti orice coltisor alb al unei foi, impachetezi totul cat mai mic asa ca sa incapa in bagajelul de 2 zile, mananci fast-food si grasimi din lipsa de altceva, si iesi noaptea la plimbare caci colega de camera te-a inchis pe afara.

Inveti sa-i inveti lucruri pe care le stii si de care esti mandru, devii tacticos si dai in perfectiune in batalia dintre natii. Iti tii dorurile pentru tine si zambesti fara motiv cand esti salutat din 5 in 5 minute de persoane pe care ultima data le-ai vazut…acum 5 minute.

Transformi scaunul de la birou in masinuta ambulanta si busesti colegii prea ingropati in munca.

Accepti provocari si porti cu mandrie titulaturi precum popa-prostul sau asshole.

Pleci in aventura vietii tale, dormi pe plaja si o pacalesti pe chelnerita doar ca sa poti sta pe sezlong. Zambesti in coltul gurii si ti-ai asigurat distractia pentru o seara. E dragut sa fii fata.

Incerci sa iti distragi atentia prin orice mijloace gasesti doar ca sa nu te apuce tristetea si ca sa nu iti amintesti de casa.

Si uite asa incerci sa inveti ceva din orice, si sa transformi totul intr-o experienta placuta…..

...au mai ramas 12 zile...