E facut sa ma domine neintregul
zeita fara brate, zeul fara glezne.
Copacii fara trunchiuri, iarba fara verde,
slalom de alb prin verticale bezne.
Se catara painjeni pe tacerea colturoasa
si inapoia propriei ei zbateri smulse,
se trage inima-ntr-un trup mai vechi, mai singur,
cu timpul dus, contururi scurse.
E facut sa ma domine neintregul,
medalie batuta doar pe-o parte
zilele care incep dupa-amiaza si sfarsesc dupa-amiaza,
fara sa continue mai departe.
zeita fara brate, zeul fara glezne.
Copacii fara trunchiuri, iarba fara verde,
slalom de alb prin verticale bezne.
Se catara painjeni pe tacerea colturoasa
si inapoia propriei ei zbateri smulse,
se trage inima-ntr-un trup mai vechi, mai singur,
cu timpul dus, contururi scurse.
E facut sa ma domine neintregul,
medalie batuta doar pe-o parte
zilele care incep dupa-amiaza si sfarsesc dupa-amiaza,
fara sa continue mai departe.
...
*Nichita Stanescu, Autoportret pe o frunza de toamna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu