sunt obosita

*luata dintr-o postare care se numeste "daca ai inceput sa te simti obosita". deci da.

imaginează-ţi iubirea

ca pe o mică şaretă facută dintr-un material

extrem de uşor, să zicem, speranţă,

trasă de doi fluturi;

când unul dintre fluturi – el, să zicem,

trage un pic mai încet la şaretă, tu

începi să te simţi încet-încet

(pentru că şareta e foarte uşoară)

obosită; pe distanţe lungi se poate ajunge

într-adevăr, la extenuare.

Dar noi, ăştia care tragem la şaretă din plăcere,

nu obişnuim să ne plângem

când şareta e un pic mai grea, nu?

chiar şi dac-o tragem la deal.

Pentru că ştim că dacă noi tragem

în ritmul nostru, maximul

de rău care se poate întâmpla

e ca celălalt fluture să se împiedice

şi să renunţe. Iar noi rămânem singuri

şi oh! atât de liberi trăgând

după noi o şaretă facută dintr-un material

atât de uşor, să-i zicem, speranţă.

*poza de aici

tarm

cand am citit-o am stiut ca n-o mai cunosc.
mi-e rusine ca n-o mai recunosc.
si nu m-a impresionat pozele sau cuvintele ei insirate de-a dura acolo, cat m-a impresionat faptul ca 9 luni de cand nu mai convietuim impreuna au trecut ca valul, iar schimbarile s-au produs ca adierea de vant. iar eu nu mai stiu cine e ea.
si asta ma face sa plang.
pentru ca simt ca a trecut pragul, iar eu am ramas inca in usa, fara sa fac un pas ca si ea, fara sa inchid usa, fara macar sa o strig sau sa o intreb cu ce curaj a ales ea sa paseasca mai departe.
aparentele ar zice ca eu am plecat. chiar am facut-o. dar n-am depasit pragul ala.
si eu mai am amintiri vii, si eu sper cumva, inconstient, ca in curand, foarte curand, mereu curand, le voi retrai, in exact acelasi mod.
dar deja o simt straina.
imi e jena sa o mai incarc cu prostiile mele. ea ma asculta, dar parca nu mai e cu mine. imi e jena sa o intreb vreo chestie intima. astept intotdeauna sa-mi spuna. dar in general sunt lucruri generale. fara vreo insemnatate deosebita pentru mine. desi cam tot ce imi zicea, cand era fara sa o fi iscodit-o eu, ci din propria-i vointa, ma bucura. pentru ca nu o facea prea des, si mai ales, nu se arata slabita niciodata. si nu cerea ajutorul.
ma doare ca nu mai e ea. iar eu sunt tot eu.
mereu am invidiat-o. chiar daca nu i-am spus-o sau nu am lasat sa se arate.
mereu a fost mai frumoasa, mai isteata, mai descurcareata. mereu a atras mai multe priviri.
cateodata ma infuria farmecul ei, vorba ei, gandirea ei. cred ca am fost o prietena rea.
apoi m-am obisnuit.
ea mi-a aratat ca si eu sunt valoroasa. sau mi-a aratat cat de valoroasa sunt.
acum o citesc si aceeasi furie, invidie se naste in mine. pentru ca a evoluat.
pentru ca nu ma mai cheama cu ea. pentru ca stie ca de multe ori am zis -nu-. pentru ca nu ma mai implica in planurile ei. crede ca am altele mai importante. pentru ca oricum daca ar face toate astea tot as refuza-o pentru ca poate nu mai am acea energie. nu am chef. nu am dorinta aia a ei. nu am bani, nu am timp, nu am pofta aia de viata.
si acum plang pentru ca n-am putut sa tin pasul cu ea.
pentru ca ne potriveam atat de bine.
pentru ca dansam ca doua bezmetice.
pentru ca ne sfatuiam, pentru ca radeam.
pentru ca ne incalzeam cand afara erau -10 grade iar in camin nu mergea centrala.
pentru ca la dracu e nascuta in aceeasi zi cu mine.
pentru ca parca eram eu.
dar acum nu mai sunt. sunt cumva o epava a ceea ce am fost inainte.
am inaintat, da, m-am dus in larg, nu mai sunt la tarm. dar am ramas in larg. inconjurata de apa. fara puteri sa ma mai misc, sa mai vaslesc, fara idee incotro sa ma indrept, pentru ca nu vad niciun tarm, si nu e nimeni sa ma indrume.

de azi

printre altele.....
e cald, si stiti ca peste tot se gaseste lume care pute, dar astazi, sa-mi fie cu iertare, am stat langa un preot/calugar cu par lung si roba care mi-a dat o senzatie de voma. si eu nu vomit usor. am rezistat eroic 10 minute langa el. nu ma certati! in spatele troleului era un grup de puradei, iar la mijloc era aglomerat de nu puteai sa arunci un pai...am plecat si eu cat de repede am putut. tocmai luasem produsele de la Oriflame. jur ca vroiam sa scot de acolo un spray, oricare, si sa il inmanez parintelui. dar nu sunt sigura ca l-ar fi folosit. asa ca am preferat sa nu.
next: ziceau la stiri ca a scos nuj ce autor (rusine sa-mi fie) o nuj ce carte (titlul mi-l amintesc, dar nu vreau sa-l mai zic ca asa as fi putut sa gasesc si autorul pe gugal)....in fine, ceea ce mi-a placut a fost ca autorul vorbea despre cartea aia ca despre copilul sau, numindu-l chiar asa: cel mai tanar copil al meu. mi-a super placut.

next: nu prea sunt eu cu politica, dar frate zau ca astia care o fac sunt  niste idioti. auzira'ti ce vor sa faca astia cu constitutia? pai hai sa mai bagam putina imunitate la parlamentari, ca doar deh - noi facem legi, noi le votam, asa ca sa ne facem sa ne fie noua bine. adica lor.  si sa diminuam si atributiile presedintelui. adica prostimea( adica noi) sa ne zbatem sa alegem prin vot universal democratic, un om, care nu face nimic. practic si teoretic. adica aia care chiar fac, sunt acolo si fac ce vor ei, iar noi alegem pe cineva care sa faca ce vor cei care fac ce vor. adica ati inteles nu? adica vai si amar de noi si de capul nostru daca se voteaza prostia aia de modificare. usl-ul pwlii ma scuzati.

am zis!

this

This picture just made me fucking sad.

asta nu e

blogul asta nu e abandonat.
incerc doar sa-i pastrez esenta, sa nu-l umplu cu lucruri prea banale, sa nu-l stric cu bucurii.
plus ca am prea multe pe cap.
munca, iubit, facultate, pisica, viata, dastea.
a, si ieri, de 1 iunie, nimeni nu mi-a spus "la multi ani copile", ceea ce m-a cam intristat. zau asa, daca nu m-ai cunoaste, cum ti-ai da seama ca nu mai sunt copil? am aceleasi cosuri ca la 13 ani, imi pot pitigaia glasul si ma pot alinta ca la 3.
nu intelegeti voi.

iaca'sa ca de mult n-am mai fost narcisista si de mult n-am mai editat poze:

apropo de narcisism: am fost in Germania. va zic mai tarziu ce am facut acolo. 

melodie: