17

E ciudat cand te opresti din drum. Buimac. Ce s-a intamplat? Dintr-o data ai realizat ca nu se mai aud pasi in urma ta. Intinzi mana si nu e acolo. Nu sunt urme pe asfalt. Nici adieri. Iti simti mana goala. Si sta ca intr-un carcel in pozitia in care ar fi tinut pe altcineva de mana....

Si ramai pustiit si te uiti inapoi de parca a plecat doar pentru o clipa si trebuie sa-l astepti....cateva minute.

Si te pornesti cu greu. Cand stii ca nu te mai urmeaza. Caci parca locul in care vroiai sa ajungi nu era pentru tine. Era pentru voi. Era o destinatie pentru doi.

Si parca lumea cu care te intalnesti nu te mai saluta. Pentru ca nu te recunoaste fara el. Si nici tu nu mai vezi pe altii cand mintea nu are in minte decat reproducerea chipului ce te urma.

Si poate ar fi trebuit sa stai tu in spate, ca astfel sa il vezi mereu dinaintea ta, sa-i urmezi orice miscare, sa-l vezi acolo si sa-i stii itinerariul.

Si te intorci crezand ca poate s-a pierdut si te asteapta chiar acolo. In locul acela. Unde si-a ratacit pasii.

Acasa.