Fericirea mi-o ascund sub cearceaf si tristetea mi-o imprastii catre linia orizontului care se departeaza pe masura ce incerci sa o ajungi...
Asa sper sa scap de ea mai repede...dar nu se duce..doar se imprastie..
Cand sunt fericita sunt seaca...ma bate vantul si ma uda ploaia dar mrejele lor nu ma fac sa reactionez...ma bucur din plin de alea cateva momente, pentru ca stiu ca nu dureaza mult, si o dezvalui doar celor apropiati..de fapt, ei sunt motivul fericirii mele...
De tristete mi se ineaca si cea mai bine ancorata corabie, si cel mai drag mie nu ma poate consola si ce-i mai cald nu ma poate incalzi..
Ma ustura vantul si ma arde ploaia, ma bate soarele si ma ingroapa secundele.
Caci un necaz nu vine niciodata singur, precum un prieten care cand pleaca ia cu el tot ce l-a legat de tine, toate dorurile si toate secretele, toate lunile si toti sorii si te lasa cald, dar rece.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu