Hygge

 

Ce e pentru tine hygge?

Ce iti aduce o stare de liniste si bunastare?

Nu obisnuiesc sa functionez dupa un model anume, nici dupa reguli si proceduri, nici macar dupa invataturile altora, dar asta e prima mea carte de oameni mari cu poze pe care am primit-o :)) si vorbeste si despre o stare de bine. Nu am citit-o inca, dar o savurez. ma uit la poze, fac notite si o rasfoiesc aproape zilnic.

Si am aflat de zece cuvinte si sintagme unice din intreaga lume, si ma gandeam ce cuvinte unice am avea noi si care sa nu aiba corespondent intr-o alta limba straina.....

• IKTSUARPOK [Inuita] = sentimentul de anticipare, ca atunci cand te uiti afara, pe geam, sa vezi daca vine cineva.
• FRIOLERO [Spaniola] = o persoana foarte sensibila la vremea rece
• CAFUNE [Portugheza braziliana] = trecerea delicata a degetelor prin parul persoanei iubite
• HANYAUKU [ Rukwangali, Namibia] = sa mergi pe varfuri pe nisipul cald
• BUSAT [nordul Scandinaviei] = un ren mascul cu un singur testicul foarte mare
• UTEPILS [Norvegiana] = sa stai afara intr-o zi insorita si sa savurezi o bere
• TSUNDOKO [Japoneza] = achizitionarea constanta de carti pe care nu le citesti niciodata
• GATTARA [Italiana] = o batrana care-si dedica viata pisicilor maidaneze
• SCHILDERWALD [Germana] = o strada cu atat de multe semne de circulatie, incat te ratacesti
• RIRE DANS SA BARBE [ Franceza] = sa "razi in barba" retinut, in timp ce te gandesti la ceva din trecut.

^_^

*pic from here

*notes from the book

3...

M-a inspirat postarea asta: https://lucialoredana07.wordpress.com/2021/01/20/33-parca-nu-s-ai-mei/ 

 I feel you so much here. 30, 31, 32...cine ii mai numara?! imi place cand lumea e surprinsa cand le zic cati ani am...wai, dar nu arati deloc! in fact, i don't, but i do feel them. uneori imi pare ca n-am facut nimic in astia treijdaani, alteori imi pare ca am trait atat si atat de mult iar unele lucruri as fi vrut sa nu le fi aflat vreodata. sa nu stiu niciodata cum e sa pierzi pe cineva drag. sa nu stiu cum e sa ranesti voluntar pe cineva. sa nu stiu sa spun cuvinte urate. sa nu pot auzi cuvinte urate. sa nu visez imposibilul. sa nu regret vreo clipa. sa nu iau decizii fortata de imprejurari. sa nu fac concesii doar de teama de singuratate. sa nu repet greseli voluntar. sa nu astept sa treaca anii. sa nu-mi inund ochii de atat de multe ori. sa nu sa nu sa nu.

dar da. dar da. dar da.

20.21

 Revenire in forta. asa deci?

Ciudat, simt si o bucurie ca mai sunt cativa care intra aici, dar si o presiune acum ca cineva asteapta ceva de la mine.....

Doar ca de data asta nu e vorba de un copil, ci e vorba doar de cateva ganduri asternute in cuvinte.

Cred ca sunt sute de articole si postari pe internet care abordeaza presiunea sociala care se abate asupra femeilor ajunse la o anumita varsta in ceea ce priveste copilul pe care TREBUIE sa il aiba. Nu am cum sa exprim ceva in plus fata de tot ce e deja scris, pot doar sa ader la asta si sa pun in fata hastag #imaffected.......

~~~~

Cred ca cele mai misto dar totodata cele mai apasatoare ganduri imi vin in cele mai nepotrivite momente, atunci cand nu am posibilitatea de a le scrie. mergand pe strada, facand cumparaturi, poate chiar in somn?! Le traiesc, mi le recit in minte si imi zic ca o sa le trec aici, dar apoi bataia noptii le duce mai departe si ma face sa le uit, sau sa le aman pe termen nedefinit.

~~~~

Cineva mi-a zis ca This blog has a heart.......it does...

~~~~

Mi-am adus aminte de prietena mea pe care am pierdut-o dupa 10 ani de zile.

Nu, nu a murit. Doar ca am pierdut-o eu. sau ea pe mine.

Suntem nascute in aceeasi zi. Ce ironic, nu? Am crezut ca e un semn de la cel de sus cand mi-a adus-o in cale intr-un moment al vietii in care eram putin pierduta. Era sora mea. M-a calauzit, m-a ascultat, m-a ajutat in cele mai grele momente ale vietii mele.

si am pierdut-o. dupa 10 ani.

In incercarea mea prosteasca de impacare am intrebat-o daca n-ar mai fi nimic de zis. I-am zis ca stiu ca atunci cand 2 oameni maturi se cearta, supararea lor va tine toata viata. Asa am vazut eu la adultii care m-au inconjurat. A zis ca stie si ea asta. dar atat.

Dupa cateva luni insa cineva a convins-o sa imi scrie un email. in care mi-a dat explicatii, sau a incercat. in care s-a descarcat de tot ce adunase. s-a descarcat pe ea si m-a incarcat pe mine. in care mi-a spus ce om toxic devenisem. cel putin pentru ea. 

n-am putut niciodata sa-i mai raspund.

n-am putut sa o inteleg. nici nu stiu daca am iertat-o. poate chiar sunt un om rau.

o visez uneori, dovada ca inconstientul meu inca nu a incheiat socotelile. dovada ca lucrurile ar fi putut sta altfel. in alt context. regasesc peste tot poze cu ea, texte, scrisori, mesaje, semne ale convieturii noastre impreuna.

M-am simtit mult timp goala fara ea, desi avand un partener langa mine.

Stiu ca acum nu mai am pe nimeni pe care sa sun la orice ora din zi si din noapte, sa chem sa ma ajute si sa stiu ca o sa vina. stiu acum ca nu mai am cui sa impartasesc cele mai scufundate ganduri. dar stiu si ca am devenit brusc mai matura. nu ca ultimul an nu ne-ar fi imbatranit deja pe noi toti. nu ca pierderile suferite in ultimul timp nu ar fi contribuit deja la asta. dar da, din acel moment a trebuit sa ma descurc singura. m-am regasit in urma cu 10 ani proaspat ajunsa in Bucuresti, si mi-am imaginat cum ar fi fost parcursul vietii mele fara ea. m-as fi descurcat? sigur ca da. as fi fost mai fericita sau mai trista in clipa de fata? ceva sigur ar fi fost diferit.

Oare ce impact am lasat eu in viata ei, asta nu stiu. oare am fost un factor la fel de important, am ajutat la randul meu la fel, am facut sa conteze totul?!