a 2a cadere

As fi vrut sa ma astepte in fata casei, sa fie acolo cand ajung, desi n-ar fi avut cum sa stie cand se va intampla asta, pentru  ca nu m-a intrebat, pentru ca  nu mai conta....
A fost ca si cand mi-am luat o piatra de pe inima, dar in schimb am lasat sa cada peste un bolovan mare, imens...
Ii interziceam inimii din nou sa mai simta. iar acum nu mai puteam sa respir. era ceva ce ma apasa rau...ma apasa inima? ma apasa pe piept, pe plamani? respiram greu si ma dureau coastele cand o faceam. privirea imi era paienjenita de lacrimi...ploi din suflet.
El nu era acolo.
simteam ca as fi vrut sa scriu toate astea. tot ce simteam, prin toti porii in mine.
ma simteam ca un personaj dintr-o carte si as fi vrut sa stiu cum m-ar fi vazut altii, care ma citeau. ma vedeau mai urata? ma vedeau mai frumoasa? stiau ca sunt aproape toata imbracata in negru si cu o gluga pe cap?
"orice despartire e ca o moarte...", sau ca o inmormantare....cred ca citisem asta undeva.
asa vroiam sa plang: sa plang ca si cum mi-ar fi murit cineva. cineva drag.....

asa gandesc

Ai plecat cu tot cu ochii tai,

Cu tot cu buze dulci, 

Cu freamat si scantei, 

Si fluturi toti i-ai luat cu tine 

Nu te-ai gandit ca n-ai ce face tu cu ei... 

Ai plecat si dorul nu l-ai luat 

Mi l-ai lasat doar mie 

Si nu voiam, acum eu ce ma fac 

Cu cine sa impart un dor de..tine 

Caci nimeni nu te stie, nu stie ce-i cu mine 

De ce am ramas tragand dorul de tine 

E ca un dar ce nu pot sa-l arunc... De l-am primit, trebuie sa ma-nfrupt... 

Ai plecat si poate ca e bine, de acum eu sa nu mai fiu cu tine 

E doar un gol in mine, dar nu ma va seca.. 

E-un dor de fluturi, de iubire, de ceea ce putea urma. 

De plec si eu, atunci ce ar mai ramane, nimic nu cred, nici nu-mi inchipuiesc; Caci daca tu nu esti si eu n-as fi, n-am mai fi fost nici noi, nicicand, asa gandesc..