don't you worry child

       ...am impresia ca sunt moarta si ca se plange pe mormantul meu...

[Vreau sa fiu iubita- Nemirowsky]

Asa imi plang toti de mila cand ma vad nefericita.....de ce as fi in fond?

am absolvit o facultate, am un job, am unde sta si am un iubit......si cel din urma pana nu de mult inlocuia pe toate celelalte, caci nu conta ca n-am nimic daca il aveam pe el.....acum insa trebuie sa-l completez cu altele, si sa-l pun pe ultimul loc la lista de "detineri"......pentru ca e doar o completare amara a mea, pentru ca probabil mi-ar fi mai bine singura...

unii ma intreaba de ce mai tin cu dintii de o chestie care de mult nu mai e a mea, altii ma cearta pentru ca nu lupt pentru ce imi apartine, eu doar ma intreb de ce nu mai e totul cum a fost....adica traiesc si sper intr-un trecut, desi firul vietii normal e indreptat spre viitor nu invers. dar daca n-as mai avea trecut, probabil n-as mai avea nimic, pentru ca intotdeauna prezentul nu e multumitor, iar dintre trecut si viitor, ghici cine prezinta mai multa certitudine?!

cred ca nu m-am gandit niciodata cu adevarat la o despartire, desi o aminteam dupa fiecare cearta....niciodata pana acum. cred ca nimeni nu se gandeste in definitiv....nimeni nu planuieste sa se desparta de cineva intr-un mod dragut si amical.....totul porneste de la ceva, apoi se intampla altceva, mai nasol, si se destrama totul. n-ai cum sa separi ceva intr-un mod frumos. asa cred eu.

oricum cine a zis ca dragostea adevarata dureaza 3 ani avea dreptate. si nu zic ca batraneii aceia draguti care inca se tin de mana dupa zeci de ani de casatorie nu se mai iubesc, doar ca acolo...dragostea e completata de mult mai multe lucruri. 

acum nu platesc chirie, si ma intreb daca as face-o in schimbul gazduirii pe termen lung in inima cuiva. cred ca n-ar fi logic totusi.

am gasit textul asta intr-un alt text pe care vroiam sa il postez, insa nu mai are sens.....nu imi apartine, nu mai stiu de unde l-am luat:

Stii ce inseamna sa iubesti o femeie, stii cat de comprimate iti par zilele, si cu cata amoroasa lascivitate te lasi purtat catre maine. Ti-e cunoscuta probabil acea totala uitare care izvoraste dintr-o iubire puternica, increzatoare si impartasita. Orice fiinta, care nu-i femeia iubita, pare o vietuitoare inutila in creatiune. Regreti ca in trecut ai impartit atator femei particule din inima ta, si nu vezi cum ar fi cu putinta ca in viitor sa strangi o alta mana decat aceea pe care o tii acum in mainile tale. Creierul nu admite niciun efort, nici macar amintirea, nimic din ce l-ar putea distrage de la unicul gand cu care se hraneste fara incetare. In fiecare zi desemnezi in ea un farmec nou, o voluptate necunoscuta. Existenta nu mai inseamna decat implinirea reinterata a unei dorinte continue, sufletul nu mai e decat vestala cu misiunea de a intretine focul sacru al iubirii.  

frumos, nu? frumos sa-ti fie adresat. urat sa speri doar.