uneori cand imi aduc aminte de trecut vin aici.....si rad, si plang, si ma minunez de micile mele aberatii....
intai am scris fara vreun scop.....apoi am scris caci eram trista....am scris sperand ca va observa, si va intelege, cine trebuie.....apoi din plictiseala, din amaraciune....din iubire.....din fericire.
apoi m-am oprit. cine trebuia sa vada a vazut. si daca nu, a vazut altcineva, si mi-a transformat scopul. cine ma stia fericita, era langa mine. cine era plictisit, gasea altceva, in alta parte. si cine imi cauta nefericirea......n-am mai putut sa mi-o transpun. nici prin poze si nici prin melodii, si cu atat mai putin prin cuvinte. sau poate ca n-a mai fost acolo... sau poate ca inca mai e. si cauta.......isi cauta scopul. imi cauta scop, scopuri....pentru ca de multe ori e doar in van. pentru nimeni sau nimic. e doar o stare. doar o amintire ce doare.
2 comentarii:
Se presupune ca durerea ar trebui la un moement dat sa dispara, dar din pacate ea doar se evapora pentru ca cerul sa faca sa ploua din nou cu ea, cand s-a adunat destula. Este greu!
Importanta este directia, nu numaratoarea .
Trimiteți un comentariu