04

You know I, I've been waiting on the other side

And you, all you gotta do is cross the line

00...

n-ai stiut niciodata sa-mi stergi lacrimile

nici macar atunci cand au curs in fata ta.

Pentru ca atunci cand plang ajung la capat.

Mi se inmoaie genunchii si nu mai pot sa-mi continui drumul

Am nevoie sa-mi las inima sa se linisteasca pentru a o umple iar de griji...de seceta

Pentru ca atunci cand plang simt cat de mult te iubesc

Si cat de neputincioasa sunt caci nu-i pot interzice inimii sa simta

De ce as face-o pana la urma?! Pentru ca nu mai ramane nicio bucatica pentru mine.

Pentru ca nu mai pot sa ma gandesc la mine

Nu mai pot sa actionez doar pentru mine

Nu-mi raman decat lacrimile, dar si alea le impart pentru cauze independente de mine.

Nu-mi ramane decat sa plang pentru mine

Pentru ca ma lovesc asa de usor si imi trece asa de greu

Si raman urme

Si nu mai am maini sa le ascund.

Pentru ca atunci cand plang simt cum am fost inainte

Imi simt schimbarea

Si simt ca nu mai pot face nimic.

Plang pentru ca nici macar nu mai astept ajutoare

Plang pentru ca stiu ca oricat as plange, oricum nu o sa ma opreasca nimeni decat obrajii incremeniti de siroaiele grele care ii ranesc.

Pentru ca imi simt singuratatea mai apasata ca oricand

Pentru ca nu primesc ce vreau, dar cine mai stie ce vreau ?! Cine mai stie ce am vrut cu adevarat si ce mi-a fost impus sa vreau si am acceptat fara ezitare pentru ca parea a fi...important

Pentru ca altfel nu o pot lua de la capat

Pentru ca daca te-ai oprit si usa ti s-a inchis nu mai ai nimic de facut decat sa mergi catre o alta usa

Si o alta...

Si o alta.

Pentru ca lacrimile ma fac sa ma simt vie

Pentru ca simt prin ele

Arata ca imi pasa

Pentru ca ceva pentru care plang e o parte din mine

Pentru ca sunt implicata pana in maduva oaselor si ma seaca. Ma seaca caci nu pot sa aduc lucrurile pe drumul meu.

Si obosesc mereu

Si tot singura le ridic

Si tot singura ma ridic.

Si ma umplu mereu.

Si ma golesc lacrimile

Si le tin acolo

Le pastrez pe toate pentru ca doar asa pot numara la sfarsit ce a fost frumos si ce nu.

niciodata nu mi le-a oprit cineva

nu sunt sigura ca daca ar incerca ar reusi complet

sau doar le-ar amana..

Iar daca a facut-o in vreun fel

In mod sigur nu ii revenea vreun strop din ele.

Cry out your whispers...you’ll never tell them anyway

03

I know the world of dreams exists 

I'll show you there just touch my lips 

I'll be the breath of your desire 

My feelings you should rely on 

02

Fragmente gasite AICI. genial.

Om. Oameni. Suflete. Ce ascunde omul în el? Ce ține doar pentru el?

În zorii dimineții, cu totii deschidem ochii, la fel. Redevenim conștienți de noi. Noi, mirosind a trecut, a griji, bucurii, frici, regrete, spaime, rușine, teamă. Noi, care avem pus bine, ascuns de ochii celorlalți, un băgăjel pregătit din timp.. Gîndit și bine organizat.

Ne plac oamenii care strălucesc. Oamenii care au un har al lor. Oamenii care dețin puterea. Ne fascinează mașinăria din fața noastră, perfect construită. Fără cusur. Supra-oamenii. Cei care au știința, puterea și harul de a atrage suflete. Cine sunt ei, atunci cînd cortina cade? 

Pentru că noi, toți, suntem oameni-pian. Cei mai mulți cîntăm pentru o sală goală. Dar supra-oamenii - pentru săli pline. Noi plătim un preț simbolic pentru ei, îi așteptăm, ne dorim, sperăm. Ei pășesc pe scenă. Demni, frumoși, perfecți, fără cusur. Și încep să trăiască. Pentru ei, pentru că vor să spună, să-și strige gînduri și fîșii de suflet. Pentru că vor să fie văzuți, auziți, ascultați. Au nevoie. Sunt mîndri. Sunt egoiști. Ar înnebuni dacă, în timpul spectacolului, oamenii s-ar ridica, rînd pe rînd sau în grupuri și ar părăsi sala. Podeaua de lemn de sub ei s-ar înmuia. Le-ar fi frică. Teribil de frică. Viermele îndoielii ar mușca din ei. "Vă rog, rămîneți! Nu plecați încă. Mai am ceva de spus, aveți răbdare, vă rog! Doamnă, nu mă priviți așa.." S-ar înfuria și nu ar înțelege, nu și-ar putea explica de ce. 
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat. Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care îi credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar şi eu am dezamăgit oameni. Am ţinut pe cineva în braţe pentru a-l proteja. Am râs când nu trebuia. Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna. Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins. Am fost iubit şi n-am ştiut să iubesc. Am ţipat şi am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar inima mi s-a frânt de atâtea ori. Am plîns ascultând muzică sau privind fotografii. Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs. Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut).. Dar am supravieţuit! Şi încă trăiesc! Şi totuşi, merg înainte.. Şi tu trebuie să mergi înainte. Trăieşte! Ceea ce trebuie, într-adevăr să faci, este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte şi viaţa înseamnă prea mult pentru a fi nesemnificativă. (Charles Chaplin)

01

They say it’s not over till it’s really over...

Si se zice ca la finele fiecarui an tre’ sa faci o trecere in revista....o lista cu lucruri bune si lucruri rele...o lista cu persoane care au disparut brusc din viata ta, o lista cu persoane nou aparute, o lista cu persoane deja existente in viata ta dar a caror insemnatate s-a modificat complet....o alta lista cu ce a mers struna si cu ce a scartzait, o lista cu fapte bune si una cu pacate....a, si cel mai important:  o lista cu ce asteptari ai de la noul an....

Cred ca niciodata n-am completat exact vreo lista din alea dar candva in aia ultima zi din an, le-am schitat in mintea mea pe toate...si m-am bucurat, si m-am intristat, si am pasit din nou cu dreptul cand ceasul a batut 00:01, si am sperat iar si iar ca ceea ce urmeaza sa vina sa ma faca sa completez mai putine liste udate de lacrimi, si ca sarutul de la miezul noptii sa capete cu adevarat o insemnatate.

Anul asta am trecut prin multe schimbari si vreau sa cred ca au fost in favoarea mea. Ca vor fi in favoarea mea.

Anul asta am invatat ca daca cineva iti spune ca niciodata nu se va intampla, exista o mare sansa ca in viitoru apropiat sa se chiar intample J

Am invatat ca niciodata nu e prea tarziu sa faci o schimbare si sa incerci sa-ti indeplinesti un vis.

Am invatat ca visele ti se pot indeplini in secunda imediat urmatoare cand ai ales sa renunti la ele.

...ca unele vise ar fi bine sa ramana doar vise si sa nu devina realitate...

Anul asta mi-am luat inima ravasita si am imprastiat-o prin toate locurile in care am fost,  am adunat-o si am lipit-o caci parca presimteam ca o sa am nevoie de ea intreaga..... am impachetat-o si i-am pus funda rosie, mi-am luat-o in dinti si mi-am rostit sentimentele, iar acum traiesc la maxim fiecare bataie a ei....

Anul asta am uitat sa-mi pun o dorinta la miezul noptii, dar am incredere ca eu insasi voi fi o dorinta pentru cineva...