Sens

Dragoste cu sens unic, Mazen Rifai

"Din neant, mi-au pornit sentimentele 
vestindu-şi naşterea prin ţipete.

O privire, un zâmbet, o promisiune, o nouă întâlnire. 
O singură privire în ochii lui a fost de ajuns ca icoana farmecului din ei să înceapă să-şi facă efectul. 

De la ochii lui a început călătoria către o nouă lume.
Cine a spus că străinătatea este a trupului ? 
Străinătatea este a spiritului şi a inimii, străinătatea este rătăcire, viaţă lipsită de persoane iubite.

Ochii săi erau noua mea patrie, regatul meu ce va veni. 
Timpul trecea altfel în viaţa mea astfel încât secundele deveneau ore în aşteptarea serii : 
momentul de migrare a păsărilor dorinţei către cerul dorurilor în căutarea desfătării. 

Acele păsări au căpătat obiceiul acesta de care nu mai au scăpare, obicei de a călători zilnic către noua lor patrie.

Dragostea lui fu turnată picătură cu picătură în vasul zilelor mele. 
Fără îndoială ca va veni ziua când se va umple paharul. 

Atunci voi săvârşi păcatul cuvântului, mărturisindu-i sentimentele şi faptul că a fost încoronat prinţ al inimii mele. 
Cuvintele îşi aşteptau rândul ca să prindă viaţă şi să plece împreună cu sentimentele mele către împărăţia lui. 
L-am iubit precum un pământ însetat ce se oferă ploi. 

Voiam să-l am precum o fetiţă doreşte să aibă o jucărie dragă ei.
În ziua în care nici o întâlnire nu ne aducea împreună, mă refugiam în somn sperând să-l întâlnesc în vise, 
aşteptând ziua când îmi voi face valizele dragostei şi voi pleca să locuiesc în închipuirea lui.

Sentimentele mele erau precum un cuţit ascuţit ce făcuseră din mine o bucată de carte tocată.

Privirile-i, cuvintele-i, purtările-i erau ca nişte valuri ce-mi izbeau corăbiile mânându-le spre a se scufunda în mările sale. (...) "