Daca as fi stiut cate povesti au de spus taximetristii, as fi luat taxiul mai des. De fapt, nu am aflat asta pentru ca de multe ori calatoria mea s-a terminat inainte de a incepe. Un „Nu merg acolo” m-a lasat pe jos... cu o multime de replici doar de mine stiute.
(...) Cunosc si eu foarte bine Cele Doua Regine (Maria si Elisabeta). M-au intampinat si pe mine fulgii de nea la iesirea de la metrou. Am testat ca Bucurestiul e un loc grozav in care sa plangi - nu m-a intrebat nimeni de ce am lacrimi in ochi si nici eu nu am intrebat pe nimeni. Am avut si eu „o zi obisnuita” in autobuz... chiar mai multe. Am descoperit cum se ajunge din statia de metrou Unirii 1 in Unirii 2, lasandu-ma purtata de valul de oameni, fara sa fie nevoie de indicatii suplimentare. Nu am impartit statuile orasului pe categorii, dar mi se intampla inca sa ma uit ca pentru prima oara la cate o statuie, desi am trecut pe langa ea de nenumarate ori. Cat despre bancile din parc, sper ca, dintre toate povestile la care au fost martore, pe ale mele sa nu le spuna nimanui......
*Scris de Ioana, revista PeTocuri ; mai gasiti detalii si pe PovestindBucurestiul
L-am postat pentru ca imi place enorm, si chiar mi se potriveste...poate o sa revin si eu cu o scurta istorisire despre Bucurestiul pe care acum il pot numi...drag?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu