"
Atunci am inteles, am simtit infiorat, ca poate exista o lume superioara dragostei si un soare interior, mult mai calm si mult mai luminos in acelasi timp...
Pe strada umblam aproape automat, cu toata atentia rasfranta inauntru. Nici nu stiam pe ce strazi merg, nu auzeam nimic in jurul meu si cateodata, traversand, dam buzna peste automobile. Tot ce era raza de lumina era absorbit in interior. Lumea automata si lumea constiintei deveneau independente una de alta si isi continuau seriile diferit.
Parca din tot corpul s-a scurs sangele din mine, prin picioare, in pamant. Aveam impresia ca am devenit ud, neputincios si bolnav. Era in sufletul meu ca un peisag nou, ca ajungerea trenului intr-o statie de ocna.
Ca un resort intins, strans la maximum, trebuie sa izbucneasca tot ce am comprimat in mine. Umilinta, neliniste si furie.......
"
*Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu