Se spune ca de la dragoste la ura nu-i decat un pas…un caz neobisnuit insa, si tipic persoanelor neobisnuite e acela in care nu ura deriva din iubire….ci iubirea din ura…
Se gasea prinsa intr-o relatie in care nu stia ce sa faca…si totul doar din pricina faptului ca era invaluita de prea multa iubire…
Gandurile i se concentrau doar la care va fi urmatorul lui pas, sau urmatoarea lor miscare impreuna……ganduri care nu ajungeau la niciun rezultat pentru ca, ca si iubirea, nimic nu poate fi prestabilit dinainte..
A realizat tarziu ca ceea ce se adunase in interiorul ei avea sa se numeasca iubire….
Il accepta asa cum e….si totusi se refuza pe ea..si in lupta dintre ea si el isca certuri inutile in relatia care….de mult nu se mai numea asa…
Ii placea sa creada ca este doar o afectiune mai speciala ceea ce purta…si nu o iubire…
Analizand insa prin alti ochi totul…..totul i se paru acum mult mai clar…si intr-adevar…. nu poti realiza cat esti in stare sa tii la cineva pana cand nu il pierzi…
Tot ce facea era atat de diferit de ceea ce era ea obisnuita….o ura nestiuta se nastea in ea cu fiecare gest nechibzuit pe care il facea si cu fiecare cuvant gresit pronuntat din’adins si care ii facea mai mult rau decat vroia sa accepte….
El intodeauna a crezut ca ea e altfel….iar ea intodeauna am crezut ca n-o sa accepte niciodata unul care….unul ca el
O durea ca langa el nu mai era ea ci fiinta pe care el o vroia
Accepta
Si ii placea
Ii place ce credea el
Asteptarile insa i-au fost inselate…
Ca si ale ei
De ce ti-e frica de aia nu scapi…
Te afunzi…din ce in ce…mai mult
Mai mult
Si mai mult
Iubirea te seaca…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu