Se spune ca de la dragoste la ura nu-i decat un pas…un caz neobisnuit insa, si tipic persoanelor neobisnuite e acela in care nu ura deriva din iubire….ci iubirea din ura…
Se gasea prinsa intr-o relatie in care nu stia ce sa faca…si totul doar din pricina faptului ca era invaluita de prea multa iubire…
Gandurile i se concentrau doar la care va fi urmatorul lui pas, sau urmatoarea lor miscare impreuna……ganduri care nu ajungeau la niciun rezultat pentru ca, ca si iubirea, nimic nu poate fiprestabilit dinainte..
A realizat tarziu ca ceea ce se adunase in interiorul ei avea sa se numeasca iubire….
Il accepta asa cum e….si totusi se refuza pe ea..si in lupta dintre ea si el isca certuri inutile in relatia care….de mult nu se mai numea asa…
Ii placea sa creada ca este doar o afectiune mai speciala ceea ce purta…si nu o iubire…
Analizand insa prin alti ochi totul…..totul i se paru acum mult mai clar…si intr-adevar…. nu poti realiza cat esti in stare sa tii la cineva pana cand nu il pierzi…
Tot ce facea era atat de diferit de ceea ce era ea obisnuita….o ura nestiuta se nastea in ea cu fiecare gest nechibzuit pe care il facea si cu fiecare cuvant gresit pronuntat din’adins si care ii facea mai mult rau decat vroia sa accepte….
El intodeauna a crezut ca ea e altfel….iar ea intodeauna am crezut ca n-o sa accepte niciodata unul care….unul ca el
O durea ca langa el nu mai era ea ci fiinta pe care el o vroia
~Tinerii, Nichita Stanescu~ *nici n-am cautat-o mult :D :X
Se sărută, ah, se sărută, se sărută tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete, se sărută întruna ca şi cum ei însuşi n-ar fi decât nişte terminaţii ale sărutului. Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană, în staţiile de metrou, în cinematografe, în autobuze, se sărută cu disperare, cu violenţă, ca şi cum la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă şi moartea. Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum ar ignora existenţa pâinii pe lume. Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum ar ignora existenţa însuşi a lumii. Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi în întuneric, în întunericul cel mai sigur, ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum soarele ar urma să răsară luminos abia după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate n-ar mai fi în stare să se sărute decât cu dinţii.
Stai cateodata si te gandesti si te apuca filozofeala site intrebi cat timp va mai trebui sa treaca, cati va mai trebui sa incerci, prin cate locuri (dupa caz paturi) va mai trebui sa treci pana sa ajungi la ceea ce iti doresti de fapt….la acel ceva
Stai cateodata si te intrebi de unde le tot vin ideile alea regizorilor de filme, scenaristilor, interpretilor, celor din lumea aia virtuala, oare se intampla vreodata chestiile alea si in realitate? Exista vrun sambure de adevar? Are rost sa mai astepti..?
Te intrebi incotro te indrepti si daca e vreun cineva care sa-ti numere pasii…….si daca ii numara oare cand se va opri sau ce il va face sa se opreasca…?...faptul ca te-ai putea opri si tu? Atunci la naiba mai bine ar fi sa mergi fara sa te opresti ca nu cumva si umbra sa-ti dispara...
Cateodata pana si faptul ca esti fericit te ingrijoreaza....nu stii daca exista intr-adevar un adevarat motiv sa fii fericit sau daca ar trebui sa fii realist (sa nu-i spunem pesimism) si sa te gandesti si la partea nefericita a..fericirii..
Ce e fericirea?
Are legatura cu dragostea?
Sau dragostea are legatura cu fericirea?
a..
e chestia aia pe care o vezi in filme...
pe care o astepti sa o intalnesti dupa fiecare colt de strada..
esti prea ocupat s-o cauti si nu observi rahatul in care tocmai ai calcat...
ciudat..chiar asta te face sa zambesti...un pic de fericire...
„restul....sunt anexe”
Si inca.....urasc oamenii care se mint ca sunt fericiti....nu poti sa disimulezi asta la nesfarsit you know \/
