De iarna

A mai trecut un an.
Vine iarasi Craciunul. Pruncul din iesle se mai naste inca o data, chiar si pentru cei care vor trai sarbatoarea cu ochii in televizor. Orb sa fii si sleit sufleteste, ca sa nu simti magia care te cotropeste, fara sa te intrebe daca o primesti.
O asteptare cumva. Un fior precum fumul. O presimtire care tese in fire subtiri,de beteala,cerul, pamantul,zborul pasarilor si arborii desfrunziti. Sigur:amintirile le avem din copilarie(colindele, bradul, lumanarile aprinse), dar magia sarbatorii e mult mai veche, de sorginte nepamanteana, sadita in clipa cand Dumnezeu ne-a pus palma pe frunte, insemnandu-ne pe toti, cu lumina lui. Unii o mai avem, altii au pierdut-o. Dar de Craciun ea se aprinde in vrednici si in nevrednici, in mod egal. Ograda Craciunului n-are porti. Vrem nu vrem, suntem cu totii ai lui. Nu credeti?
Faceti un pas inapoi din grija cenusie a zilei, stati locului intr-un ungher din casa si ascultati-va sufletul.Lipiti-va urechea de el. Doamne, ce mai tumult! Mari de colinde si de lumini! In suflet, Craciunul a venit cu mult inainte. E nevoie doar de o gura muta, de o clipa de liniste si de ganduri albe precum zapada ca sa va convingeti ca este acolo, inauntru, ca bate odata cu inima.
La un car de ani voiosi! Daruri ceresti, de sanatate si fericire! Sa va fie viata plina de lumina si bucurii!

*Claudia Stefan, Formula As*