nu te intreba..

Stai cateodata si te gandesti si te apuca filozofeala si te intrebi cat timp va mai trebui sa treaca, cati va mai trebui sa incerci, prin cate locuri (dupa caz paturi) va mai trebui sa treci pana sa ajungi la ceea ce iti doresti de fapt….la acel ceva

Stai cateodata si te intrebi de unde le tot vin ideile alea regizorilor de filme, scenaristilor, interpretilor, celor din lumea aia virtuala, oare se intampla vreodata chestiile alea si in realitate? Exista vrun sambure de adevar? Are rost sa mai astepti..?

Te intrebi incotro te indrepti si daca e vreun cineva care sa-ti numere pasii…….si daca ii numara oare cand se va opri sau ce il va face sa se opreasca…?...faptul ca te-ai putea opri si tu? Atunci la naiba mai bine ar fi sa mergi fara sa te opresti ca nu cumva si umbra sa-ti dispara...

Cateodata pana si faptul ca esti fericit te ingrijoreaza....nu stii daca exista intr-adevar un adevarat motiv sa fii fericit sau daca ar trebui sa fii realist (sa nu-i spunem pesimism) si sa te gandesti si la partea nefericita a..fericirii..

Ce e fericirea?

Are legatura cu dragostea?

Sau dragostea are legatura cu fericirea?

a..

e chestia aia pe care o vezi in filme...

pe care o astepti sa o intalnesti dupa fiecare colt de strada..

esti prea ocupat s-o cauti si nu observi rahatul in care tocmai ai calcat...

ciudat..chiar asta te face sa zambesti...un pic de fericire...

„restul....sunt anexe”

Si inca.....urasc oamenii care se mint ca sunt fericiti....nu poti sa disimulezi asta la nesfarsit you know \/

Lame!

Beyond yourself

9

Nota: (stearsa from later edit)

<<Privirea aia am stiut ca n-o s-o uit….ochii aia blajini..cum sa le zic?! Il priveam mai profund ca niciodata insa ochii lui erau prea ingandurati si dusi prea departe ca sa-mi caute mie privirea…chiar de era plansa... Iar eu...ii veneram.

Parca prevedeam o dupa-amiaza rece de toamna cu ploaie marunta….nu puteam sa ma deschid in fata lui…era departe………..atat de departe ca daca intindeam mana puteam sa-l ating..ce hilar!

Imi era frica ca n-o sa ma primeasca sub umbrela lui daca o sa inceapa sa ploua, iar mie…imi era rusine sa i-o cer..nu se cuvenea.. si asa facusem prea mult ca ma bagasem in sufletul lui…Hm!vorba vine. Putin dupa am aflat ca niciodata n-am putut sa ajung acolo…si-mi pare atat de rau…

In acea dupa-amiaza ochii lui erau tristi…si nu a vrut sa-mi spuna de ce…eu eram distrusa…si el…..cu ochii aia goi..n-a stiut sa ma ajute..

Pe fundal o melodie amplifica tacerea sumbra dintre..noi….insa numai el o auzea si-si retraia amintirea a carui refren o reprezenta..caci eu..eram adanc cufundata la ceea ce se intampla in acel moment ca sa mai fiu in stare sa analizez si sa-mi si pese de ce se intamplase inainte…

Cu cat iti scazi din viata daca nu-ti impartasesti suferinta? Cu cat iti scazi din viata daca suferi fara un scop anume ci doar din simpla placere de a te lamenta..?

Pentru dupa-amiaza aia am murit cu 2 zile pentru ca am crezut in ochii aia goi…..doar ca n-o sa-i mai intalnesc curand…ar trebui sa-mi para bine?!

Imi pare atat de rau.

Finalul tragic nu duce la concluzia la fel de tragica a celor cum s-ar zice “raniti din dragoste”, pentru ca n-a fost vorba de asa ceva si mai ales pentru ca nu pot generaliza o pereche de ochi verzi la 1 milion de oameni cu care ma voi intalni mai departe si ale caror generalitati in parte imi vor ramane in minte…iar sintagmele “n-am sa mai…”, “toti sunt…”, “asa se va intampla…” sunt doar ca sa atragem atentia, sa ne lamentam si sa ne mintim singuri..

In prostia mea…greseala e amintirea pe care mi-o doresc s-o mai traiesc pentru ca mi-a provocat de atatea ori atatea sentimente puternice, contradictorii, de altfel singurele dati in care as fi dorit sa ma razvratesc…iar asta m-a facut pana la urma sa ma simt vie si nimic altceva..

Cei care ar fi spus “iubirea”…s-ar fi inselat….iubirea…e ceva trecator…………………………………………>>

Efemer..

Tot mereu avem impresia ca ni se cuvine mult mai mult decat ceea ce avem dara’ ca soarta e rea cu noi…….in esenta..soarta ne da mult mai mult decat meritam si de cat avem nevoie..

Suntem niste ingrati…

Nimic din ce avem nu e in totalitate al nostru si totusi vrem mai mult..ni se da fara sa luptam pentru si nu stim sa pretuim…aruncam la primul refuz..taiem la prima abatere..rupem la primul cuvant intors..

Adevaru’ e ca ne place sa suferim..

Fericirea e plictisitoare

Mai ales daca nu te lupti pentru ea..

Daca tu nu stii sa te feresti singur de cacaturile care iti ies in cale nu indrazni sa dai vina pe altu’ cand calci in ele…si nici nu te astepta sa-ti sara cineva in ajutor ca sa intre el in rahat pentru tine…astea sunt prostii..

Iar noi..suntem ingrati

Nu-ti face un scop in a fi fericit..Fii fericit supravietuind pur si simplu..

Fericirea e ceva efemer…

Taci…si fii fericit :)

Cineva acolo..…se gandeste la tine.....

I see...

v Oh, papa! Where do birds go when they fly away?

Ø To their homes, my son!

v Oh... and where do worms go when they hide in the ground?

Ø To their homes in the ground, my son...

v Ohh.....And where do people go when they leave the room?

Ø To their homes....my son! Oh, silly you! Someday i will be asking you the same questions- where are going, my son? But i will already know the answer..

Still, to get there, you have to be very careful and listen to what i’m going to tell you. These are the pieces of advice which were given to me by your grandfather, and today i see it’s my duty to teach you.

Don’t you ever eat genetically modyfied grass! It’s bad for your eyes..

v Ohh…

Ø Be careful when you fall. Don’t you ever fall in your shell! You might remain..bent around.

v Oh, I see….

Ø Remember when you’ll meat a female tortoise, put your neck in the carapace and let only your head out. This way, you won’t look too bold.

There will be a time when your shell will become yellow and start cracking. Don’t you be scared! This means you will have reached maturity.

v Ohh..ok...but..wait. Papa, why are we moving? Where are we going?

Ø To our home...my son!..