22

De ce functionam... (de Tudor Chirila)

Undeva pe o sosea a lumii o femeie isi sprijina capul pe umerii sotului sau care conduce in noapte catre nicaieri. Inchide ochii si adoarme linistita. Un copil de cateva luni face primii pasi din viata. Isi agata degetele minuscule in mana sigura si atenta a mamei lui. In transeele unui razboi civil cativa soldati acopera iesirea celui mai curajos dintre ei. Un batran moare. Inainte de a pleca isi vede pentru ultima data fiul care il strange dureros de tare in brate. E mai putin singur asa. Intr-un restaurant deasupra marii doi gentlemeni isi strang mainile. Nu e nevoie de vreun contract. Doar mainile lor sigure. O gimnasta se arunca intr-un salt infinit si aproape mortal. Paraseste barna sub privirile incremenite ale tribunei. La aterizare antrenorul pandeste cu incordare de leu. Un copil intra pentru prima data in mare impreuna cu tatal lui. Pe Wembley se executa un penalty. Jucatorul inotarce capul speriat catre coechipierii lui. Sunt acolo, langa el. Cu pumnii stransi. O batrana descumpanita ezita sa-si abandoneze casa in flacari. In fata ferestrei sale o mana intinsa o asteapta sa se salveze. Un pilot de formula 1 se urca fara ezitare in bolidul care-l va purta cu peste 300 de kilometri la ora. Undeva pe o sarma intinsa deasupra unei multimi doi acrobati executa un numar mortal. Un caine conduce un orb. Un vultur isi vegheaza puii la primele lor rotocoale. Un chirurg opereaza pe creier intr-o liniste apasatoare. Un pusti de cinspe' ani se arunca pe spate si priveste cerul in cadere. Bungee jumping. Un rockstar pluteste pe multime. Doi alpinisti se sprijina unul pe altul impotriva gravitatiei. Un betiv salveaza un copil de la inec. Un jucator de snooker loveste simplu, sigur, fara sa ezite. O soprana se lanseaza in cea mai grea acuta a vietii sale. Mii de oameni se cununa in bisericile lumii. Un om lovit de soarta se roaga lui Dumnezeu. Un parasutist deschide in ultimul moment. 

E numai despre incredere. In tine si in ceilalti. Si despre iubire.

(poza de la mine)

21

3 luni inseamna mult….si ajungi sa cunosti oameni, ajungi sa faci lucruri si sa mergi in locuri in care poate nu credeai. Te lasi purtat de vant. Uneori. Dar briza bate mereu si iti aduce multe amintiri pe care simti ca ai vrea sa le schimbi doar cu gandul. Doar ca nu e asa usor.

Poti insa sa transformi amintiri recente dupa modul in care le privesti. Si sa le descrii ca amintiri placute sau mai putin.

Inveti primele cele mai urate cuvinte dintr-o limba straina pentru ca traiesti cu nativii. Si inveti sa-ti iubesti tara si obiceiurile cand ajungi sa le cunosti pe ale altora.

Inveti sa apreciezi siguranta pe care ti-o dadeau parintii cand te tineau de mana ca sa treci strada, sau bratul prietenesc care te tinea din calea pericolului.

Afara e o jungla. Si daca treci ca un neobservant poate poti face fata. Daca ai si putin noroc, atunci e putin mai bine.

Iti astepti randul la cuptorul cu microunde in pauza de pranz citind afise de pe dulapurile din bucatarie. Afise total educative bineinteles. Si iti exersezi engleza incercand sa imprumuti un praf de sare sau exprimandu-ti mania pentru usa uitata deschisa.

Mananci la gramada si te bati pentru coltuc caci ala e cel mai consistent.

Experimentezi gusturi noi si te simti ca la restaurant cand altcineva pregateste masa, iar masina spala vasele.

Inveti sa te descurci singur, intr-o tara noua, intr-un oras nou, sub o alta limba, inveti sa-ti calculezi banii astfel incat sa-ti ajunga si de paine si de inghetata intr-o zi torida, astfel incat sa ai si pentru vreo urgenta la masea si pentru o plimbare cu vaporasul.

Inveti sa suporti fitzele altora si pretentiile de 5 stele ale unora doar pentru ca depinzi de ei, iar cei apropiati iti sunt cam prea departe.

Aflii ca poti rezista inca mult timp dupa ce ai zis ca nu mai poti, si doar o scurta oprire in mijlocul drumului te va intari sa mai mergi inca o buna bucata de drum.

Inveti sa apreciezi linistea cand tot timpul esti inconjurat de oameni care vorbesc sunete ciudate, deloc familiare, pe un ton rezistent, gesticuland si din cand in cand introducandu-te in discutie fara sa o ceri.

Ti se pare ciudat cand astepti rasaritul, si in schimb zaresti dintr-o data doar soarele in mijloc pe cer, si te saturi de cate ori prinzi apusuri, de parca cineva tot incearca sa-ti dea un semn.

Inveti sa te cunosti mai bine pe tine insuti si iti dai seama ca ce ai urat dintotdeauna, vei uri si in deauna ce va urma, si oricat ai incerca sa accepti pe cineva care nu e pe aceeasi cale ferata cu tine, tot paraleli veti ramane, si tot cu ura in priviri.

Improvizezi ustensile de mancat, mijloace de aparare impotriva lighioanelor nepoftite sau a tantarilor vampirosi, folosesti orice coltisor alb al unei foi, impachetezi totul cat mai mic asa ca sa incapa in bagajelul de 2 zile, mananci fast-food si grasimi din lipsa de altceva, si iesi noaptea la plimbare caci colega de camera te-a inchis pe afara.

Inveti sa-i inveti lucruri pe care le stii si de care esti mandru, devii tacticos si dai in perfectiune in batalia dintre natii. Iti tii dorurile pentru tine si zambesti fara motiv cand esti salutat din 5 in 5 minute de persoane pe care ultima data le-ai vazut…acum 5 minute.

Transformi scaunul de la birou in masinuta ambulanta si busesti colegii prea ingropati in munca.

Accepti provocari si porti cu mandrie titulaturi precum popa-prostul sau asshole.

Pleci in aventura vietii tale, dormi pe plaja si o pacalesti pe chelnerita doar ca sa poti sta pe sezlong. Zambesti in coltul gurii si ti-ai asigurat distractia pentru o seara. E dragut sa fii fata.

Incerci sa iti distragi atentia prin orice mijloace gasesti doar ca sa nu te apuce tristetea si ca sa nu iti amintesti de casa.

Si uite asa incerci sa inveti ceva din orice, si sa transformi totul intr-o experienta placuta…..

...au mai ramas 12 zile...