576

If you listen closely
You'll hear whispers...
of my inner soul

funny. hilarious.

Moment

Nu stiu in ce moment al vietii mi-am dorit sa fim impreuna. Pentru ca vezi tu, mie mi se cam indeplinesc dorintele. Ca mai apoi sa-mi dau seama ca sunt capabila sa-mi doresc numai de rau.

Cred ca nu stiu ce e bine pentru mine.

 Sau poate ca binele ma plictiseste. Prea rau.

Incepe sa-mi fie frica de propriile dorinte. Uneori imi doresc ca ceva sa se intample doar in inconstient.....apoi...mult mai apoi, vad ce mi-a nascocit imaginatia.

Cred ca as avea nevoie ca cineva sa-si doreasca pentru mine. Sau doar sa ma doreasca...

Asa seaca cum am ajuns.

mlove

Cred ca pastram te iubescul ala prea mult in noi.

Momentul ala potrivit se iveste tot mai rar, frica de un alt raspuns sau de o tacere absurda se mareste o data cu timpul…cu timpul care trece si in care nimeni nu se foloseste de sintagma.

De fapt cred ca ii acordam o importanta prea mare unor cuvinte atat de mincinoase.

Astea nu trebuie folosite ca pe o scuza sau o concluzie tragica, si ca pe o constatare dupa ani si ani de afectiune neconditionata.

Cred ca prima data cand mi-a venit sa-i spun unui baiat te iubesc a fost intr-un moment super idiot, dupa o cearta, care a succedat niste momente de tacere. Singurele cuvinte cu care imi venea sa sparg apasarea aia dintre noi erau „te iubesc”. Chiar aia simteam. In fix momentul ala.  Nu le-am spus. Ar fi sunat atat de jalnic atunci. Atat de penibil si atat de mincinoase. Asta cu toate ca daca te certi o data cu cineva nu inseamna ca incetezi sa-l mai iubesti, insa….chiar nu vroiam sa mi le las manjite de privirea lui sceptica sau de gandurile lui nervoase, gandind ca e doar o tehnica ieftina de a stopa cearta.

Stupid.

Nici pana in ziua de azi nu stie ca am simtit asta atunci…..atunci si in tot timpul cat am mai fost impreuna…..cat am mai fost si inca mult timp dupa ce n-am mai fost.

A plecat.

s-a dus si a luat cu el prima mea dorinta de a pronunta cuvintele alea, si sentimentul ala pe care il tot astept sa…reapara.

Pornisem de la altceva oricum….

Te iubescul dintre prieteni prima data maimuta m-a invatat sa-l zic….nu stiu daca il simteam atat la inceput…dar stiu ca a durat ceva sa-mi pot indrepta buzele asa incat sa scoata hidoasele cuvinte…ca asa par pana la urma….si inca mai am ezitari sa o zic…chiar si asa, intre prieteni. Rahat, e mult mai important sa-i arati cuiva cat de mult tii la el, decat sa-i spui. De ce nimeni nu intelege asta?

Si in incapatanarea noastra mutam te iubescul de la o extrema la alta….unii il folosesc oricand, in orice penibila imprejurare, altii il tin in cutie de sticla si nu-i dau drumul decat atunci cand persoana ce a declansat sentimentul a disparut.

Oricum, ce e de retinut- te iubii nu e un derivat de la te iubesc, e doar o prosteala idioata; „si eu” nu e un raspuns potrivit la „te iubesc”; sintagma scrisa e mult mai des folosita decat cea spusa, dar nu are aceeasi valoare, iar eu inca ma mai intreb daca se merita......

.

stiu..e comuna, veche, expirata, cliseu,  poate am mai postat-o candva, poate o voi mai posta, tot ce vrei, dar ghici ce........mi se potriveste al dracu' de mult.

IF  YOU  DON'T  UNDERSTAND  MY  SILENCE,  THEN  YOU  DON'T  DESERVE  MY WORDS...

Concluzie

"Poti sa doresti ceva din tot sufletul, iar atunci cand primesti sa nu te mai bucure, pentru ca te-a costat prea mult suflet".

Logic

Premisa: o prietenie de 3 sau mai multi ani inseamna CEVA atat timp cat sufli in ciorba prietenului ca sa i-o racesti sa nu se opareasca

Concluzie (personala): daca te-ai oprit si l-a fript putin, ti-o toarna el in cap si zice ca nu i-ai fost niciodata prieten.