"...Exista lucruri si mai strans legate de noi si nu le observam: moartea. Nici macar groaza ca vom suporta-o nu ne dezmorteste. Unii dau o interpretare : preferam sa nu ne gandim. N-au dreptate. Nu renuntam la gandul ei din stoicism, sau din lasitate mascata, ci din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaima sau cu delicii, in orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, si oamenii talentati sunt rari. De aceea vedem atatea inmormantari, si nu facem nicio reflexie, dupa cum vedem atatea apusuri de soare, si nu le observam. (Bineinteles sunt unii care observa toate apusurile si altii care freamata la fiecare mort, iar amintirea lor continua apoi sa-i tulbure). Facem doar o socoteala de taraba : "s-ar putea sa mai traim, deoarece sunt oameni mai batrani ca noi ". Si ne punem din nou la micile noastre treburi zilnice.
Amanam cu usurinta pe anul viitor un plan mai neobicinuit, fara de nicio graba ne sorbim cafeaua si ne facem siesta, si nici in momentul cand, in sfarsit, facem pasul sacru, nu ne tulburam, caci suntem mediocrii si atunci........ma gandeam odata ca ar fi interesant de studiat un om mediocru fiind obligat sa faca un gest mare. De pilda, un general prost, trebuind sa ia o hotarare mare intr-o lupta, cu riscul ca de va gresi sau de se va sustrage va fi impuscat. Ar fi interesant de vazut storcandu-si creierul si miscandu-si fruntea cum nu mai obicinuise sa faca, incruntandu-si trasaturile, de obicei moi si lenese. La fel si un om care este silit sa moara si nu pricepe ce e moartea. Un viteaz da o ultima comanda de lupta, ceea ce admira, dar mie, care nu pricep regulele militare, si care nu ma preocup decat de cadavre, mi se pare fara rost aceasta afirmatie. E tot asa de enervant ca si pentru un muzician, caruia in momentul interpretarii unei sonate a lui Beethoven i-ai povesti despre o importanta teorema algebrica. Un gramatic va face in timpul mortii o observatie gramaticala, un functionar isi va clasa actele, un avar isi va aranja banii, unul care a avut impresia ca a fost un tata exemplar va da povete.
Nu vor savura clipa cu clipa toata amplitudinea mortii decat acei care au trait tot timpul cu sufletul si toate gandurile in preajma ei si au pus-o in toata meseria lor zilnica, la care, desi nepriceputi, trebuiau sa ia parte. Cel ales va fi agasat de vecinii care il tulbura, de doctorul care-l pipaie, de rudele care tipa dupa el. Are o unica ocazie sa simta in toata plenitudinea un vis pe care l-a urmarit atata vreme si acela ii este ratat din neghiobia celorlalti. Caci ceilalti nu-i pot pricepe gustul, talentul mortii fiind rar de tot............”
