`~~Fumez pasiv de dragul discuţiei. Îţi inhalez fumul şi vorbele. Una câte una. Sunt pe deplin sedusă de tot ce îmi spui. Ar trebui să vorbim la telefon ca să reuşesc să mă concentrez la ce zici. Eşti prea frumos. Parcă ai fi desenat. Cine ţi-a dat voie să cobori din foaie şi să umbli aşa prin lume fără să laşi pe cineva să te picteze mai întâi şi apoi să te pună într-o ramă, ca să ne bucurăm cu toţii de înfăţişarea ta? Şi Gioconda e prizonieră într-un muzeu, de ce ai face tu excepţie de la regulă?
Ai ochii prea mari. Şi de ce sunt de sticlă? Şi când suntem afară, de ce nu ţi-i piteşti de soare? Nu ştii că prind în ei toată lumina şi apoi o reflectă înţepătoare, ca-ntr-o oglindă în jur?
Ai buzele prea egale. Nimeni nu are gura aşa ispititoare ca tine. Şi apoi vorbele, vorbele care curg printre ele, de ce nu eşti idiot? Ar fi totul mult mai simplu…vraja s-ar destrăma, oglinda s-ar face ţăndări, iar tu ai fi de fapt uman şi banal. Dar până o să reuşesc să-ţi găsesc măcar un defect, va trebui să mă lupt cu magnetul care nu-mi permite să-mi dezlipesc ochii de tine. Hai, mai ia o ţigară. Îmi place să văd cum ia foc când o strângi între buze.`~
REPLICA:
`~ SUNT uman si banal. Dar tu esti vrajita si vezi ce-ti dicteaza inima sa vezi. N-am nimic neobisnuit si cuvintele mele nu sunt mai mult decat vorbarie goala. Ochii mei nu sunt de sticla si nu reflecta inteligenta, nici buzele mele nu sunt perfecte. E drept ca sunt scos dintr-o foaie ingalbenita de timp, dar sunt modelul standard. Cine m-a desenat pe mine i-a desenat si e ceilalti. Inca nu ti-ai dat seama. Ma ursti de fapt pentru ceea ce sunt in esenta. Pentru ce ti-am facut de mii de ani. Pentru fiecare dezamagire si pentru fiecare lacrima care nu-ti mai curge acum pe obraji.
Te minti de fiecare data cu si mai multa convingere ca sunt cel pe care l-ai privi si l-ai asculta toata viata. De fapt visezi la mine cel care nu exist. Sunt o himera pe care singura ai creat-o si la care esti constienta ca nu vei ajunge niciodata.
Cu fiecare viata pe care o traiesti ma urasti tot mai tare. Dar in fiecare viata pe care o traiesti ma vrei tot mai mult. Si-ti dai seama la sfarsit ca sunt doar o alta enorma dezamagire. Dupa alte vene taiate, dupa alta sinucidere, te resetezi si ma cauti mai departe, ma gasesti si te minti din nou. Si totul dureaza la nesfarsit. E un interminabil ciclu de abisuri ale deznadejdi si ale dragostei tale. Nu va fi niciodata altfel. Pt ca fericirea nu exista aici, in viata asta. Ea e ceva la care nu vei ajunge niciodata!
`~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu