Imi simt genele reci…stropi de lacrimi au ramas pe ele..si cand un gand mai amar imi revine..mi se umple ochiul si obrazul e calea ce o urmeaza stropul de nefericire care pare ca nu mai conteneste..sa se opreasca…mi-e dor sa am in fatza demonul care imi provoaca atata suferinta…si sa-l privesc in ochii lui de sticla care nu lacrimeaza niciodata si sa-l mai intreb inca o data ce fel de senzatie e aceea…
n-as stii sa zic avantajele sau dezavantajele pe care le-ai avea daca nu ai putea sa plangi niciodata…nici nu vreau sa le stiu..si oricum nu o sa le aflu vreodata..
stii cand provoci cuiva suferinta? Te incanta ideea? Sau te crezi prea bun si deci incapabil sa starnesti asemenea sentimente? Sau tu chiar nu-ti dai seama cat rau poti sa faci??
Uneori e mai bine sa nu stii…
Uneori e mai bine sa nu vezi ochii plansi, fiinta trista a carui fatza plecata nu se ridica de frica sa nu-ti intalneasca indiferenta…
Lasa tot si gandeste-te la singurul lucru care te face fericit..cel mai fericit…la singura persoana pe care iti place s-o ai aproape in cele mai grele momente……….esti fericit?
Acum previzualizeaza situatia in care obiectul s-ar strica..ar disparea..ti-ar fi furat..
Imagineaza-ti ca nu mai e nimeni acolo cand ti-e greu…ca a plecat..s-a saturat..sau ti s-a luat..
Esti trist?
Iti zic…ai fi nefericit, nenorocit, deprimat si e jumatate mort…nu stii..
Nu provoca sentimente care tie nu iti sunt familiare. Nici chiar de sunt pozitive…prea multa fericire poate dauna cand nu esti obisnuit cu ea….cum prea multa tristete poate ucide cand e insotita de nepasare..la propriu.
Ai incercat vreodata sa tai un pix cu foarfeca?
Dar sa iei o viata prin cuvinte?
Sa distrugi ce au creat altii doar cu puterea gandului?
Toti avem de suferit in viata asta pentru ca fiecare greseala facuta trebuie, inainte de a fi indreptata, realizata si regretata…adanc..
Ma doare..
Si mi-e dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu