Apostrof '

E-o lume prea nesigura,
Si plina de-ncercari,
Te vad privind adesea la marea de culori.


In jurul tau roiesc,
Si sunt prea multe, stii,
Motive ca sa NU
Dai frau libertatii….

Acasa cand ajungi…
dar casa nu e casa;
Si vise cand le plangi…..
dar nimeni te vegheaza;

Ai sa-ntelegi tarziu,
Caci rostul tau….nu e!
Si actul,
Primul rol,
Real nu e, nici vis.


Te cheama indelung,
Si tu sa vii nu vrei,
In marea de culori
Deschisa-n ochii ei…

Si vis ramane vis,
Si tu nu te trezesti,
Si-n frumosul abis,
Ai vrea sa putrezesti;


Caci de mult..mai e mult,
Si putin’ n-ai s-ajungi;
In apostrof deschis,
Tu vesnic ai sa plangi….