sâmbătă, decembrie 13, 2014

..si doar privindu-l 15 minute ca intreaga viata viitoare mi-a aparut in fata ochilor; si l-am trecut prin toate starile...si parca intreaga viata aveam sa mi-o petrec cu el. Era actorul perfect din toate scenariile mele...

luni, decembrie 08, 2014

"Sentimentul asteptarii....are un sens de sine statator diferit de asteptarea unui lucru oarecare...
Asteptarea e ceva care se taraste dupa tine, ca umbra de care nu te desparti o viata intreaga..."


duminică, decembrie 07, 2014

...ce nu stim despre noi o sa ne spuna anii...

luni, decembrie 01, 2014

[]

nu stiu de ce nu mai pot sa traiesc cu ea.
nu de mult imi era cea mai buna prietena...acum doar ma sperie. ma sperie pana si o clipa cu ea. am ravnit-o atat de mult, si m-am bucurat atat de ea, dar acum imi e o povara imensa. parca n-as mai vrea sa mai plece...nici el, nici ei...n-as mai vrea sa plece nimeni de langa mine si nici eu de langa ei, pentru ca doar asa nu as mai ramane - eu si singuratatea mea.
nu mai vreau sa mai am nicio clipa de ragaz, nicio clipa de liniste. am nevoie ca tot timpul sa-mi fie ocupat ca sa nu mai am timp sa ma simt singura.
astept ziua in care voi simti ca imi e aproape chiar si cand va fi departe....dar mai e nevoie de timp pana atunci.
as vrea sa nu-i mai dau drumul...ideii de "pereche" a mea. in orice caz, mi-ar prinde bine o mana vesnic legata de a mea. as putea sa o tin inclestata si tot sa imi fac restul treburilor.
 ma grabesc din nou sa ma prind intr-o cusca doar ca sa simt ca apartin cuiva. nu stiu daca fac bine, dar stiu ca apartenenta te face mai responsabil si iti contureaza un tel.

Un om trebuie sa apartina la ceva sau cuiva, chiar daca numai unui club de golf sau unui catel de apartament.
Profunzimea si sclipirea aia din ochi nu o pot inlocui pentru ca nu o au nici usa, si nici tavanul. nici macar ursuletul pe care il azvarl cand pe pat, cand pe fotoliu...
intelegi acum?
Cand nu esti aici, nu stiu ce gandesti, ce faci, ce simti, ce nevoi ai...
intelegi acum?
 cand nu-mi vezi gesturile, ma chinui sa gasesc cuvintele potrivite ca sa-mi exprim starea....pe care ti-o transmit mereu gresit, oricum....sau poate ca ai nevoie sa fii aici sa vezi exact despre ce e vorba.
intelegi acum?

luni, octombrie 20, 2014

altfel de habar n-am

m-am abandonat pe mine.
traiesc fara un scop personal.
fara un tel maret de atins.
uneori ma sperie asta. alteori ma bucura.
mint.
nu ma bucura.

--
un scai s-a tinut de mine.
acum ma tin eu de scai.
nu poti stii cat de aiurea e asta. cat de firav e.
cat de greu e sa tin pasul cu el.
caci el se lipeste de tot din jur.
asa cum eu m-am lipit de el.
nu stiu exact de ce imi place sa il am aproape.
dar e cert ca ma enerveaza cand polii nu ni se mai atrag si trebuie sa plece de langa mine.
--
majoritatea weekendurilor ma surprind in pat sau hoinarind dintr-un colt al camerei in celalalt, al celalaltei camere.
nu imi mai face placere sa imi impart timpul doar cu mine.
sunt de prea mult timp singura.
intrebarile parca nu-mi mai dau pace, iar propriile-mi raspunsuri nu ma mai satisfac.
e un cerc vicios lumea asta e mea in care sunt si eu, ce sa crezi?!
cred ca as putea sufoca pe cineva cu prea multa atentie.
la fel cum m-as simti sufocata daca mi s-ar face cum fac eu la randu-mi.
--
imi pare ca ma pierd de mine si ma transform incet incet in scaiul de care multi se feresc....

duminică, octombrie 19, 2014

lipsa de activitate

*toata ziua m-am jucat cu asta:
http://img0.liveinternet.ru/images/attach/c/5/3970/3970473_sprite198.swf

pe muzica lui Praetor

duminică, septembrie 21, 2014

D: " Nu iti cer sa ma iubesti cu vorbe. stii ce zic."


duminică, septembrie 07, 2014

fior

"In acea seara am cunoscut pentru prima oara in familia mea fiara infricosatoare care se ascunde in interiorul omului. Atunci le-am vazut pentru prima oara ochii iesiti din orbite, gaturile lungite de furie si venele umflate. atunci le-am auzit pentru prima oara strigatele inspaimantatoare. fireste, n-a fost ultima oara. am vazut si mai apoi privelisti asemanatoare. pe masura ce cresti, te obisnuiesti. pentru ca obisnuita asta inseamna sa cresti. ori de cate ori vad un om care tipa, plange, striga sau e furios, imi amintesc groaza si incordarea pe care le-am simtit in clipa in care m-am intalnit cu fiara asta. poate de aceea am ramas mereu copil, si vinovat pe de-o parte..."


marți, septembrie 02, 2014

I: "Ai plamanii mari?"


~  :)

duminică, august 31, 2014

no-nick-name

'Nobody's gonna call me "Simo" from now on....
guess i'm gonna miss that.....

miercuri, august 27, 2014

[ ~ Timpul iute alearga...cand esti aici.
 Cand esti departe...face pasi mici. ~ ]

sâmbătă, august 23, 2014

vis

Noi oamenii suntem foarte egoisti.
Ne temem sa nu pierdem pe cineva drag doar din simplul fapt ca am putea ramane noi singuri. ca am suferi de pe urma unei asemenea pierderi.
nu ne gandim decat la noi si la confortul nostru fizic si psihic.
trebuie sa ii multumesc cuiva ca pana in acest moment m-a privat de pierderea cuiva apropiat.
am avut prieteni carora li s-a luat dreptul la un tata, la o mama, la bunici. intotdeauna m-am gandit ca sunt niste oameni foarte puternici. i-am apreciat.
Eu stiu ca nu as fi putut rezista. ca nu sunt suficient de puternica sa indur o astfel de pierdere. stia ca am nevoie de toti langa mine. cei cu care am crescut, care m-au crescut, cu care am copilarit, cu care m-am jucat, cu care am ras, cu care am interactionat, pe care i-am iubit, pe care i-am urat, cu care am schimbat priviri, cu care am facut schimb de tipete, pe care i-am atins, care mi-au scris pe inima, carora le-am furat din zile, din ani, pe care i-am zarit, cei care m-au privit.
pierderea vreunuia dintre ei m-ar fi distrus. niciodata nu mi-am imaginat viata fara unul din ei.
unii oameni vin, altii pleaca. dar cumva, toti imi raman. cumva, e un confort interior sa  stiu ca undeva in viata asta am sa ii mai intalnesc.
imi aduc aminte si acum perfect momentul in care am aflat ca strabunica murise. cred ca aveam undeva pe la 7 ani. si am plans. am plans mult.
de curand am visat ca cineva drag imi murise. si plangeam atat de mult. si m-am trezit plangand in toiul noptii. si parca as mai fi plans...doar la gandul ca asta s-ar putea intampla.
stiu ca la un moment dat va trebui sa infrunt si asta. dar cum?
cum as putea sa indur pierderea cuiva care e nascut in aceeasi zi cu mine? cu ce drept as putea sa mai sarbatoresc trecerea anilor daca as stii ca nu mai am cu cine sa impart o diferenta de 54 de ani? cum as putea sa imi mai aduc aminte de copilarie daca cei care mi-au facut-o frumoasa de amintit nu mai sunt acolo? de ce m-as mai duce in vizita "la tara" daca tara aceea ar fi goala...ce insemnatate as mai avea fara bunici?
si totusi cu ce drept sa ii implor sa ramana langa mine cand suntem atat de adanciti in traiul nostru zilnic, cu ce drept sa le spun sa mai stea cand eu ii vizitez doar din cand in cand...? cu ce curaj sa le vorbesc despre cat merita sa traiasca atunci cand fiecare zi aduce o noua durere...fizica...si un sac de amintiri despre vremea de odinioara..?
noi oamenii suntem atat de egoisti....

miercuri, iulie 30, 2014

Post ne-subiectiv

http://www.piticigratis.com/2014/07/de-ce-romanii-sunt-urati/

joi, iulie 24, 2014

dedicatie

...si pentru ca o iubesc mult pe lauracosoi:

joi, iulie 03, 2014

vreau sa am voie

Aceasta mama vorbeste asa frumos cu si despre copilul ei ca nu m-am putut abtine sa nu ii fur iar o postare.


Da, copile, ai voie!
Să plîngi cît și cînd dorești, chiar dacă mă doare capul, chiar dacă dorm vecinii.

Să rîzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme.

Să mergi desculță prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, pînă-ți faci tălpile negre. Le spălăm!

Să nu mănînci tot din farfurie, tu știi mai bine cînd ți s-a umplut stomacul.

Să-mi spui ce vrei, cînd vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu.

Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele.

Să ceri o poveste. Povești nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu îs bătrînă.

Să întrebi de ce, de unde, cine, de ce, de ce, de o mie de ori dece . Chiar dacă n-o să știu să răspund de fiecare dată, promit să inventez explicații frumoase.

Să te joci cu orice nu te rănește, chiar dacă nu-s tocmai jucării. Poți să-i spui ciorăpelului o poveste după ce-l botezi Mițu, mi se pare nemaipomenit că ai așa imaginație.

Să pleci în parc fără pantaloni, doar cu un tutu roz prin care ți se văd chiloții de hîrtie. Eu și acum regret că n-am avut curajul să mă îmbrac mai des cum mi-ar fi plăcut.

Să nu împarți cu alți copii dacă nu vrei să împarți. O să vină o vreme cînd n-o să mai poți fi nepoliticoasă. Acum, cînd ai doi ani, eu zic că e perfect acceptabil.

Să mai ceri 5 minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curînd o să te grăbești la grădi, la școală, la job, la întîlnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă.

Să fii sinceră. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curînd o șă ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie. Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu.

Să te murdărești cu mîncare, noroi, acuarele, mîncare de pisică, cu orice, practic, că de-aia avem mașină de spălat.

Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sînt adult responsabil și nici n-am jucării cîte ai tu. Uneori o să le strîngem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.

Să mergi pe iarbă în parc cînd aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singură, eu o să merg cu tine de mînă pe unde vrei, cîtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămînzi.

Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățînare, curiozitate, nas murdar, vînătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am avut și eu cîndva, dar le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare, au dat regulile peste mine, am devenit conformistă, plictisită și plictisitoare. Dar tu ai voie, copilă, măcar tu să ai voie!

duminică, iunie 29, 2014

for those who ask me why

I wanna take you somewhere so you know I care
But it's so cold and I don't know where...
I brought you daffodils in a pretty string
But they won't flower like they did last spring...

And I wanna kiss you, make you feel alright
I'm just so tired to share my nights...
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up
On another love.

And if somebody hurts you, I wanna fight
But my hands been broken, one too many times..
So I'll use my voice, I'll be so fucking rude
Words they always win, but I know I'll lose...

And I'd sing a song, that'd be just ours
But I sang 'em all to another heart..
And I wanna cry I wanna learn to love
But all my tears have been used up
On another love.

And I wanna cry, I wanna fall in love
But all my tears have been used up
On another love......

Tom Odell lyrics

sâmbătă, iunie 21, 2014

#

"But I can't fix him, can't make him better,
And I can't do nothing about this strange weather..."


Lana del Ray lyrics

marți, iunie 17, 2014

conquered

"Beautiful morning, isn't it?"
Her voice had a carefree, I've-conquered-the-world lilt to it. The kind only kids her age are able to muster...
...
Then
All at once the sweetness evaporated, the lilt in her voice replaced by a cold, hard edge. She gave everyone the look now - that flat, deadly, animal stare she'd practiced for hours. He said her ability to do that was better than any weapon he owned, and he owned a lot of weapons...
She was the kind of woman men write sonnets about. Fight duels over....


*Kiss her goodbye, Robert Gregory Browne 




miercuri, iunie 11, 2014

ce nu mai pot si nu mai poti

Stiu cat nu-ti placea fesul meu…dar era singurul pe care il aveam…
Nu-ti placea sa merg la cumparaturi cu sacosa mea de panza cu miky mousi…ziceai ca e de babe…
As vrea sa-mi mai spui o data ca sunt o ciudata atunci cand ma dau cu crema pe maini si incep sa o intind cu dosul palmelor…
Sa-mi spui “crazy woman” intr-un mod atat de dragut….sa emani iubire cand imi zici asta…
Sa mananc o omleta in forma de pizza cu mult mult ulei, facuta de tine….
Sa mananc mancarea inaintea ta, si tu sa te uiti la mine asteptand sa se raceasca
Sa-l lovesti pe coco cu frimituri de paine in timpul asta, iar eu sa-ti zic sa-l lasi in pace.
Sa te mai rog o data sa gusti din ficateii mei cu ceapa.
Sa iti spun sa dai teveul mai incet….si mai incet….si mai incet..
Sa dorm
Sa dorm pe pieptul tau tare si osos….sa-ti aud inima batand neregulat….tu sa te joci cu un cartiont de al meu, apoi sa ti se incurce degetul in el.
Sa dormim goi.
Sa-ti ceri scuze cand te imbeti, sa o trezesc pe maicata sa ma ajute cand iti e rau…
Sa te astept acasa cu prajiturele….tu sa le mananci pe nesaturate si sa uiti sa-mi zici ca au fost bune.
Sa pleci de la masa inainte ca eu sa termin. Sa nu ma ajuti la stransul mesei.
Sa nu ma ajuti la nimic.
Sa-mi iei biskrem si dulciuri cand ne certam…crezand ca asa o sa treaca totul…
Sa te aranjezi excesiv inainte sa iesi pe usa.
Sa te astept de fiecare data cand trebuie sa mergem la ploiesti.
Sa ma trezesc intotdeauna eu prima.
Sa te prefaci ca nu-ti pasa cand eu plang
Sa nu asculti niciodata cand te rog sa te imbraci mai gros…
Sa compari mereu mana ta de urias cu a mea, de pitic…
Sa te sarut cand plec la munca, sa ma saruti cand pleci in targ…


marți, iunie 10, 2014

diferenta

Teo:  "- Mami, tu de la cati ani ma cunosti pe mine?
          - De la....34 de ani.
          - Eu te cunosc de cand m-am nascut...si alta treaba n-am avut, deci eu te cunosc mai bine"  

joi, iunie 05, 2014

si eu mai pîng

- Pot să mă cocoț aici?
- Poți, dar e periculos. Eu zic să te joci altfel.
- Mă cocoț aici.
Se cocoață, cade, se lovește puțin la picior, începe să plîngă, întinde brațele. O iau în brațe, se întinde ca o meduză pe burta mea cu băiat înauntru, plînge, o mîngîi. După cîteva secunde, se oprește brusc și mă întreabă:
- Mai pîng?
- Cum vrei tu, iubito, dacă mai ai de plîns, plîngi.
- Mai pîng.
Și mai plînge o vreme. Apare și taică-su să-i spună nush ce. Se oprește și se întoarce spre el.
- Încă pîng. Mai tîziu.
Și mai plînge puțin. Apoi mă roagă să mă întorc puțin într-o parte, să ne vadă pe amîndouă în oglindă.
- Uite, mami, pînge Sofia la mama în bațe. Mami, stege ochii. Gata, am teminat.
Și s-a dat jos de pe burtă, și-a aranjat tutu și s-a dus să cadă și-n altă parte. Așa-s copiii ăștia de doi ani, știu perfect de ce și cît au de plîns, păcat că uneori ne băgăm noi să le stricăm terapia.

Luat de Aici

marți, iunie 03, 2014

antiteza


A: "...inca ai ramas singura care pune aproape zilnic un zambet de copil pe fata mea..."




            ...iar tu vei fi cel care va trasa mereu o urma de regret pe fata mea....

vineri, mai 30, 2014

miercuri, mai 28, 2014

crepuscular

Oficial sunt in
FRIEND-i-wanna-take-you-home-without-leaving-my-girlfriend-ZONE.


mijto.

sau ceva.

vineri, mai 09, 2014

vise de copil

- I-ai zis si ei ce dorinta ai tu?
- Singura mea dorinta este sa am o mie de dorinte! Si prima dorinta dintre ele este sa nu mor niciodata.

sâmbătă, aprilie 19, 2014

sunt un strain inauntrul meu.
nu mai stiu unde imi e locul.
fiecare casa si niciuna ACASA....
am strabatut atatea....si atatea au smuls din mine cate o bucata. in fiecare am crezut, in fiecare am avut un nou inceput...in fiecare am investit viata. am trait si m-am atasat de ea.
mi-e dor de casa copilariei mele.
din care am plecat pentru ca eu fix asta eram: un copil. si parerea mea nu conta. trebuia sa mergem undeva unde ne era mai bine. ingropand cu noi amintirile cele mai calde.
mi-e dor de casa din studentie.
unde singura problema era sa nu calcam pe Petrica dimineata si sa nu ne cante Iolanda seara. unde se formau visele despre viitoarea noastra casa ce va sa vie'.
...de casa in care am stat impreuna. acum nu mai eram un copil. acum era problema ca eram prea matura.
usa se deschisese de mult. dar eu o inchideam de fiecare data. nu vedeam ca de fapt ma astepta sa o inchid din afara. ca trebuia sa plec.
acum acasa sunt un musafir lenes. care se bucura de tratatie dar asteapta cu nerabdare sa ajunga inapoi la el acasa...
ma intorc intr-o camera destul de mare pentru o singura persoana....cateva flori plang dupa lipsa mea, asteapta sa le pun apa. peretii asteapta sa le deschid geamul ca sa intre aerul. privelistea de etaj 9 ma astepta sa ma bucur de ea. toti ceilalti sunt satui. vecinul de la parter ma asteapta sa vin bezmetica dupa o zi de munca si sa imi caut cheile 15 minute in fata usii, ca el sa vina sa-mi deschida din interior.
inspir viata acolo unde stau. chiar daca ma insotesc doar 2 ursi de plus. si las o bucata din mine de fiecare data cand sunt nevoita sa plec.
degeaba sufletul nu mi se mai simte acasa.....el n-are unde sa fuga...oricate i-as face eu

duminică, aprilie 13, 2014

anytime

...ain't no sunshine when she's gone,
and she's always gone too long,
anytime she goes away.
and this house just ain't no home,
anytime she goes away......

duminică, martie 30, 2014

to be remebered

[x]  go to a concert all by myself and feel great.

checked!

duminică, martie 16, 2014

rule

Rule no. 1:
No eye contact.



[update] Unless you like the guy!

marți, martie 11, 2014

dar de ce?

in mod normal nu ma bag peste alegerile celorlalti.
ok, poate doar peste alegerile celor cu care imi permit.
si chiar oricine e liber sa faca ce vrea.
dar serios chiar nu va mai saturati de feisbucu' vietii?
mor cu feisbucu'. nu mai pot cu feisbucu'.
da, da, stiu, voi il folositi doar pentru a va juca. doar pentru a tine legatura cu vechi colegi, actuali prieteni care de fapt nu's prieteni, 'is doar niste imagini pe net. de fapt voi nici nu prea intrati pe el. il folositi "doar asa sa fie"...ca nu strica.
ba strica frate, ba strica. pentru ca va ascundeti dupa deget. asta strica cel mai mult.
zau nu stiu ce va place atat, dar eu una m-am saturat de intrebarea "ai feisbuc?"
nu frate n-am. NU AM!! rahat.
aaa dar cum?? dar de ce?? dar e imposibil!!


a, si mai era o vorba:
**not sure if I hate Facebook or just everyone I know**

duminică, martie 09, 2014

la adio tu

Se afla litere si farduri 
Si niste munti sunt intre noi 

Dosare-nchise, triste garduri 
Si nici n-o sa mai vina apoi. 
In pragul iernii absolute 
Saruta-mi tampla alba, hai 
Si-apoi scufunda-te si du-te 
In orizontul altui grai. 

De ce sa-ti spun la revedere 
N-as mai avea nici un motiv 
"Adio" drepturile-si cere 
Ca te-am pierdut definitiv. 
Si de la mine pana la tine 
Cuvantul insusi va-ngheta 
Nici sa te strig nu stiu prea bine 
Iubita mea, pierduta mea. 

Cand te-am vazut ultima oara 
Stiai si tu, plangeai si tu 
Si-ai plecat cu tot cu gara 
Nici tren nu mai exista, nu. 
Eu m-am intors inca o data 
Voiam sa vin pe urma ta 
Dar unde-i linia ferata 
Parca a luat-o cineva. 

Eu ti-as mai spune amanunte 
Destinul de-as putea sa-l schimb 
Iubita mea de peste munte 
Iubita mea de peste timp. 
Pe cea de-atunci n-o voi gasi-o 
Si eu acela am murit 
Sub cinic nuclear adio 
Noi bietul cuplu parjolit....

Adrian Paunescu, Vasile Seicaru

sâmbătă, martie 08, 2014

de 8

I wish someone told me any of these today....

*
*
*
*
*
*Postate de Silver Church






marți, februarie 25, 2014

e una

E una din zilele în care problemele mă extrag din ordinea firească a lucrurilor și importanța mea ca ființă pe pământ capătă dimensiuni exagerate. În proprii mei ochi, cel puțin. Una din zilele alea în care ești orbit de cât crezi tu că însemni. În care uit fără să vreau că undeva în Bucegi, liniștea cărărilor jepilor nu poate fi tulburată de însemnătatea mea(...) E una din zilele alea în care ești mai puțin crezând că ești mai mult.

sâmbătă, februarie 22, 2014

5

Cele 5 stagii ale durerii:

negarea
furia
negocierea
depresia
acceptarea

Mai poti sa-mi oferi ceva?

duminică, februarie 02, 2014

schimbari

Si uite-asa
se schimba-n rame fotografii,
se schimba oameni, din copii,
se schimba-n suflet inimi,
in minte ganduri,
pe fata zambet....
Se schimba afara vreme,                                                      
in calendar luni,
in viata...vieti.
Se schimba apusuri in sfarsit
si nori in ploi..
Se schimba tipete-n tacere
si regrete in...secrete.
Se schimba dragoste-n nimic
si sinele in toti
Se schimba opinii si pareri...
introduceri in concluzii...
Se schimba lacrimi in curaj,
Se schimba caractere,
raman numai modele.
Se schimba vreau, cu poate, dar..
Se schimba DA cu n-am...habar
se schimba-adrese si locatii,
perdele, haine, decoratii.
Se schimba dati, raman doar zile
se schimba sarbatori cu..tine
se schimba tot, raman doar eu.
si eu ma schimb...
in rau.
insa mai greu...

sâmbătă, februarie 01, 2014

de iarna in Bucuresti

..in sfarsit am gasit o poveste draguta de iarna. E scrisa, dar mai ales reprezentata intr-un mod spectaculos in fotografii de Vlad Eftenie.
Restul fotografiilor le puteti vedea Aici. Superbe!


Iarna în Bucureşti. Ne aşteptăm să ne surprindă, mereu. Un alt paradox tipic, adăugat peste atâtea altele. Şi iat-o, în toată splendoarea ei. Ca pieton, nu ai mai ieşi din casă. Ca şofer, nici atât. Iată însă că fotograful află în venirea tumultoasă a iernii urbane un pretext numai bun de a deveni explorator printre nămeţi. Când toată lumea stă în casă, cineva trebuie să vadă ce se mai întâmplă pe afară.
Am aflat zilele acestea un alt Bucureşti. Cel de sub zăpezi e bine mulţumit, cu caniculele şi traficul lui zilnic. Cel de peste zăpezi e liniştit, te lasă să te asculţi, marea albă curăţă totul, şi praf şi sentimente. Navighezi prin ninsoare şi descoperi o altă realitate cotidiană care aduce cu ea o nouă stare. Deşi vremea e critică spre portocaliu, conform codului anunţat la televizor, cei câţiva oameni întâlniţi pe stradă au ceva din familiaritatea şi naturaleţea unui om de la munte pentru care zăpada e un mediu natural de acţiune. Un spirit pozitiv de comuniune pluteşte peste albul viscolit, troienit. Ne întâlnim şi vorbim, dau politicos bineţe şi aflu o poveste. Schimbăm un gând bun şi mergem mai departe, printre nămeţi. Frig? Alunecuş? Zăpadă în pantofi? Ud de 5 ore? Şi ce dacă? Senzaţiile fizice rămân undeva ca un ecou stins în faţa minunii albe.
În zilele trecute am parcurs centrul Bucureştiului în ture foto multiple, căutând să descopăr, să descarc o senzaţie acută de nevoie de explorare. Imaginile prezintă secvenţe de pe bd. Mihalache, Piaţa Victoriei, Magheru, Ateneu, Cişmigiu, Centrul Vechi, calea Victoriei, cursul Dâmboviţei, Piaţa Unirii, zona Armenească.  Bucureştiul pe care îl străbat la pas în fiecare zi îşi arată astăzi o nouă înfăţişare. Nu mi-e dor niciodată de iarnă, dar îmi e dor de starea pe care o aduce şi care transformă oraşul şi oamenii. Din fericire am aflat ceea ce căutam, din peste 3000 de imagini realizate, câteodată fără să mai văd prin vizor, fără să-mi mai simt degetele, dar cu căldură în zâmbet şi în spirit. 


luni, ianuarie 20, 2014

intrebari ce n-asteapta raspuns

G: "Ma simt ca la 14 ani. Ai facut tu cumva sa fim ca la 14 ani. Mai aveam doar sa ne asezam pe scari in fata blocului. Vrei sa facem si asta..?"  :)

sâmbătă, ianuarie 18, 2014

sâmbătă, ianuarie 11, 2014

no strings attached

Si-atunci i-am spus inimii sa plece acasa, caci planurile mele n-aveau nicio legatura cu ea.

miercuri, ianuarie 08, 2014

[UPDATED] bed

Updated:



Forever me :))) :


have a problem with this? then we'll never be in the same bed ;)

luni, ianuarie 06, 2014

piedica

Sunt o fire complicata.
n-am reusit sa rezist cu mine decat concentrandu-mi atentia catre altcineva.
m-am parasit pe mine, m-am incredintat pe mine lui, iar eu mi-am ocupat timpul incercand sa il transform in ceva ce nu era si nu avea sa fie.
Daca pe mine n-am reusit sa ma transform in ceva mai bun, am vrut ca macar cel de langa mine sa fie ceva „mai bun”, ca intr-un final sa ma salveze si pe mine, probabil. Deci probabil eram doar egoista.
Viata m-a oprit din cand in cand sa comit o mare greseala. Am perseverat si am invins-o pana la un anumit punct.
Cand toate suferintele tale au la baza binele celorlalti, te poti numi martir.
Cand toate au la baza dragostea, te poti numi...nebun.
Cand au la baza propria persoana, te poti numi om. Sau tot nebun.
Acum n-am decat sa ma lupt cu morile de vant si cu mine insami. Cea din urma stiu de acum ca e o lupta pierduta. Deci nu-mi raman decat....
Zice’se ca nu conteaza ce cred altii, ci doar ce stii tu ca e valabil pentru tine....si doar ce stii tu ca e adevarat despre tine. dar pentru ca altii intorc spatele oricui e iesit din tipar....n-ai decat sa mori cu gandurile tale despre tine, cu stima si aprecierea de sine....si cu ideea gresita ca nu esti cum te-a vazut el, cum te-a inteles ea, ca nu-i adevarat cand s-a zis despre tine ca ai facut aia, si nici cand ai incercat sa o faci pe cealalta.
De fapt esti fix cum te vad ceilalti.
eu
Sunt introvertita
Sunt dupa cum bate vantul
Sunt prea trista
Sunt obtuza
Sunt cicalitoare
Sunt nerecunoscatoare
Sunt bleaga
Sunt prea sarcastica
Sunt cum sunt.
Ti-am zis sa nu te impiedici vreodata de mine? Atunci cand vei vrea sa faci ceva ce nu ar conveni cu statutul meu? Nu mai vreau sa mai stau in calea nimanui.