duminică, iulie 01, 2012

prost

Trebuie sa va spun despre un film care m-a tinut aseara pana la ora 2 treaza (in ideea in care eu ma pun la 12 la film ca sa adorm, nu ca sa stau sa-l vad cap-coada) si care mi-a starnit repugna si care m-a enervat la culme. Asa. este vorba de Trust (2010). Cine l-a vazut, sa se abtina de la comentarii ca nu ma intereseaza. cine nu l-a vazut, sa nu se uite! cine nu l-a vazut si vrea sa il vada totusi, sa nu citeasca in continuare pentru ca o sa ii stric "surpriza": spoiler alert!!
Deci treaba e in felul urmator: poveste tipica, previzibila. o pustoaica de 14 ani vorbeste cu un necunoscut pe net. bineinteles, deja v-ati dat seama: tipul se da un baiat de 16 ani cand colo avea vreo 40. o vrajeste pe proasta, cand parintii ei pleaca de acasa se duce sa se intalneasca cu el. din nou ati ghicit! ala o duce direct in pat. Copila proasta, aeriana, bineinteles ca isi imagineaza ca tipul o iubeste la disperare.
Cand parintii afla, incepe drama unui tata. Si asta cred ca ar fi trebuit sa fie subiectul principal. dar nuuuuuuuu . accentul cade tot pe proasta de copila, si pe suferinta ei. sa moara in chinuri as zice! pai la cat de proasta e nici nu vrea sa il denunte pe violator, nici nu crede ca e viol, ba chiar inca are impresia ca tipul o iubeste si ca e trist. desigur actrita in sine n-are nicio vina, cu toate ca i-as fi omorat personajul. dar cel care a scris scenariul asta nu stiu ce avea in cap. asa. si tipa se lamureste ca ala a mintit-o abia la sfarsitul filmului cand politistul ii arata poze cu alte 3 fete pe care ala le prostise. wow! si atunci incepe sa strige viol! viol! Masa joaca rolul unei proaste, e total insignifianta.  eu tin cu tatal si cu durerea lui si dorinta de a-l face pe nenorocit sa plateasca. si in locul lui as fi batut-o pe aia pana ii venea mintea la cap.
asa. si am tot stat eu si m-am uitat, total revoltata, sperand ca poate poate cineva o sa-i dea dreptate tatalui, si ca va prinde violatorul. dar ce sa vezi!! ati ghicit din nou! se termina ca un rahat, fara nicio noima. si il afiseaza pe inculpat ca pe un fericit profesor, care are si copil. wow! am observat ca scrie in titlu partea intai, deci urmeaza partea a doua cand va face o noua victima si probabil va fi prins. spectacular! abia o astept. nu pot sa cred ca are nota 7 pe imdb. Pai un film de nota asta in general era bun. Din partea mea nota 2 (1 pentru ca nu pot pune 0, si 1 pentru Clive Owen si personajul lui).

Teribil!

2 comentarii:

Oaia neagră din turma gri spunea...

Contrar la ceea ce spui tu... aş vrea să comentez...
L-am văzut şi eu acum, este undeva la 03.44 din noapte.
Sunt tatăl unei fetiţe, deocamdată de 4 ani. Filmul, pe lângă faptul că e de apreciat jocul actoricesc al fetei dar şi al lui Clive Owen, este unul care sincer dă de gândit, mai ales pentru taţi ca mine. Nu trece o clipă în care să nu mă preocup dacă voi reuşi să cresc fata în aşa fel încât să fie conştientă de pericolele vieţii, dacă voi reuşi să îi dau o direcţie şi da... dacă voi reuşi să îmi fac bine datoria de tată şi să o protejez. Într-adevăr nu înţeleg comportamentul mamei, dar poate că până la urmă nu vroia să încurajeze deviaţia către violenţă a soţului.
Oricum, un film bun şi bine făcut. La sfârşit, la monologul lui sincer am cam dat-o pe lacrimi deoarece, cum am spus, mă recunosc în cuvintele lui. Acum muncesc departe de familie şi sunt griji şi îngrijorări normale.
Mersi pentru pontul despre film. Mie unul mi-a plăcut.

Saddeea spunea...

Mersi si eu pentru aprecierea inteligenta. intr-adevar jocul actoricesc e de apreciat. doar ca am fost foarte indignata. si tocmai, din perspectiva pe care o prezinti si tu, a tatalui, pe asta as fi vrut sa se puna mai mult accent si tatal sa fie inteles si sa i se dea dreptate...