luni, mai 31, 2010

29

" Dreptul nu este o pura teorie, ci este o forta vie. De aceea Justitia tine intr-o mana balanta, cu care cantareste dreptatea si in cealalta mana, sabia, cu care o apara. Sabia fara balanta este forta brutala, iar balanta fara sabie reprezinta neputinta dreptului. Una nu poate exista fara cealalta, si o ordine juridica desavarsita stapaneste numai acolo unde forta, cu care justitia foloseste sabia, este egala cu indemanarea cu care ea manuieste balanta......"    


 < R.v Ihering- Lupta pentru drept


Atat.



luni, mai 24, 2010

intoxicated


Hmmm
Cat credit mai ai? Sau cate minute?  Poti s-o tii asa pana dimineata? Sau e deja dimineata…
Breathe.
Ti s-au risipit vocalele….? Iti respir consoanele… si raman in ritmul tau…
Stii am o melodie pentru fiecare moment al vietii noastre…a noastre impreuna..
Am o melodie pentru cand ai inceput sa ma iubesti si pentru cand ai incetat sa ma mai ranesti…
Am versuri ce-ti rasuna lin in mintea plina de regrete..
Si un ritm crescand de batai de inima franta…

Te credeam in stare de mai mult…dar te-ai pierdut pe drum…si tu.





(pauza) Aici am sters o replica ce suna aiurea

Oricum


Ideea era cu totul alta…..



miercuri, mai 19, 2010

Cotidiene


...Frustrari cotidiene.

1.
Puradeii de franceji in autobuze.
Heyyyyyyyyyyyyyyyyyy vorbesc incontinuuuuuu frantuza lor pe care numai ei o inteleg; tare si repede ca ma simt un idiot care a ajuns intr-o tara straina si nu intelege o boaba. Ce sa zic nu avem numai studenti straini, avem si copilandrii in generala straini...frantzuzi...nesimtiti care te vad ca te uiti ciudat si enervat la ei si mai rau incep sa comenteze intr-o franceza de balta pe care nu o gasesti in niciun dictionar.....un chin sa mergi 30 de min ca mine cu autobuzul si in cap sa-ti zbuneasca doar „Tais-toi!!!!”.
Tzanci prosti. Punct

2.
Eu nu inteleg ceva. Pe ce criterii sunt alesi astia de la paza? De...oriunde gen. Nu deci in viata mea nu am vazut un agent de paza care sa-mi inspire siguranta. Sa fie inalt si bine facut. Nuuuuuu  deci toti agentii de paza sunt de 2 mari feluri, sau tipuri: burtosi sau slabanogi. Grasanii aia sunt chiar penibili cand sunt nevoiti sa alerge dupa vreo careva...hotzul e liber sa paraseasca incinta, paza are o mica intarziere cauzata de grasimea excesiva.......si  slabanogii aia pe care sta uniforma ca pe gard...ca mai bine ar sta pe un scaun cu 3 picioare....hotzul e liber sa dea un bobarnac pazei si sa paraseasca incinta linistit.
Paza penibila. punct

3.
Semaforul. Deci (iar deci) chiar am o problema cu asta. Dupa ce ca vad un accident la fiecare 2 zile in Bucurestiul asta bulversat si grabit, chiar nu pot sa inteleg oamenii care nu au rabdare cateva zeci de secunde sa apara culoarea verde. Nenorocita aia de culoare!!! Ca nu sunt sapte mii doua sute treizeci si noua de culori. NU. Sunt 2.....2 amarate...rosu si verde. Atat. Dar trebuie sa sfidam soferul( si ala indeajuns de idiot si de grabit si de enervat, btw) si pe ceilalti pietoni care asteapta linistiti culoarea cu pricina. Trebuie sa fim mai smecheri si sa trecem noi cand avem chef, pe unde avem chef. E pai sa va pupe trenul, tramvaiul, metroul sau loganul daca aveti gandirea asta indobitocita. Chiar nu vrei sa ocolesti putin pana la trecerea de pietoni in loc sa ocolesti viata? Bine, mori in bezna.
Si iti recunosc ca si eu am incalcat regula asta, dar cu siguranta nu am facut o obisnuinta ;
Si iti mai recunosc ca si pe trecere, si pe verde poti fi grav avariat fara mila de alta categorie si mai dobitoaca de oameni, dar macar fii sigur ca TU ai facut ceea ce trebuie.


luni, mai 10, 2010

Revers

Pe Blogu' lu' Miru'   am gasit un citat din Emil Cioran care mi-a confirmat desprinderea de ceea ce obisnuiam sa fiu, si in acelasi timp dependenta pe care o sa mi-o dai mereu, care ma incurajeaza si ma pedepseste prin cruda afirmare a faptelor ce ma caracterizeaza asa de mult si care se potrivesc cu citatul meu tipic care m-a definit mult in perioada asta de....tranzitie...Kissaholic e cuvantul magic, si restul vine de la sine...ai putea sa intelegi mai multe prin citatul de mai jos...ai putea sa ma cunosti mai mult, si ai putea sa incerci si tu...

“În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze. Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o.Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine. “


luni, mai 03, 2010

*

Once in a while I...wake up..funny laying there...