Reflectii

 ...cineva va trebui sa le accepte, intr-un final...

! Imi scriu altii gandurile...Fragment luat de AICI.....nothing personal..

" Trebuie să-ţi scriu asta acum. Cu fiecare zi ce trece eşti tot mai departe. Simt că te uit. Începi să dispari.

Ştii ce s-a întâmplat după ce s-a terminat tradiţia noastră de duminică seara? Ştii ce s-a întâmplat după ce am încetat să ne mai bem minţile până la 5 dimineaţa în fiecare duminică, doar ca să nu fim ca toţi corporatiştii ăia distruşi care se bagă în pat de la 8 seara, se uită la Divertis şi apoi sting veioza ca să nu fie obosiţi a doua zi la birou? Ştii care a devenit noua mea tradiţie de duminică seara? Am început să scriu pe blogul ăsta nenorocit. Să scriu, să scriu, să scriu, să beau, să scriu. Urăsc blogul ăsta. Şi pe tine te urăsc.

….

Am mai deschis o sticlă. Mi-e milă de tine. Nu o să fii fericit niciodată. Nici cu mine, nici cu alta, nici singur. Cauţi mereu alt anotimp, alt loc, pe altcineva. Nimic nu e niciodată destul pentru tine. Când mi-ai zis că nu-ţi găseşti locul, ultima dată când ne-am văzut, mi-a venit să mă aşez pe jos şi să râd până se face noapte şi mă dau ăia afară din bar. Tu niciodată nu-ţi găseşti locul. Pentru tine niciodată nu e de ajuns ce ai.

De-asta m-am gândit să-ţi scriu acum. Până nu e prea târziu. Până nu te uit de tot.

---

Vezi tu, dragă, nici eu nu-mi găsesc locul. Şi eu aş vrea să fiu mereu în altă parte, în alt timp, cu altcineva. Şi eu mă izolez mereu de grup şi mă uit în gol, tânjind după ceva care nu va fi niciodată al meu. Şi ştii de ce? Pentru că în momentul în care obţin ce vreau, nici nu mă obosesc să mă bucur că l-am obţinut. Nu îmi dau voie să fiu fericită. Nu pierd timpul cu sentimentul împlinirii, ci îmi setez din nou altceva după care să tânjesc şi o iau de la capăt.

Nici eu nu îmi găsesc locul. Şi nici nu mi-l voi găsi atâta timp cât continuu să mă întreb dacă nu cumva locul pe care îl caut e lângă tine.    "