miercuri, aprilie 01, 2009

nu stiu ce titlu sa pun

Sunt lucruri pe care nu le poti stii decat daca ai locuit intr-un anumit loc…..

Intr-un anumit fel….

Dupa anumite reguli si principii

Sunt lucruri de care nu iti poti da seama decat daca ai fost crescut de bunici..la tara…

Decat daca te-ai stiut dintotdeauna locuind la casa..

Sunt lucruri pe care nu le poti simti daca nu ai avut familia mereu alaturi…daca nu ai avut mama, tata, un frate sau o sora…

Sunt emotii care te cuprind de fiecare data cand te apropii de ceea ce pentru tine era cadrul natural, cadrul familiar, traditia, copilaria…

Poti sa te bucuri sau poti sa plangi pentru ca nu ai simtit niciodata aceste “lucruri”…

Multe nici nu o sa ai ocazia vreodata sa le experimentezi…si pentru asta inchina un toast!

n-ai sa intelegi de ce un batran plange de fiecare data cand isi vede nepotul…chiar daca asta se intampla foarte des….n-ai sa intelegi de ce in fiecare dimineata in care se trezeste si il surprinde lumina soarelui simte nevoia sa-I multumeasca cuiva acolo SUS ca i-a mai dat o sansa…

cu fiecare zi, cu fiecare ora, cu fiecare clipa o sansa la viata..inca una..

n-ai sa intelegi de ce se cearta fratii intre ei chiar si pentru cel mai marunt lucru existent..chiar si pentru cel mai nesemnificativ motiv din lume….niciodata nu vor putea imparti ceva in mod absolut egal..de fapt..dragostea de sange ii apropie si ii departeaza...ii apropie incat ar comite crima unul pentru altul…ii apropie incat chiar si atunci cand sunt foarte departe unul de altul pot SIMTI daca celuilalt i se intampla ceva… ii departeaza caci fiecare frimitura pe care s-au chinuit prin mari sacrificii sa o obtina au fost nevoiti sa o imparta la doi….la trei..patru…toti intre ei si nimeni in afara lor… iar tu ca un ignorant nu ai sa intelegi..

n-ai sa intelegi mandria pe un tata trebuie sa o aiba cand isi vede baiatul fericit, ajutandu-l….ori mandria ta ca fata de a fi condusa la altar de el…

n-ai sa intelegi cum e sa ai o mama drept cea mai buna prietena..mai presus de toate celelalte…care sa te sprijine in cele mai grele momente…care sa te sustina INDIFERENT de ceea ce ai facut pentru ca pana la urma esti parte din EA..

n-o sa intelegi sacrificiul de a-i da drumul din ghearele care ii faceau atata rau persoanei iubite...nici de ce unii indura atatea nedreptatii doar de dragul acestui sentiment...PARSIV

n-o sa intelegi ca iubirea n-are inceput si nici sfarsit, ca nu tine cont de rasa, varsta, sex, mentalitati, aspect sau orice alt criteriu pe care tu te bazezi cand te gandesti la ea....n-ai sa intelegi ca IUBIREA vine cand nu te astepti si pleaca atunci cand iti doresti mai putin...

nu intelegi ca NIMENI nu e de neinlocuit, ca TOTI suntem identici si totusi ai dracu de originali in mentalitatile noastre prostesti pe care ni le hranim cu ABSURD.

Nu intelegi ca ceea ce te inconjoara e doar al tau si nu ai altceva de facut decat sa traiesti.

Nu ai de ce sa ii judeci pe altii...sa te intrebi de ce...sa te mire reactia unora la micile lucruri insignificante ale vietii....nu ai de ce sa te revolti daca ceilalti stiu sa aprecieze mai mult decat tine ori daca toti ti-o iau inainte in timp ce tu iti plangi de mila...

pur si simplu nu o sa intelegi DE CE si o sa te intrebi mereu si o sa ramai cu regretul de a nu fi aflat raspunsul la aceasta intrebare chiar si cand vei muri...te incanta gandul ca ai putea oare sa aflii raspunsul „pe partea cealalta”?! nu mai spera..

poti sa filozofezi si sa iti dai raspunsuri macabre stupide sau goale....sau poti sa incerci sa ii convingi si pe altii de nemultumirea ta...

plangi? O sa-ti treaca

plangi pana cand iti seaca fantana inimii si apoi asteapta pana aduni suficiente resurse dureroase pentru ca sa o re-umpli..apoi plangi din nou

razi? O sa-ti treaca

razi pana cand simti ca lesini, pana cand simti ca intreaga lume e o gluma, ca intreaga ta existenta e menita sa ia totul cu ironie, pana cand iti curg lacrimi de bucurie, pana cand dai mana cu moartea..

apoi razi din nou..

m-am oprit.